13 iul. 2012

Tabăra de dansuri de la Chitighaz ţine vie tradiţia locală

În urmă cu câteva zile, între 25–30 iunie, în localitatea Chitighaz s-a desfăşurat o nouă ediţie a taberei de dansuri populare, la care aproximativ 20 de tineri au participat pentru a învăţa o nouă coregrafie. Primele tabere de dansuri populare de la Chitighaz au avut loc în urmă cu mai bine de 15 ani, în 1996, când Asociaţia Culturală a Românilor din Chitighaz a organizat această întâlnire în scopul promovării  dansului şi tradiţiilor populare româneşti. Iniţiatorii taberei au fost soţii Ana şi Gheorghe Buha, Meşteri ai Artei Populare, care din dragostea pentru dansurile şi folclorul local şi din respectul faţă de tradiţie au adunat o mână de tineri pentru a le transmite mai departe ceea ce au învăţat ei cândva de la strămoşii lor.


La prima tabără au participat 20 de copii, iar la acele şedinţe de învăţare a dansurilor populare le-a mai „zis” tinerilor încă din vioară regretatul Petru Purece. Deja de nouă ani în localitatea Chitighaz funcţionează o şcoală de artă, în care se învaţă dansul popular la cel mai înalt nivel, taberele fiind organizate de conducerea acestei instituţii. Au fost ani când taberele au fost frecventate de zeci de copii, uneori numărul lor ajungând până la o sută sau chiar mai mult. Despre tabăra de dansuri şi despre şcoala de artă „Kaláris”, care intră în cel de-al zecelea an de existenţă am stat de vorbă cu profesorul Halmi Zoltán, întemeietorul şi conducătorul şcolii.

De la tabără de dansuri la şcoală de artă
„Prima dată am venit în această localitate în anul 1998, la cererea soţilor Ana şi Gheorghe Buha, pentru a-i ajuta la activităţile de la tabăra de dansuri, atunci organizată de Asociaţia Culturală Română din Chitighaz. Aici i-am învăţat pe copiii de la tabără dansurile de la Chitighaz şi totodată am făcut şi eu cunoştinţă cu localitatea, cu copiii şi cu oamenii de aici, unde acum vin ca acasă. Mai târziu, la terminarea facultăţii, lucrarea de diplomă mi-am făcut-o din dansurile locale de la Chitighaz, la care am primit mult ajutor de la soţii Buha, cât şi de la alţi cunoscători de tradiţii locale, cu care am reuşit să prelucrez un important material despre portul şi obiceiurile locale. În anul 2002 mi s-a cerut să întocmesc o coregrafie din dansuri de naţionalitate pentru festivalul de dansuri populare care are loc din doi în doi ani în Piaţa Dom din Seghedin. Am decis atunci să aleg dansurile de la Chitighaz şi am început să ne pregătim cu copiii de la Chitighaz şi dansatori din echipa de dansuri de la Hódmezővásárhely. Acea corecgrafie a reuşit foarte bine, iar după festival am fost anunţat că tinerii de la Chitighaz au început să se întâlnească singuri la repetiţii şi că ar fi bine dacă am reuşi să continuăm într-o formă mai organizată. După aceea, un an de zile la finanţarea cursurilor de dansuri populare s-a angajat Asociaţia Culturală Română din localitate şi ţineam orele eu şi un fost elev de-al meu, Balog Zsolt din Seghedin. Pe parcurs am început să avem tot mai mulţi interesaţi şi în anul 2003 am înfiinţat Şcoala de artă „Kaláris”, care la început a avut sediul la Cigánd. Nu a fost uşor, au trebuit făcute multe demersuri, multă muncă administrativă, a trebuit să adunăm copiii, să corespundem normelor, până să ajungem în stadiul în care suntem acum. În 2003 am pus pe roate această şcoală, împreună cu soţia mea Halmi Edina, şi cu profesori externi. A fost o muncă imensă, a trebuit să renunţ la postul meu de la Şcoala de Artă din Seghedin, însă prin tot efortul depus am reuşit să ne organizăm şi pe deasupra să îmi păstrez funcţia de dansator, profesor şi coregraf la ansamblul de dansuri populare din Seghedin în care am crescut şi unde lucrez din 1975”, a mărturisit profesorul şi conducătorul şcolii de artă Halmi Zoltán.

Peste două sute de copii învaţă dansuri populare la Chitighaz
„Cele două şcoli generale din Chitighaz, cea românească şi cea maghiară, ne pun la dispoziţie numărul de bază al elevilor de la şcoala de artă. În total avem puţin peste două sute de elevi, dintre aceştia majoritatea sunt de şcoală generală, iar câţiva sunt deja liceeni. Ca şcoală de artă, funcţionăm cu programă pedagogică de învăţământ pe doisprezece ani, astfel avem prescris în fiecare an anumite coregrafii, învăţăm mai multe dansuri româneşti, maghiare, şvăbeşti, ţigăneşti, sârbeşti, iar ca o specialitate locală accentul este pus pe dansurile şi tradiţiile locale, dar am învăţat şi dansurile de la Micherechi şi ne-am propus ca în viitor să punem la punct o coregrafie şi cu dansurile din Aletea şi Nădab. Am obişnuit să invităm şi coregrafi externi, în funcţie de posibilităţi o să invităm şi coregrafi din România pentru a învăţa şi dansuri din alte zone. De obicei, la spectacole ni se cer mai mult dansurile din Chitighaz şi Micherechi, dar avem şi două coregrafii şvăbeşti puse la punct, una ţigănească, o coregrafie din Ardeal, etc.”, a mai spus domnul Halmi.

„E bine să vezi că mai sunt copii interesaţi de tradiţie…”
„Scopul taberei de dansuri, când în urmă cu mai bine de 15 ani soţii Buha au adunat copiii în vacanţele de vară, a fost de a transmite tinerelor generaţii valorile locale, pentru ca aceştia să fie cunoscători şi promotori ai valorilor culturale şi tradiţionale. De la înfiinţarea şcolii de artă, de nouă ani, aceeaşi tabără este organizată în fiecare vară de noi, aici la Chitighaz, iar scopul este acelaşi. Anul acesta tabăra a durat cinci zile, condiţiile la tabără sunt foarte modeste, însă avem coregrafi profesionişti care se ocupă de copii. În fiecare zi între orele 9.00–12.00 şi 14.00–17.00 se dansează, am obişnuit să vizionăm filme de specialitate, iar la sfârşit, ca în anii precedenţi, o să prezentăm părinţilor ceea ce am învăţat în aceste zile. Eu cred că într-o localitate atât de mică numărul copiilor înscrişi la şcoala de artă este acceptabil. E bine să vezi că mai sunt copii interesaţi de tradiţie şi de dansul popular, mai ales acum în secolul 21, când viaţa le oferă atâtea alte posibilităţi”, a mai declarat profesorul Halmi Zoltán.
Anca Butar

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...