Doi prieteni buni: Rozalia Costa şi Hajdik Antal în expoziţie comună, la Jula

Galeria Dürer din imediata vecinătate a Cetăţii medievale din Jula găzduieşte, începând din 13 martie a.c., o emoţionantă expoziţie. Emoţionantă prin faptul că de peste 50 de ani lucrările celor doi artişti, Rozalia Costa şi Hajdik Antal, nu au mai fost expuse împreună. Cu toate că cei doi au fost soţ şi soţie şi au trăit împreună doar opt ani, au rămas prieteni şi după despărţire. Acesta a fost motivul pentru care Casa de Cultură a Oraşului Jula, Cercul Prietenilor Oraşului Jula şi Galeria KöröspArt au organizat expoziţia comună a celor doi artişti. Expoziţia poate fi vizionată până pe 22 aprilie.

Prima expoziţie intitulată „Prieteni buni” a fost organizată în vara anului 2010, când au fost expuse lucrările a doi artişti julani, Gheorghe Cohan şi Szilágyi István, prieteni buni care au lucrat împreună şi s-au influenţat reciproc în arta lor.

„Când am plănuit expoziţia comună a lui Cohan şi Szilágyi nu ne-am gândit că ideea de »prieteni buni« o vom continua. Rozalia Costa şi Hajdik Antal s-au cunoscut încă în anii studenţiei, în Uniunea Sovietică, s-au căsătorit în 1952, iar în anul 1957 s-au mutat împreună, la Jula. Au divorţat după doar câţiva ani, însă până la moarte au păstrat bunele legături, după mutarea lui Hajdik în America chiar au purtat o corespondenţă vie. Aşa cum Cohan şi cu Szilágyi s-au influenţat reciproc, tot aşa, în perioada lor de început, şi Costa şi Hajdik au avut multe elemente artistice în comun. Rozo a fost mai calmă, folosea culori mai calde, Hajdik era mai neliniştit, vroia tot timpul să zboare, iar această diferenţă dintre ei s-a observat încă de la începutul activităţii lor, dar totuşi s-au influenţat unul pe altul”, ne-a declarat organizatorul expoziţiei, Durkó Károly.

„În 2002, când am realizat un interviu cu Hajdik Antal, care trăia în Newport Beach, la sud de Los Angeles, mi-a povestit că a păstrat toate scrisorile pe care i le-a trimis Rozo. Aceste scrisori au fost donate pentru Biblioteca Oraşului Jula, prin intermediului Cercului Prietenilor din Jula. Şi din acestea aflăm despre strânsa lor legătură de prietenie şi după divorţ. Am cunoscut din aceste scrisori o artistă foarte inteligentă, cu mult umor, şi am aflat despre prietenia lor armonioasă.”

Pictoriţa Rozalia Costa s-a născut într-o familie de români foarte săraci din Jula, în anul 1925. I-a văzut pictând pe Cohan, pe Szilágyi, visând încă din fragedă copilărie să le poată urma şi ea. După studiile făcut în Budapesta şi la Institutul Repin din Leningrad, în 1957 revine la Jula, împreună cu Hajdik, care din 1952 îi devine soţ. Ambii erau interesaţi de viaţa de toate zilele a julanilor, realizând multe portrete şi peisaje specifice zonei. Ultima lor expoziţie comună a fost în anul 1958.

De numele Rozaliei Costa se leagă prelucrarea moştenirii pictorului Gheorghe Cohan. Timp de 10 ani a lucrat zilnic pentru ca în 1979 să se poată deschide, la Jula, Galeria Cohan. Toată viaţa sa, Rozalia Costa a fost foarte activă în viaţa artistică a oraşului, a organizat prelegeri, a fost membră în diferite cercuri de specialitate. S-a stins din viaţă pe 8 octombrie 1993, dormindu-şi somnul de veci în cimitirul ortodox din cartierul Oraşul Mare Românesc, alături de părinţii săi Ilie Costa şi Roza Marian.

„Expoziţia s-a realizat printr-o adevărată colaborare civilă a mai multor persoane particulare şi instituţii din oraş, care au pus la dispoziţia noastră lucrările din proprietatea lor, făcând astfel posibil ca mulţi julani, precum şi turiştii care trec prin oraşul nostru, să poată admira acestei tablouri frumoase. La fel cum şi materialul expoziţiei comune Cohan–Szilágyi poate fi văzut într-o expoziţie virtuală, la fel şi această expoziţie Costa–Hajdik va putea fi admirată, după încheiere, de toţi cei interesaţi pe www.korospart-galeria.hu”, ne-a mai mărturisit Durkó Károly, preşedintele Cercului Prietenilor din Jula.

Până atunci, lucrările celor doi pictori renumiţi poate fi vizionată la Galeria Dürer din Jula (marţi–vineri între orele 11 şi 17, iar sâmbătă şi duminică între 11 şi 19).

E. Iova