Conform unui studiu recent, în bisericile creştine activează 20% dintre membri, în timp ce restul de 80% sunt spectatori, inactivi şi neimplicaţi, participând din ce în ce mai rar la acţiunile interne sau externe ale bisericii.
În America, Convenţia Baptiştilor de Sud avea în 2008 un număr de 16.160.088 de membri, din care participarea activă anuală era de 38%. Biserica Evanghelică Luterană avea 4.542.868 de membri în 2009, cu o participare activă anuală de 28%. Conducătorii studiului afirmă că deşi problema participării membrilor la biserică reprezintă o criză, rareori se vorbeşte deschis despre aceasta. „Am discutat cu foarte mulţi pastori care au recunoscut problema, dar nu ştiu ce să facă şi atunci, în loc de a o aborda preferă să nu o discute”, spune Scott Thumma citat de Christian Post.
Alături de Warren Bird, el a vizitat 12 biserici diferite pentru a descoperi de ce unii oameni se implică la activităţile bisericii şi alţii nu. Cei doi au scris o carte cu titlul „Ceilalţi 80% – cum să-ţi transformi spectatorii de la biserică în participanţi activi”. În urma studiului au descoperit că „aproape toate bisericile acţionează sub potenţial pentru că nu găsesc metodele prin care să revigoreze oamenii şi să-i păstreze interesaţi, implicaţi, dedicaţi.”
Unul dintre motive, spune Thumma, este acela că pastorii sunt mult prea concentraţi pe aducerea de membri noi în biserică în timp ce alţii pleacă pe uşa din dos. „Trebuie să ai oameni zâmbitori şi la uşa din spate aşa cum ai la uşa de la intrare.” Ilustrând situaţia prin parabola oii pierdute, Thumma afirmă că mulţi pastori nu se îngrijesc de oile pierdute pentru că gândesc că „nu e nicio problemă… încă mai am 99 de alte oi”.
Cartea atrage atenţia spre cei 80% membrii ai bisericii care sunt „pierduţi” prin neimplicare. Între recomandările făcute sunt reconcentrarea pastorilor pe membrii bisericii, oferirea unor resurse pentru creşterea spirituală a acestora şi angajarea lor în activităţile bisericii. În cadrul unui sondaj Barna din 2010 46% dintre pastori au afirmat că evanghelizarea şi atragerea de noi membri va fi o dimensiune prioritară a activităţilor lor în 2011. În schimb doar 28% au menţionat ca prioritate creşterea spirituală şi doar 19% implicarea membrilor.
Pe măsură ce membrii adună ani de zile ca prezenţă în biserică este nevoie de programe de dezvoltare spirituală. Motivul central al scăderii implicării este răcirea credinţei. Cu toate acestea majoritatea bisericilor au programe pentru atragerea noilor membri dar nu pentru menţinerea şi revigorarea celor deja membri. „Dacă eşti deja în biserică de 10 ani, de 20 de ani, de 40 de ani, cu greu mai găseşti un program care să îţi fie dedicat şi care să te anime permanent.”
Prima recomandare făcută de carte este aceea de a forma o echipă de ascultători – oameni care pur şi simplu să ia pulsul comunităţilor şi să vadă ce doleanţe şi aşteptări au membrii din perspectiva dezvoltării lor spirituale. Autorii au aflat în demersul lor că între aceste doleanţe se numără lipsa prietenilor şi lipsa grupelor de vârstă apropiată, fapt ce au dus la diminuarea rolului lor în biserică.
O a doua recomandare are de-a face cu crearea unei echipe de cercetare, care să urmărească dinamica socială şi culturală externă bisericii şi modul în care acestea afectează viaţa spirituală şi participarea la biserică. Ca exemplu autorii oferă cazul în care activităţile bisericii se suprapun cu evenimente culturale, sociale sau sportive, şi în faţa cărora credincioşii aleg să sară peste mersul la biserică în favoarea participării la un alt eveniment. Aceeaşi echipă ar putea găsi şi noi metode de implicare a bisericii în comunitatea socială locală prin programe umanitare. După ce ambele grupuri colectează informaţiile fiecare biserică trebuie să aibă imaginea de ansamblu a propriului context şi să vină cu o strategie bazată pe nevoi şi oportunităţi.
Autorii desfiinţează şi mitul conform căruia pastorii pot mobiliza întreaga adunare. Chiar dacă niciodată pastorii nu vor reuşi să mobilizeze 100% din membri, autorii cred că procentul obişnuit de 20% este totuşi prea mic în condiţiile în care există nevoi şi resurse pentru a face faţă cu succes crizei actuale.
Situaţia din 2011 nu este însă deloc una nouă. O anchetă făcută pe plan naţional în SUA în privind membrii bisericilor, oferea următoarele cifre în 1984:
10% – nu pot fi găsiţi nicăieri fizic, decât în registre
20% – nu participă niciodată la un serviciu divin
25% – mărturisesc că nu se roagă niciodată
35% – mărturisesc că nu citesc niciodată Biblia
40% – nu contribuie financiar la programele bisericii
60% – nu donează nimic pentru proiectele misionare
65% – nu citesc niciodată studiul săptămânal
75% – refuză orice răspundere în biserică
85% – nu invită niciodată pe cineva nou la biserică
90% – nu iau parte niciodată la ora de rugăciune săptămânală
95% – nu câştigă niciodată un suflet la Hristos
dar… 100% – aşteaptă să meargă la cer!
Comentarii
Trimiteți un comentariu