Situaţia actuală a bisericii ortodoxe române din Jaca - „Cu cât avem simboluri mai puternice cu atât şi oamenii vor fi mai aproape de noi…”

Localitatea Jaca se află în judeţul Bihor. În anul 1770 numărul familiilor ortodoxe de aici a fost de 60. Turnul bisericii a fost ridicat în anul 1791 şi trebuie amintit că este singura biserică ortodoxă română din Ungaria cu turn construit din cărămidă. Săptămâna trecută am poposit în această localitate ca să ne interesăm despre situaţia actuală a bisericii ortodoxe, care, din păcate, nu este prea încântătoare.

Unul dintre pilonii de bază în păstrarea identităţii noastre şi a asigurării continuităţii sentimentului de apartenenţă spirituală este Biserica. Tocmai de aceea, acordarea sprijinului pentru asigurarea funcţionării bisericilor româneşti din Ungaria este vitală, în special în localităţile unde lăcaşele de cult sunt pe cale de a fi închise datorită stării înaintate de degradare în care se află.

Trecutul glorios

Actuala biserică ortodoxă românească din Jaca a fost ridicată în anul 1791. Se cunoaşte faptul că, anterior înălţării acesteia, aici a mai existat o biserică ce data din jurul anului 1700. Aceasta, fiind ridicată din lemn, a devenit în timp improprie pentru a deservi cerinţele spirituale ale celor peste 60 de familii ortodoxe româneşti care trăiau în acea perioadă în localitate. Deoarece localnicii, iobagi neînstăriţi, dar cu o credinţă puternică, nu dispuneau de posibilităţi financiare deosebite, în anul 1791 şi-au ridicat, prin propriile eforturi, edificiul unei noi biserici, cu un aspect foarte modest. Turla a fost ridicată după câţiva ani, tot din cărămidă, astfel că biserica este construită de la fundaţie şi până sus, la glob şi cruce, din cărămidă tencuită. La fel de modest este şi iconostasul, construit din scânduri vopsite în culoarea gri. Astăzi, biserica din Jaca se află într-o stare în care cu greu ar putea cineva să-şi imagineze că ar putea fi utilizată. Iar casa parohială a fost demolată în urmă cu câţiva ani.

Azi plouă în biserică

– Uitaţi-vă cum arată uşa de la intrare! Deja aici putem constata că în ce stare se află biserica!, cu aceste cuvinte m-a primit membra Autoguvernării Româneşti din Jaca, Clara Kovács, care m-a invitat să intru în biserică. De mai bine de un an şi jumătate tencuiala de pe pereţii din interior şi exterior a fost bătută jos, de atunci pereţii stau goi, a continuat dânsa. Ferestrele nu se mai închid cum trebuie, prin crăpături bate ploaia, vântul suflă cimentul de pe pereţi pe băncile din biserică. Scaunele sunt mereu prăfoase, degeaba le ştergem, că peste puţin timp iar se aşează praful pe ele. Vă întreb eu pe Dumneavoastră: cum se poate face aici curat? Pentru că eu nu-mi dau seama…

– Care ar fi ajutorul cel mai urgent?

– Nu aşteptăm ca să fie schimbate ferestrele, pentru că ştim că cheltuielile pentru schimbarea lor ar fi foarte mari, dar măcar pereţii să fie reparaţi. Puteţi să vedeţi că prin deschizătură se vede afară. În timpul slujbei plouă în biserică. Cum se pot celebra slujbe religioase în astfel de condiţii? Noi ne-am aştepta ca echipa, care a dat jos tencuiala veche până la cărămidă, să termine reparaţiile.

– Când au început lucrările de renovare la această biserică?

– Lucrările de renovare au început când a plouat în biserică, în urmă cu trei sau patru ani, precis nu-mi amintesc. Din banii autoguvernării româneşti am construit o terasă la intrare, ca sfărâmătura de cărămidă după acoperiş să nu cadă în capul credincioşilor când intră în biserică. Atunci a fost schimbat şi acoperişul bisericii. Însă cei patru piloni, stâlpii principali ai bisericii, nu au fost atinşi, cu toate că sunt foarte deterioraţi şi periculoşi. Reparaţiile nu le-au făcut zicând că fundalul este umed. Echipa de construcţii, care de altfel a avut toate aprobările necesare de la oficiul monumentelor, care se ocupă de protejarea monumentelor istorice, a spart tencuiala de pe pereţii din interior şi exterior şi a făcut izolarea pereţilor bisericii. Tencuiala a trebuit dată jos, ca pereţii într-un an să se usuce. De atunci au trecut anii şi pereţii sunt în aceeaşi stare. Pereţii ar trebui tencuiţi ca apoi să-i putem vărui.

