Excursie imaginară prin istoria şi cultura românilor

Dragi cititori,
Ne-am gândit să vă propunem o excursie imaginară prin istoria şi cultura românilor. În fiecare săptămână vă vom prezenta o imagine. Vă adresăm rugămintea de a încerca să recunoaşteţi, să vă documentaţi ce reprezintă respectiva imagine şi să ne împărtăşiţi şi nouă la ce concluzie aţi ajuns, scriindu-ne la adresa electronică: foaia@foaia.hu

Acest edificiu cultural a fost ridicat prin colectă publică, devenind un simbol spiritual al românilor. Arhitectura este inspirată de templele greceşti. La parter, cele 12 coloane susţin o sală de concerte. La etaj, se urcă pe patru scări în spirală, din marmură de Carrara. Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1000 de locuri oferă o vizibilitate perfectă din orice colţ şi o audiţie impecabilă. Perfecţiunea audiţiei se datorează imensei cupole care distribuie sunetul către spectatori într-un mod unic. 
Despre ce clădire este vorba şi ce reprezintă fresca pictată în interiorul ei?
Statuia din fotografia din numărul trecut îl reprezintă pe Mihail Kogălniceanu şi este amplasată în Piaţa Kogălniceanu din Bucureşti. Kogălniceanu a fost printre cei mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. În 1839, redactează „Foaea sătească a prinţipatului Moldovei”. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei. În 1841 publică o documentaţie istorică, intitulată „Arhiva românească”. La nouă ani de la Revoluţia din 1848, Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. Sfetnic al domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-ministru al României, în perioada 1863–1865, Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme importante. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878, Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele şi de actul proclamării independenţei de stat a României.

Comentarii