„Trebuie să fie conştienţi de greutăţile şi frumuseţile acestei profesii” - Practica pedagogică a masteranzilor Catedrei de română din Seghedin

În acest semestru universitar, masteranzii Catedrei de Limba şi Literatura Română a Facultăţii Pedagogice „Juhász Gyula” din cadrul Universităţii din Seghedin au făcut practica pedagogică la şcolile din Jula şi Micherechi. Studenţii Iulia Kaupert, Alexandru Dragui şi Timea Cziczeri, masteranzi la specializarea profesor de limba şi literatura română, au făcut practica la Liceul „N. Bălcescu” din Jula, iar Rita Pătcaş, Anamaria Brad, Teodor Martin şi Ana Rocsin Sárközi au făcut practica pedagogică la şcoala generală din Micherechi. Mentorul masteranzilor care au făcut practica la Liceul „N. Bălcescu” din Jula a fost profesoara Florica Santău. Studenţii care au practicat la şcoala din Micherechi au avut-o ca mentor pe profesoara Ana Netea Benye. Cele două profesoare ne-au împărtăşit experienţele, bucuriile şi greutăţile trăite în timpul practicii pedagogice.

Câţi masteranzi aveţi şi cum vi se pare pregătirea lor?
Florica Santău: – Anul acesta, de la Universitatea din Seghedin am avut trei masteranzi şi mai avem o studentă care îşi va face practica pe la sfârşitul lui aprilie şi la începutul lunii mai, studenta Orsolya Avar-Gal de la Catedra de română a Universităţii ELTE din Budapesta. Normal că sunt bine pregătiţi aceşti studenţi, pentru că sunt conştienţi că vor primi o pregătire în plus, care le va da posibilitatea să devină profesori. După treizeci de ani de practică în domeniul învăţământului românesc din Ungaria cred că trebuie să fie conştienţi de greutăţile şi frumuseţile acestei profesii.
Ana Netea Benye: – Cei patru masteranzi care au făcut practica la şcoala din Micherechi sunt toţi profesori de limba română. Au fost bine pregătiţi, mai ales că fiecare a vorbit perfect limba română, fiecare a avut experienţe în plus la limbă.
Cum vi se pare acest sistem Bologna, pe baza căreia se desfăşoară întregul masterat al studenţilor?
Florica Santău: – Am simţit toate greutăţile acestui sistem pe pielea mea, pentru că nu demult am făcut şi eu pedagogia la ELTE, timp de patru ani. Deloc nu mi-a fost uşor să mă descurc prin labirintul acesta, mai ales că am fost şi eu la fără frecvenţă.
Ana Netea Benye: Nu sunt încântată de acest sistem, pentru că era mult mai bine dacă practica pedagogică a studenţilor ar fi fost „dirijată” de catedra de română. Din această cauză am avut unele situaţii complicate.
Masteranzii cum au reuşit să se apropie de copii? Cum au fost ei primiţi de elevi?
Florica Santău: – Nu le este uşor pentru că nici mie nu îmi este uşor să-i atrag să le aduc în fiecare zi noutăţi sau să mă schimb eu zilnic întrând în diferite clase la diferiţi copii, odată sunt mai obosiţi, odată mai receptivi, odată am eu o zi mai proastă, odată mai bună, deci deloc nu este uşor să fii profesor, oricât de frumos se vede pe dinafară.
Ana Netea Benye: – Atât elevii cât şi tinerii „profesori” au fost emoţionaţi. Masteranzii au încercat să facă orele mai atrăgătoare prin introducerea noilor metode. Masteranzii au fost încântaţi de elevi, pentru că au putut lucra împreună uşor, fără probleme.
Care au fost reacţiile elevilor?
Florica Santău: Tinerii sunt mai retraşi pentru că cu profesorul lor se înţeleg deja dintr-o privire, dintr-un gest, dar dacă intră la oră un străin, fiindcă oricum studenţii sunt străini, care vin şi pleacă, şi ei sunt mai timizi ca „profesori” şi copiii sunt mai retraşi, deci deloc nu le este uşor nici profesorilor tineri, dar nici copiilor.
Ana Netea Benye: – Ca să uităm de emoţii, pe studenta Anamaria Brad am rugat-o să le vorbească copiilor despre redactarea unei emisiuni radiofonice. Elevii au fost curioşi să afle cum se pot face dedicaţii la o astfel de emisiune. Cu această ocazie am şi făcut o dedicaţie muzicală specială doamnei profesoare Iuliana Jurău Rad, i-am trimis o melodie de la Ducu Bertzi.
Ca profesoară lucraţi de mai multe decenii în învăţământ. Ce sfat le-aţi da acestor tineri masteranzi?
Florica Santău: Se zice că e uşor să dai sfaturi. Dar nu e chiar atât de uşor, pentru că ceea ce simt eu faţă de copii, faţă de învăţământul românesc din Ungaria nu se poate planta în sufletul altora. Dacă pe parcursul practicii, studentul prinde gustul predării sau simte obligaţia morală, oricât de greu este, şi dacă vine din sufletul lui, atunci face faţă cerinţelor, dacă nu, sfaturi nu poţi da.
Ana Netea Benye: – Eu lucrez de 13 ani în domeniul învăţământului românesc din Ungaria. Munca de profesor este o muncă grea, dar merită efortul. Tuturor studenţilor care doresc să devină profesori de limba română le doresc aşa copii cum sunt în şcoala noastră din Micherechi, pentru că elevii buni îţi dau o motivaţie enormă.
I.K.–A.C.

Comentarii