Monumentul ocrotit al unui binefăcător al neamului românesc

După cum am informat cu câteva săptămâni în urmă, Ministrul Resurselor Umane de la Budapesta, Réthelyi Miklós, a declarat drept monument ocrotit crucea lui Teodor Papp din Jula. Fiind vorba despre un monument ocrotit de către statul ungar al unui român din Ungaria, merită să reevocăm importanţa acestei personalităţi julane, decedate în anul 1887, şi eforturile depuse de alte personalităţi contemporane pentru a-i păstra vie memoria şi a-i proteja monumentul ridicat în 1913, în cimitirul ortodox din Oraşul Mare Românesc din Jula.

Preşedinta Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria, Maria Berényi, în publicaţia „Simpozion” din anul 2007 prezintă biografia lui Teodor Papp prin următoarele cuvinte: „Teodor Papp s-a născut la Jula, la 24 februarie 1822. Şcolile elementare le termină la şcoala română din Jula, apoi îşi continuă studiile la Preparandia din Arad. Ajunge la Budapesta pentru a întreprinde studii juridice. Între anii 1842–1850 a stat în capitala ungară, în acest timp a fost cantorul bisericii greco-româneşti de aici. Aici a legat prietenii cu mai mulţi discipoli, era bun prieten cu Vincenţiu Babeş. După revoluţia din 1848, Teodor Papp ajunge în Beiuş, apoi în Lugoj. Ca ascultant la tribunalul din Lugoj a activat până în 1856. Părăsindu-şi postul a început activitate de afaceri economice. S-a îmbogăţit binişor, aşa în 1869 a cumpărat la licitaţie publică dominiul Kékes în comitatul Timişorii. În Lugoj şi-a cumpărat patru case. În 1865 prima soţie Emilia Brinduş i-a răposat, în 1870 s-a recăsătorit cu Ofelia Popovici. Cum era moda timpului, Teodor Papp, ca om înstărit, a ajutorat cu donaţii cultura românească.”
„Cu o avere considerabilă, Teodor Papp a ajutat, încă în timpul vieţii, cultura românească cu donaţii, la fel cum a dat stipendii pentru tinerii talentaţi şi a ajutat mai multe biserici ortodoxe şi şcoli confesionale. A fost membru fondator al mai multor asociaţii culturale ca: Asociaţiunea culturală română, Societatea „Petru Maior” din Budapesta, Reuniunea română de cântări şi muzică din Lugoj. Între anii 1880–1882 a devenit chiar preşedintele acestei prestigioase asociaţii lugojene, care funcţiona încă din anul 1810”, scrie Elena Ciobai, membru al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria, etnograf al Muzeului „Munkácsy Mihály” din Bichişciaba. Teodor Papp s-a stins din viaţă la Lugoj în 1887, în 1902 a fost exhumat şi a fost pus la odihnă veşnică în cimitirul ortodox din Jula.
Dar Teodor Papp nu numai în viaţa sa a sprijinit românii. Prin testamentul său dispune să se înfiinţeze o fundaţie de burse intitulată „Fundaţia lui Teodor Papp”, care să fie încredinţată spre administrarea Consistoriului ortodox din Arad. Maria Berényi descrie scopul acestei fundaţii în Simpozionul din anul 2007: „Averea fundaţiei se compunea din bunuri mobile şi imobile, a constat din mai multe case, pământ şi suma de 70.000 fl. Fundaţia a ajutorat elevii şi studenţii români din Giula. Scopul »Fundaţiei lui Teodor Papp« este ca din venitul curat anual a tuturor averilor sale să se împartă stipendii anuale tinerilor greco-orientali români din Giula, care sunt săraci, lipsiţi de mijloacele materiale şi studiază la atare gimnaziu, academie ori universitate în Ungaria ori în străinătate. În primul rând vor fi preferate neamurile lui Teodor Papp. Un stipendiu nu putea trece peste 400 fl. Pe lângă rudenii, au fost favorizaţi descendenţii lui Atanasie Marian Marienescu, jude la tabla regească din Budapesta, etnograf bine cunoscut, şi ai avocatului Ioan Nedelcu din Lugoj. Din această fundaţie au beneficiat mulţi tineri.” Teodor Papp, pe lângă fundaţie, a sprijinit şi biserica şi şcoala greco-orientală din Jula, familia lui Ioan Mărcuş, învăţătorul român din Jula, corului vocal român din Jula, care a devenit cea mai viabilă asociaţie culturală din Ungaria, funcţionând peste o jumătate de secol pentru răspândirea culturii româneşti de aici.
Cu toate că Teodor Papp s-a stins din viaţă la Lugoj, în 1902 a fost exhumat, osemintele i-au fost mutate în cimitirul ortodox din Jula, iar în anul 1913 i-a fost ridicat monumentul din marmură neagră, care iată este declarat acum monument ocrotit, pentru a i se păstra valorile de artă plastică.
Aceste valori artistice şi importanţa generozităţii mecenatului român le-a recunoscut şi Ştefan Oroian, artist plastic din Jula, care cu câţiva ani în urmă a iniţiat restaurarea monumentului de aproape 100 de ani. „În perioada când românii ortodocşi l-am avut ca episcop pe PS Sofronie la Jula, monumentul lui Teodor Papp, ridicat de Episcopia Aradului, a fost într-o situaţie tragică. Atunci s-a publicat un concurs la Fundaţia Publică pentru Minorităţi pentru restaurarea monumentelor, iar eu am simţit nevoia să salvăm acest monument. Am vorbit cu cei de la Oficiul Monumentelor, care m-au informat că renovarea monumentului lui Teodor Papp ar costa 5 milioane de forinţi. Am înaintat un concurs din partea Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria pentru acest proiect, care, în loc de 5 milioane, a primit 90 de mii de forinţi, din care s-a refăcut contrafortul din spatele monumentului uriaş, ca acesta să nu se prăbuşească şi s-a vopsit gardul de fier, care la anul a fost deja tot atât de ruginit ca înainte. Marmura şi acuma este în pericol să cadă. După încheierea micilor lucrări, în 2006, PS Sofronie a resfinţit monumentul. Acesta este unic în felul lui în comunitatea română din Ungaria, pentru că, după câte ştiu, în afara monumentului lui Emanuil Gojdu din Budapesta, care este un alt tip de monument, nu avem un monument atât de mare şi valoros. Monumentul lui Teodor Papp ar merita să fie îngrijit. Dacă cineva priveşte în cimitirul ortodox din Oraşul Mare Românesc din Jula, există un singur monument care se ridică asupra mormintelor: monumentul lui Teodor Papp.”
Acesta a fost propus pentru a fi introdus pe lista monumentelor ocrotite cu mai mulţi ani în urmă de către fostul Episcop de Jula, PS Sofronie, care azi este episcopul Oradiei.
Peste doi ani, în anul 2013 se împlinesc 100 de ani de la ridicarea monumentului lui Teodor Papp în cimitirul ortodox din Oraşul Mare Românesc din Jula. Oare în ce stare îşi va sărbători centenarul crucea şi memoria celui despre care necrologul apărut în Gazeta Poporului din Timişoara, din 9 octombrie 1887, scrie: „numele lui cu litere de aur se va introduce în cartea binefăcătorilor neamului românesc, în care strălucesc nume ca a lui Emanuil Gojdu, Elena Ghiba Birta”…
R. Pătcaş

Comentarii