Dragi cititori,
Ne-am gândit să vă propunem o excursie imaginară prin istoria şi cultura românilor. În fiecare săptămână vă vom prezenta o imagine. Vă adresăm rugămintea de a încerca să recunoaşteţi, să vă documentaţi ce reprezintă respectiva imagine şi să ne împărtăşiţi şi nouă la ce concluzie aţi ajuns, scriindu-ne la adresa electronică: foaia@foaia.hu
Acest edificiu cultural a fost ridicat prin colectă publică, devenind un simbol spiritual al românilor. Arhitectura este inspirată de templele greceşti. La parter, cele 12 coloane susţin o sală de concerte. La etaj, se urcă pe patru scări în spirală, din marmură de Carrara. Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1000 de locuri oferă o vizibilitate perfectă din orice colţ şi o audiţie impecabilă. Perfecţiunea audiţiei se datorează imensei cupole care distribuie sunetul către spectatori într-un mod unic.
Despre ce clădire este vorba şi ce reprezintă fresca pictată în interiorul ei?
Răspuns la întrebareadin numărul trecut:
Statuia din fotografia din numărul trecut îl reprezintă pe Mihail Kogălniceanu şi este amplasată în Piaţa Kogălniceanu din Bucureşti. Kogălniceanu a fost printre cei mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. În 1839, redactează „Foaea sătească a prinţipatului Moldovei”. În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei. În 1841 publică o documentaţie istorică, intitulată „Arhiva românească”. La nouă ani de la Revoluţia din 1848, Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în privinţa Unirii. Sfetnic al domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-ministru al României, în perioada 1863–1865, Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme importante. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878, Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele şi de actul proclamării independenţei de stat a României.
Comentarii
Trimiteți un comentariu