Actriţa Nora Chiriac din Oradea, după ce a terminat clasa umană a Liceului
„Eminescu” din Oradea, a intrat la Universitatea Babeş-Bolyai, specializarea actorie. A urmat apoi un masterat de artă
teatrală şi spectacologie tot la
Cluj şi un masterat de pedagogie la Universitatea din
Oradea. În momentul de faţă îşi pregăteşte lucrarea de doctorat la secţia
istorie-antropologie din cadrul Universităţii din Oradea. Tânăra actriţă de la Oradea, pe lângă predarea
actoriei şi mişcării scenice la secţia canto din cadrul Universităţii din
Oradea, se ocupă şi de instruirea tinerilor elevi din cadrul Teatrului Român de
Amatori, cercul de teatru al Liceului „N. Bălcescu” din Jula. La fel ca şi în
ceilalţi ani, activitatea teatrală este susţinută prin sprijinul financiar al
Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria. În acest semestru şcolar, prin
coordonarea profesoarei Vera Gurzău Cser,
Nora Chiriac pune în scenă o nouă piesă: „Cămila” de Ion Băieşu.
Generaţie nouă, performanţă nouă
Anul acesta, Nora lucrează cu o generaţie aproape nouă, sunt numai doi
elevi din vechea „gardă” şi o elevă, care, nu peste mult timp va părăsi teatrul
amator. „Sunt copii talentaţi, o generaţie care lucrează. De data aceasta, 90%
dintre ei sunt noi-noiţi, tineri de 15–16 ani. De fiecare dată chiar dacă
veneau oameni noi, era o combinaţie, dintre garda veche şi garda nouă şi
niciodată nu simţeam că am elevi noi. Din păcate, anul acesta şcolar l-am
început destul de târziu, spre sfârşitul lunii noiembrie, după care imediat am
intrat în vacanţa de iarnă. A fost mai greu să mă apropii din nou de ei, să
intrăm în ritmul care-l aveam înainte, dar fiind copii talentaţi şi deştepţi
pot să comunic şi să lucrez cu ei. Fiindcă suntem în întârziere cu montarea scenetei,
încercăm până la sfârşitul anului şcolar să scoatem această mini-piesă. Sper
din tot sufletul ca în toamnă să mergem la Oradea, la Teatrul de păpuşi şi în
alte locaţii”.
O piesă de Ion Băieşu
Sceneta combină mai multe piese scurte ale lui Ion Băieşu, care a fost un
scriitor român şi autor al mai multor volume de schiţe cu subiecte comice. „Lucrând
cu studenţii mei de la universitate, am dat de un text pentru licenţă. Titlul
va fi »Cămila«, pentru că acesta m-a atras la început şi în jurul ei am ţesut
şi alte personaje din alte piese. Am dat de scrierile autorului Băieşu, care scrie
despre teatrul absurd şi se păstrează într-o linie nu foarte greu de înţeles.
Băieşu are texte care, deşi au aceleaşi mesaje ca şi ale lui Ionescu, sunt mult
mai accesibile pentru liceeni”, ne-a mărturisit Nora Chiriac.
Alegerea textului şi a personajelor
„Aleg personajele în funcţie de cât de bine vorbesc limba, cât de disponibili
sunt elevii. Am o elevă care nu vorbeşte bine româna, aşa că ei iniţial îi
făcusem un rol foarte mic, de două replici. Dar ea fiind dispusă să-l înveţe, a
ajuns să însuşească zece replici. În general, aleg textul şi personajele în
funcţie de disponibilitatea lor, de aptitudinile care le au, de cât de bine
vorbesc limba, care pentru noi nu este mare impediment, pentru că până la urmă
textul se învaţă automat”.
Teatrul Român de Amatori din Jula s-a înfiinţat în anul 2002. Pornirea
activităţii de specialitate a trupei se leagă, din anul 2005, de numele Norei
Chiriac. Trupa tinerilor julani a participat la mai multe festivaluri din ţară
şi din Bucureşti. Piesa de teatru „Chiriţa în provincie” de Vasile Alexandri a
fost o piesă coerentă.
„Am avut o generaţie cu gemenele Nora
şi Monica Rocsin, Ionuţ Laslo, Călin Son, Melinda Fászli, Amalia Stan, care au lucrat aproape patru
ani împreună. La cercul nostru au mai
luat parte Raluca Curcan, Roland Kerek, care
aveau un zvâc mai mult decât ceilalţi. Au jucat în spectacolul »Arlechino,
sluga la doi stăpâni« şi în »Chiriţa«, care a fost un spectacol puternic. Ei
aveau talentul care ar fi fost bun pentru o carieră actoricească. Atunci s-a
nimerit să fie festivalul de la Budapesta, am fost şi la Bucureşti, aşa că a
fost o circumstanţă reuşită”.
Teatrul dezvoltă creativitatea
„Am să fac cât mai mult pentru
acest cerc amator şi să vin cât mai des pentru că observ că şi pe ei îi ajută
nu numai cu limba, dar şi să fie mai dezgheţaţi, să comunice mai bine. Deşi
sunt copii care vin în anul întâi de liceu că abia vorbesc româneşte, după
trei-patru ani vorbesc mult mai coerent şi mai cursiv. Teatrul îi ajută pe
elevi să se dezvolte ca oameni”, ne-a mai spus Nora Chiriac.
A. Cioca
Comentarii
Trimiteți un comentariu