Ioan Bandula (1939–2012)

Pe 1 februarie 2012, s-a stins din viaţă Ioan Bandula. Fluieraşul satului, cum îi ziceau românii din Chitighaz, a contribuit până în ultimele clipe ale vieţii sale la păstrarea valorilor muzicale locale. A cunoscut tradiţiile din bătrâni, cântecele strămoşeşti. S-a priceput la interpretarea duioasă a doinelor şi baladelor. A contribuit la tezaurul muzical de creaţie populară din Chitighaz, a atras atenţia muzicanţilor maghiari asupra valorilor muzicale româneşti.
Renumitul muzicant Sebő Ferenc, culegător de muzică populară şi bun cunoscător al culturii muzicale a românilor din Ungaria, în anul 1984 a înregistrat şi a redactat pe un disc cântece cântate la fluier de Ioan Bandula, discul având titlul „Magyarországi román népzene” (Muzică populară românească din Ungaria). Pe disc sunt cele mai cunoscute cântece de joc, suita dansurilor având o ordine strictă „lunga–mânânţaua–tâgăneasca–lunga”. Pe toate le-a cântat cu virtuozitate şi ritm.
Pe CD-ul cu titlul „Fonoteca de aur a românilor din Ungaria”, redactat în 2006, se găsesc cântece, doine culese de Eva Cozma Frătean din repertoriul lui Ioan Bandula: „La birtuţu din pădure”, „Lunga”, „Mânânţaua”, „N-auz mamă cucu cântă”, „Busuioc de prin Banat”.
Tradiţia de a cânta la instrument s-a păstrat în familia Bandula din tată-n fiu. De mic copil a fost un bun dansator şi cu glasul fluierului a întâmpinat echipa de dansuri.
Consătenii lui îi vor păstra pe veci amintirea. Odihnească-se în pace!
M.S. Zombai
Copilul Ioan Bandula cu fluierul în mână, printre dansatorii locali
 

Comentarii