„Trebuie să fie conştienţi de greutăţile şi frumuseţile acestei profesii” - Practica pedagogică a masteranzilor Catedrei de română din Seghedin
În acest semestru universitar,
masteranzii Catedrei de Limba şi Literatura Română a Facultăţii Pedagogice „Juhász Gyula”
din cadrul Universităţii din
Seghedin au făcut practica pedagogică la şcolile din Jula şi Micherechi.
Studenţii Iulia Kaupert, Alexandru Dragui
şi Timea Cziczeri, masteranzi la
specializarea profesor de limba şi literatura română, au făcut practica la
Liceul „N. Bălcescu” din Jula, iar Rita
Pătcaş, Anamaria Brad, Teodor Martin şi
Ana Rocsin Sárközi au făcut practica pedagogică la şcoala generală din
Micherechi. Mentorul masteranzilor care au făcut practica la Liceul „N.
Bălcescu” din Jula a fost profesoara Florica
Santău. Studenţii care au practicat la şcoala din Micherechi au avut-o ca
mentor pe profesoara Ana Netea Benye. Cele
două profesoare ne-au împărtăşit experienţele, bucuriile şi greutăţile trăite în
timpul practicii pedagogice.
– Câţi masteranzi aveţi şi cum vi se
pare pregătirea lor?
Florica Santău: – Anul acesta, de la Universitatea din Seghedin am avut trei
masteranzi şi mai avem o studentă care îşi va face practica pe la sfârşitul lui
aprilie şi la începutul lunii mai, studenta Orsolya
Avar-Gal de la Catedra de română a Universităţii ELTE din Budapesta. Normal
că sunt bine pregătiţi aceşti studenţi, pentru că sunt conştienţi că vor primi
o pregătire în plus, care le va da posibilitatea să devină profesori. După
treizeci de ani de practică în domeniul învăţământului românesc din Ungaria
cred că trebuie să fie conştienţi de greutăţile şi frumuseţile acestei profesii.
Ana Netea Benye: – Cei patru masteranzi care au făcut practica la şcoala
din Micherechi sunt toţi profesori de limba română. Au fost bine pregătiţi, mai
ales că fiecare a vorbit perfect limba română, fiecare a avut experienţe în
plus la limbă.
– Cum vi se pare acest sistem Bologna,
pe baza căreia se desfăşoară întregul masterat al studenţilor?
Florica Santău: – Am simţit toate greutăţile acestui sistem pe pielea mea,
pentru că nu demult am făcut şi eu pedagogia la ELTE, timp de patru ani. Deloc
nu mi-a fost uşor să mă descurc prin labirintul acesta, mai ales că am fost şi
eu la fără frecvenţă.
Ana Netea Benye: Nu sunt încântată de acest sistem, pentru că era mult mai
bine dacă practica pedagogică a studenţilor ar fi fost „dirijată” de catedra de
română. Din această cauză am avut unele situaţii complicate.
– Masteranzii cum au reuşit să se
apropie de copii? Cum au fost ei primiţi de elevi?
Florica Santău: – Nu le este uşor pentru că nici mie nu îmi este uşor să-i
atrag să le aduc în fiecare zi noutăţi sau să mă schimb eu zilnic întrând în
diferite clase la diferiţi copii, odată sunt mai obosiţi, odată mai receptivi,
odată am eu o zi mai proastă, odată mai bună, deci deloc nu este uşor să fii
profesor, oricât de frumos se vede pe dinafară.
Ana Netea Benye: – Atât elevii cât şi tinerii „profesori” au fost
emoţionaţi. Masteranzii au încercat să facă orele mai atrăgătoare prin
introducerea noilor metode. Masteranzii au fost încântaţi de elevi, pentru că
au putut lucra împreună uşor, fără probleme.
– Care au fost reacţiile elevilor?
Florica Santău: – Tinerii sunt
mai retraşi pentru că cu profesorul lor se înţeleg deja dintr-o privire,
dintr-un gest, dar dacă intră la oră un străin, fiindcă oricum studenţii sunt
străini, care vin şi pleacă, şi ei sunt mai timizi ca „profesori” şi copiii
sunt mai retraşi, deci deloc nu le este uşor nici profesorilor tineri, dar nici
copiilor.
Ana Netea Benye: – Ca să uităm de emoţii, pe studenta Anamaria Brad am
rugat-o să le vorbească copiilor despre redactarea unei emisiuni radiofonice.
Elevii au fost curioşi să afle cum se pot face dedicaţii la o astfel de
emisiune. Cu această ocazie am şi făcut o dedicaţie muzicală specială doamnei
profesoare Iuliana Jurău Rad, i-am
trimis o melodie de la Ducu Bertzi.
– Ca profesoară lucraţi de mai multe
decenii în învăţământ. Ce sfat le-aţi da acestor tineri masteranzi?
Florica Santău: – Se zice că e
uşor să dai sfaturi. Dar nu e chiar atât de uşor, pentru că ceea ce simt eu
faţă de copii, faţă de învăţământul românesc din Ungaria nu se poate planta în
sufletul altora. Dacă pe parcursul practicii, studentul prinde gustul predării
sau simte obligaţia morală, oricât de greu este, şi dacă vine din sufletul lui,
atunci face faţă cerinţelor, dacă nu, sfaturi nu poţi da.
Ana Netea Benye: – Eu lucrez de 13 ani în domeniul învăţământului românesc
din Ungaria. Munca de profesor este o muncă grea, dar merită efortul. Tuturor
studenţilor care doresc să devină profesori de limba română le doresc aşa copii
cum sunt în şcoala noastră din Micherechi, pentru că elevii buni îţi dau o motivaţie
enormă.
I.K.–A.C.
Comentarii
Trimiteți un comentariu