– Din ce surse s-au făcut aceste lucrări?, am întrebat-o pe vicepreşedinta Autoguvernării Româneşti din Jaca, Maria Erdei Pap.

– Există o înţelegere între cele două ţări, România şi Ungaria, ca împreună să ajute financiar parohia din Jaca. Banii pentru lucrările mai sus amintite au fost asiguraţi de către statul român în urmă cu patru ani.

– Autoguvernarea Românească din Jaca cum poate ajuta biserica?

– Absolut toţi banii pe care îi primim de la stat pentru funcţionare îi cheltuim pentru renovarea şi întreţinerea bisericii. Nu demult am cumpărat prapore a căror bucată a costat 45.000 de forinţi, gardul ne-a costat 400.000 de forinţi, veşmintele preoţeşti 160.000 de forinţi, terasa de la intrare, care nu arată estetic, dar e practică, a costat 35.000 de forinţi, ţeava de canalizare 25.000 de forinţi, iar în aceste zilele am achiziţionat o coasă electrică în valoare de 103.000 de forinţi pentru a tăia buruienile din curtea bisericii, ne-a informat vicepreşedinta Autoguvernării Româneşti din Jaca.

Pereţii goi alungă credincioşii

De la primarul Kovács Kálmán ne-am interesat cum poate ajuta primăria demersurile pentru renovarea bisericii ortodoxe române din localitate.

– Îmi pare foarte rău că lucrările de renovare de la biserica ortodoxă şi construirea casei parohiale din Jaca se prelungesc. Din păcate, ca primar nu am posibilităţi să mă implic în rezolvarea acestei probleme. Am luat legătura personală cu deputatul parlamentar Vitányi István. Deputatul Fidesz a fost la faţa locului şi a vizitat biserica ortodoxă şi personal s-a lămurit despre situaţia actuală a bisericii.

– Când a fost renovată ultima dată biserica?

– Ultimele reparaţii s-au făcut în anul 1991. În urmă cu trei ani, în 2008, în urma şedinţei comune româno-ungare a celor două guverne s-a decis despre renovarea bisericii ortodoxe din Jaca. Din banii asiguraţi de către Guvernul Român s-a schimbat până acum acoperişul bisericii.

Cosmin Pop este paroh la Jaca din sâmbăta Rusaliilor, din 29 mai 1999, când a fost hirotonit întru preot de fostul ierarh al Julei, PS Sofronie, azi episcop al Oradiei.

– Am fost primul preot ortodox, dar şi diacon hirotonit de către PS Sofronie în Bihorul unguresc. Mai slujesc la bisericile ortodoxe din Peterd, Darvaş şi Vecherd.

– La ora actuală câţi credincioşi vin la biserică?

– Vin la biserică cam 30–40 de credincioşi. Însă iarna e mai greu, pentru că nu avem încălzire. Dacă măcar geamurile ar fi ca lumea, atunci nu ar fi aşa de frig. Când afară este – 20 de grade, aici sunt – 17 grade. Să stai o oră şi jumătate la slujbă, mai ales pentru cei mai în vârstă, este foarte greu.

– De când sunteţi paroh, ce fel de reparaţii s-au făcut la această biserică?

– În urma înţelegerii dintre cele două state s-a pus pe ordinea de lucru izolarea şi schimbarea acoperişului bisericii din Jaca. Pentru schimbarea acoperişului am primit de la statul român 4 milioane de forinţi, iar fostul guvern al statului maghiar a finanţat izolarea pereţilor. De doi ani de zile însă biserica are pereţii fără tencuială.

– Aici, în curtea bisericii a stat casa parohială. Când şi de ce aţi decis să fie demolată?

– Casa parohială avea 80 de ani şi nu avea fundaţie. Cărămizile erau puse într-un şănţuleţ mic, cam treizeci de centimetri, pe care a fost pusă văiuga. Am încercat să schimbăm ferestrele, dar s-a dărâmat tavanul pe noi. În aproape zece ani de zile cât timp am stat în casa parohială nu am putut să-mi cumpăr o mobilă ca lumea deoarece colţurile de la casă erau aşezate. Toamna când se făcea frig, se mutau toţi şoarecii în casă la noi.

– Cum vedeţi viitorul acestei parohii?

– De când sunt pereţii goi, vin tot mai puţini credincioşi la biserică. Trebuie să ştim un lucru foarte important: credincioşii au nevoie de simboluri. În cazul nostru, ca să se simtă mândru că este ortodox şi că e român are nevoie de biserica frumoasă şi de casa parohială. Cu cât avem simboluri mai frumoase şi mai puternice cu atât şi oamenii vor fi mai aproape de noi…

Ana Cioca