SPORT: Victoria de la Sevilla, umbrită de un campionat în coborâre

La masa rotundă de la Budapesta, din 20 septembrie, care a fost organizată de Institutul Cultural Român pentru a dezbate trecutul, prezentul şi viitorul fotbalului românesc, alături de scriitorul şi jurnalistul Radu Paraschivescu, au participat nume de legendă din fotbalul românesc şi universal: Helmut Duckadam şi Emeric Ienei. Victoria de la Sevilla în 1986 a echipei Steaua Bucureşti, al cărei lot era format şi de Ienei şi Duckadam, se pare că a rămas şi până în ziua de azi vârful fotbalului românesc. Pe acest subiect am stat de vorbă, la Budapesta, cu Emeric Ienei şi Helmut Duckadam.

– Nea Imi, am impresia că orice performanţă aţi avut ca selecţioner al echipei naţionale a României, veţi rămâne ca o glorie a fotbalului românesc datorită Sevilliei şi Stelei din 1986. Nu aveţi această impresie?
– Sigur că acesta este rezultatul cel mai bun al unei echipe româneşti, plus că am mai avut şi acea plăcere de a duce echipa naţională în Italia în 1990, după 20 de ani de necalificare. Dar sincer vă spun, aş dori ca o echipă românească încă odată să încerce şi să reuşească Cupa Campionilor. Iar echipa naţională a României să participe cu un rezultat mai bun decât cum am avut noi în America. Cred că atunci fotbalul românesc într-adevăr era în vârf. Din păcate, acum nu putem să ne lăudăm prea mult, pentru că în campionat este jale. Iar în ceea ce priveşte echipa naţională am ajuns acolo încât să fim pe locul 53–56, să fim în urna a 4-a.
De la America s-au scurs nici chiar 20 de ani. Condiţiile sunt mai bune peste tot. Însă atât campionatul, cât şi echipa naţională merge tot mai jos, tot mai jos. Ce s-a întâmplat de atunci?
– Să nu uităm că a murit o generaţie. Acum căutăm o altă generaţie, care poate să înlocuiască generaţia aceea care a avut rezultate foarte bune. Este extrem de greu, mai ales că există acum această circulaţie a jucătorilor europeni, care pot să meargă din ţară în ţară. Dar sunt şi echipe multinaţionale afară, unde asistăm la un joc unde joacă Inter Milano, câştigă Cupa Campionilor cu un singur jucător italian care a intrat în minutul 87. Deci, este foarte greu pentru noi acea victorie de la Sevilla, a fost cu atât mai glorioasă, cu cât noi am jucat numai cu jucători autohtoni.
– Dar şi starea de spirit al fotbalului românesc este deosebit de gravă. Nici nu ştiu dacă este al jucătorilor sau este campionatul patronilor…
– Aveţi dreptate. Această răspundere apasă foarte mult pe umărul jucătorilor, mai ales când patronii le spun că „voi sunteţi nişte sclavi”. Nu se poate aşa ceva, pentru că tu ai nişte drepturi, drepturi contractuale, nu numai obligaţii. Jucătorii nici nu sunt plătiţi la timp. Publicul nu mai vine din cauza unor lucruri de necrezut: sunt trei echipe care nu au teren. Oţelul Galaţi nu poate să joace la Galaţi, pentru că nu este omologat terenul pentru Cupa Campionilor. Steaua a plecat din Ghencea, fiindcă nu au plătit nişte datorii. Rapidul nu joacă la Giuleşti. Normal că şi-au pierdut identitatea. De exemplu, Steaua s-a născut în Ghencea şi adevăraţii susţinători acolo sunt obişnuiţi să vină să susţină echipa. Aşa este extrem de greu să faci performanţă. Chiar dacă jucătorii sunt valoroşi, au o presiune asupra lor, pe lângă presiunea lor lăuntrică.
– Pe Dumneavoastră, ca fost antrenor, nu vă deranjează faptul că în cazul fotbalului citim mai mult în presă despre scandaluri decât despre joc, despre tactică?
– Tocmai acest lucru mă deranjează foarte mult, pentru că ziariştii ar trebui să comenteze şi să scrie despre joc. Dar de cele mai multe ori sunt aceste scandaluri. Sigur, cumpărătorii iau mai repede ziarul când este un scandal, decât atunci când el a văzut meciul şi ştie din memorie ce s-a întâmplat la acel joc. Iar aşa scandalurile adună oamenii.
– Acum vreo 10 ani, la un meci Ungaria–România, disputat la Budapesta, aţi fost întrebat de ce era mai bun atunci fotbalul românesc decât cel unguresc. Care este astăzi situaţia?
