Marea dilemă a şcolilor româneşti din Ungaria

Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria a organizat, pe 23 februarie, un forum pe tema viitorului învăţământului de naţionalitate românesc din Ungaria. La întrunire au fost prezenţi mai mulţi primari şi directori de şcoli din localităţile unde se predă şi limba română. La sfârşitul anului trecut, pe 20 decembrie 2011, Parlamentul din Budapesta a votat o nouă lege a învăţământului public. Aceasta prevede, printre altele, că toate instituţiile de învăţământ din Ungaria vor ajunge din nou în custodia statului. Care va fi soarta şcolilor de naţionalitate? Ce se va schimba prin preluarea de către stat a acestor instituţii? Despre acestea a vorbit la întâlnire subsecretarul de stat Latorcai Csaba, responsabil cu problemele naţionalităţilor din cadrul Ministerului Administraţiei Publice şi Justiţiei de la Budapesta.

Latorcai Csaba a explicat că de la 1 septembrie 2012 este obligatoriu ca toate instituţiile de învăţământ să intre în custodia statului, cu excepţia grădiniţelor (care vor rămâne tot în administrarea obligatorie a primăriilor locale), întreţinătorul instituţiilor de învăţământ va deveni statul, care îşi va exercita dreptul de întreţinere prin oficiile guvernamentale judeţene. În cazul şcolilor de naţionalitate, guvernul oferă posibilitatea ca acestea să fie preluate de autoguvernările pe ţară ale naţionalităţilor care vor primi finanţarea necesară de la stat. Totodată, Latorcai a menţionat şi faptul că noua Lege pentru naţionalităţi reglementează situaţia şcolilor de naţionalitate, respectiv stabileşte modul de preluare a şcolilor. Pe baza unor anumite criterii, la cerere, primăriile locale îşi vor putea recâştiga doar drepturile de întreţinere ale şcolilor.

Începând din primăvara anului 2011, şcoala şi grădiniţa românească din Bătania este deja administrată de AŢRU. După cele spuse la forum de preşedintele AŢRU, Kreszta Traján, în prezent se fac demersurile necesare pentru a fi preluate de Autoguvernarea pe Ţară încă cinci şcoli (Chitighaz, Aletea, Bedeu, Săcal şi Körösnagyharsány – ultimele trei fiind integrate într-o singură instituţie. Menţionăm că la şcoala din Körösnagyharsány nu se predă limba română, iar la recensământul din 2001 aici numai 3 persoane s-au declarat de naţionalitate română.)

Maria Gyuricska Kalcsó, primăriţa din Chitighaz a luat cuvântul dovedindu-se foarte mulţumită că a reuşit să ajungă la o înţelegere cu AŢRU pentru predarea şcolii şi a grădiniţei româneşti din Chitighaz, instituţie cu peste 250 de copii. Cu aceeaşi problemă a intervenit şi Pluhár László, primarul oraşului Aletea, care în urmă cu câteva zile a solicitat Autoguvernării pe Ţară preluarea şcolii româneşti. Şcoala din Aletea însă nu se poate mândri cu un efectiv prea mare, în acest an şcolar studiind aici în total doar 35 de elevi.

La şedinţă a participat, alături de subsecretarul de stat Latorcai Csaba, şi Kraszlán István, şeful Secţiei pentru Naţionalităţi din cadrul Secretariatului de Stat pentru Învăţământ, care a accentuat importanţa şi responsabilitatea preluării instituţiilor de învăţământ de către autoguvernările pe ţară ale naţionalităţilor, remarcând totodată şi că, de fapt, acestea nici nu prea au de ales: tocmai pentru acest scop au fost create. Până acum a existat forma. Acum această formă va fi umplută cu conţinut. Preşedintele AŢRU, Kreszta Traján, a spus de mai multe ori în cadrul şedinţei că AŢRU va solicita şcolilor preluate ca acestea să depună o activitate serioasă şi că „nu vom vom accepta doar un fel de învăţământ românesc, ci vom cere o muncă serioasă”.

Profesorii, directorii şi primarii prezenţi la şedinţă au primit răspunsuri la toate întrebările formulate, în aer a rămas însă atmosfera de nesiguranţă în ceea ce priveşte viitorul şcolilor româneşti din Ungaria: Ce e mai bine? Să predăm şcoala la AŢRU sau să rămână în custodia statului? Care soluţie ne asigură un viitor mai sigur? Nimeni nu ştie să răspundă la acestea.

A. Butar