În cadrul celei de a XIX-a ediţie a Festivalului de
Carte de la Budapesta, Institutul Cultural Român a organizat la sediul său din
strada Izsó o masă rotundă pe tema „Literatura tinerilor între facebook şi
cenaclu”. Au fost invitaţi să ia parte la acest dialog membrii cenaclului Pavel
Dan din Timişoara: Eugen Bunaru –
poet, publicist, Alexandru Colţan –
prozator, Alexandar Stoicivici –
poet, Ştefan Marius Aldea – poet, Viorel Marineasa – prozator, jurnalist, Tudor Creţu – poet, prozator, critic
literar, tinerele poete Octavia Sandu
şi Ioana Duţă. De asemenea au
participat la dezbatere şi poetul Robert
Şerban, prozatorul Vasile Ernu,
traducătoarea Ildikó Gaboş Foarţă şi Anamaria Pop, criticul literar şi
editorul Jozsef P. Körössy,
prozatorul şi editorul Balázs Attila, cercetătoarea şi poeta Maria Berényi. Moderatorul dialogului a
fost director Brînduşa Armanca.
Viorel Marineasa a precizat că la Timişoara au
existat mai multe cenacluri în perioada comunistă, amintind alături de cenaclul
Pavel Dan, cenaclul Science Fiction, cenaclul Universitas, un cenaclu german
din care s-a desprins Herta Müller,
cenaclul maghiar Látóhatár, cenaclurile Orizont şi Hiperion. Nu în ultimul
rând, revista Forum Studenţesc. Prozatorul Viorel Marineasa a adăugat că toate
acestea au avut un mare efect asupra generaţiei ’80, pentru că „tentaţiile erau
puţine, iar restricţiile mari”. Publicistul şi poetul Eugen Bunaru a precizat
că cenaclul Pavel Dan este cel mai longeviv dintre cenacluri, împlinind anul
viitor 55 de ani de existenţă continuă. De aici s-au desprins scriitori de
renume, care sunt încadraţi astăzi în valoroasa „generaţie ’80”. Dar se poate
vorbi deja de o nouă generaţie, şi în poezie şi în proză: generaţia 2000.
Jozsef P. Körössy a arătat că cenaclul era o formă
de „publicare”, un mod de a ocoli cenzura. Traducătoarea Anamaria Pop a
precizat că cenzura era ca o caracatiţă: înainte de a citi poeziile la cenaclu
trebuiau să le prezinte secretarului UTC.
La întrebarea adresată tinerilor dacă simt astăzi
cenzura, Tudor Creţu, managerul Bibliotecii Judeţene Timiş, a arătat că există
o obsesie a cenzurii, de fapt tot ce este scris, azi rămâne. „Cenzura există
într-o formă pozitivă, iar internetul a declanşat o cunoaştere fără precedent
care merge în paralel şi cu superficialitatea, sub o anumită formă am devenit
captivi tehnologiei”.
Tânăra poetă Octavia Sandu a spus că cenaclul îţi
dă şansa să rămâi cu amintiri, să rămâi în contact cu realitatea şi îţi dă
posibilitatea de a te reforma, „facebook e o altă formă, mai rece, un fel de
trafic”.
La întrebarea dacă mai există cenacluri în Ungaria,
Jozsef P. Körössy a spus că în forma în care există în România, nu. Există
asociaţii literare regionale şi naţionale, dar nu seamănă cu cenaclul. Robert
Şerban a precizat că cenaclul nu şi-a pierdut din valoare. Tinerii cu afinităţi
literare au nevoie pentru formarea lor, e un atelier de lucru. Vasile Ernu a
adăugat că problema comunismului era cum să-ţi umple timpul, oamenii aveau
enorm de mult timp. Azi formele de comunicare s-au schimbat, dar literatura e o
formă de comunicare arhaică şi are nevoie de timp. Formele clasice nu pot fi
excluse pentru că distrugi literatura. Facebook şi internetul sunt doar
instrumente.
Cercetătoarea Maria Berényi a arătat că internetul
e un mare avantaj, poţi fi în contact cu lumea de la distanţe mari, fără a
călători. Poţi avea acces deopotrivă, la catalogul universităţii din Oxford,
Bucureşti sau la cel al bibliotecii Széchényi. „Ca cercetător pot accesa de
acasă presa secolului XIX în arhiva Bibliotecii Széchényi. Internetul oferă o
viaţă virtuală, se pot lega şi întreţine legături interactive cu români nu
numai din Ungaria, dar din întreaga lume. Dar internetul şi facebook nu alungă
lumea lui Guttenberg”.
În încheiere au recitat din poeziilor lor: Robert Şerban, Ştefan Marius Aldea, Octavia Sandu şi Ioana
Duţă
Gabriela Enea Elekes
Comentarii
Trimiteți un comentariu