– Este extrem de greu să fac o comparaţie şi o analiză perfectă, pentru că ungurii au fost în urna a 3-a, iar noi am fost în urna a 4-a. Dar nu sunt sigur că dacă România joacă cu Ungaria, România o să piardă, dar nu sunt nici sigur dacă nu pierde. România a pierdut nişte jucători, o generaţie a murit şi acum caută să refacă echipa naţională. Ungurii însă au câştigat o generaţie cu acei jucători care au venit pe locul 2 sau 3 la Campionatul European. Sunt şi nişte jucători care joacă afară la echipe bune. De la noi acum joacă 3–4 inşi afară şi alţii sunt rezerve.
– În ciuda acestor fenomene, totuşi aveţi speranţe că fotbalul românesc se poate mişca de la acel loc?
– Pământul românesc este foarte fertil pentru fotbal. Copiii sunt extraordinar de talentaţi, dar le lipseşte educaţia. Eu le spun antrenorilor de la centrul de copii şi juniori că trebuie să fie şi educatori, nu numai antrenori. Antrenorii au o contribuţie extraordinară, să stea de vorbă cu jucătorii, mai ales cu jucătorii valoroşi, pentru că este extrem de greu să lucrezi cu jucători valoroşi. Trebuie să faci nişte compromisuri, dar să le ştii tu ce compromis ai făcut. Tinerii antrenori de acum sunt prea mândri şi vor să arate cât de puternici sunt, şi pierd jucători care încă mai poate să îi ajute. Dar şi acei jucători valoroşi trebuie să fie conştienţi că există nişte reguli, să se pregătească în aşa fel să dea randamentul cel mai bun.
* * *
„Eroul de la Sevilla”, portarul Helmut Duckadam, în finala Cupei Campionilor Europeni în 1986 a apărat toate cele patru lovituri de departajare, contribuind prin aceasta la câştigarea trofeului de către Steaua. Din 2010, Duckadam este preşedinte la echipa FC Steaua Bucureşti şi are speranţe în performanţa Stelei.
– Cum vă simţiţi în noua calitate de preşedinte al Stelei?
– Eu sunt preşedinte de imagine, lumea confundă de multe ori. Sunt practic imaginea Stelei şi de aceea particip la simpozioane, la conferinţe, diferite activităţi, mass-media, peste tot. E o slujbă care mi-a plăcut întotdeauna şi toată viaţa mi-am dorit să fac ceea ce fac acum. Sunt în jurul fotbalului şi îmi place foarte mult.
– În această seară am discutat despre problema dacă fotbalul românesc la ora actuală este disputat pe teren de către jucători, sau mai degrabă este disputat în afara terenului, între preşedinţi, între patroni. Cum vedeţi din interior?
– Nu este aşa. Cu siguranţă spun că rezultatele se obţin pe teren. Nu mai sunt meciuri trucate, cum au fost pe vremuri. Dacă fotbalul se comentează şi se face un spectacol din el la televizor, acolo actorii principali sunt patronii, finanţatorul clubului. Dacă iese un scandal, presa profită o săptămână întreagă.
– V-aţi bucura dacă în calitate de conducător al Stelei aţi avea o performanţă similară cum aţi avut acum 25 de ani?
– Trebuie să fim realişti. Eu mă bucur că în primul an al meu la Steaua, anul trecut echipa a obţinut o performanţă, am câştigat Cupa României. A fost un rezultat neaşteptat de unii, pentru că am avut un campionat slab. Anul acesta ne-am propus Campionatul, dar, din păcate, echipa nu merge după cum noi ne-am dori. Să sperăm că echipa îşi va reveni. Sperăm că vom face o figură frumoasă în Europe League.
– Ce credeţi, când veţi juca din nou acolo unde ar trebui să jucaţi, în Ghencea?
Este foarte greu petru băieţi, în primul rând psihic. Nu depinde de noi, depinde de cei de la Ministerul Apărării. În momentul în care se vor hotărî să concesioneze acel stadion, patronul, domnul Becali va putea face investiţii acolo de Liga Campionilor. La ora asta în acel stadion nu se poate juca decât Campionatul României. Dar când se va putea juca acolo, ne vom întoarce.
– Cu ce fel de rezultat aţi fi mulţumit în campionat şi în Europe League?
– Noi am avut câteva rezultate foarte slabe. Urmează jocul de Cupa României, un meci de campionat, iar dacă le vom câştiga, nu o să mai fie acea critică din partea tuturora.
Tiberiu Boca

Comentarii