26 iul. 2012

Tineri români cu mari speranţe în şansa continuării studiilor în România

Vineri, 20 iulie, la Liceul „N. Bălcescu” din Jula a avut loc cea de-a treia întâlnire între reprezentanţii diplomaţiei române în Ungaria şi viitorii studenţi bursieri ai statului român. Scopul întrevederii a fost finalizarea şi predarea dosarelor de înscriere a tinerilor şi lămurirea tuturor problemelor în legătură cu acest subiect. Consulul gerant interimar Dragoş Ţigău de la Jula s-a arătat mulţumit faţă de procesul de colectare a dosarelor, dar a oferit şi câteva idei pentru viitor, în timp ce unii elevi aplicanţi îşi pun toată speranţa în şansa oferită de studiile în România.

– Domnule consul Dragoş Ţigău, astăzi s-a desfăşurat cea de-a treia întâlnire cu absolvenţii, cu pretendenţii la o bursă în România la studii superioare. Care este situaţia, câte dosare aţi primit?
– Acest proces poate fi considerat primul proiect major la care sunt implicat de la început până la sfârşit. Noi am dorit de la bun început, când zic noi mă refer şi la colegii mei de la Consulatul României de la Seghedin, împreună cu colegii de la Ambasada din Budapesta, ca acest proces să decurgă fără niciun fel de întreruperi, neînţelegeri şi frustrări. Ideea a fost să avem o întâlnire preliminară cu doritorii de a beneficia de serviciile unei burse oferite de statul român, în cursul căreia a fost explicată pe îndelete metodologia comună, emisă de Ministerul Educaţiei din România, Ministerul Afacerilor Externe şi Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, iar ulterior au fost două întâlniri în care noi am colectat dosarele de la doritori, precedat de un mic interviu cu fiecare aplicant. Ideea a fost ca aceste dosare să fie cât mai bine asamblate, să conţină documentele aşa cum este prevăzut în metodologia respectivă şi serviciile să fie oferite cu profesionalism şi cu o doză de umanitate, pentru că este vorba de copii care se află la începutul vieţii lor profesionale. Până în acest moment avem 11 dosare colectate de la doritori. Din păcate, constat că există o polarizare a interesului absolvenţilor de studii liceale de origine română din Ungaria exclusiv pe domeniul medicină, excepţiile sunt absolut izolate şi nu există o dorinţă de a se dedica şi unor cariere în alte domenii decât cel medical, mă refer aici la inginerie, drept, ştiinţe economice sau, de ce nu, studierea limbii şi literaturii române, mai ales că acest din urmă aspect ar reprezenta o valorare absolut de netăgăduit pentru menţinerea identităţii culturale a comunităţii româneşti din Ungaria. Ştim cu toţii foarte bine că această comunitate are nevoie de oameni bine pregătiţi în acest domeniu, care să ştie cum să înveţe generaţiile viitoare de tineri români din Ungaria, frumuseţea, tainele şi micile dificultăţi ale limbii române. „Micile” pentru cine o vorbeşte, dar cu toţii ştim că limba română este o limbă deosebit de complexă şi pentru un vorbitor străin de limba română acesta întâmpină în general dificultăţi majore în a se exprima de o manieră coerentă şi corectă. Deci, aş dori să adresez un apel celor din comunitate să aibă o înclinaţie, să aibă o dorinţă de a judeca mai în profunzime care sunt opţiunile pentru viaţă ale tinerilor de aici. De ce? Pentru că dincolo de interesul pur economic al bunăstării familiale, al prestigiului profesional, pe care o anumită meserie îl prezintă sau îl oferă, mai sunt şi satisfacţii de ordin sufletesc şi cred că de mult ori acestea primează în faţa celor de ordin economic.
– România a oferit 15 locuri cu bursă pentru tinerii români din Ungaria. După cum aţi spus şi dumneavoastră, cei mai mulţi doresc să studieze medicina umană. Însă România a oferit doar trei locuri la medicină generală şi două la medicină dentară. Cum se va decide cine obţine bursa?
– Mecanismul de decizie va avea în vedere criteriile conţinute în metodologia comună, eliberată de cele trei instituţii care au fost amintite la început. Este un algoritm de calcul pe baza mediilor anuale, mediei de absolvire la examenul de bacalaureat, la care se adaugă bonificaţiile care pot proveni din faptul că sunt absolvenţi ai unei instituţii în care s-a predat limba română sau sunt laureaţi ai unor concursuri pentru elevi unde cunoştinţele de limba şi civilizaţia românească au fost esenţiale. Aceste criterii vor fi luate în considerare în calculul respectiv pe baza algoritmului de care vă spuneam. Se va face un clasament şi va fi, practic, un clasament de punctaj, prin alunecare, cum se spune în jargonul profesoral.
– Când vor afla tinerii rezultatele, dacă au fost admişi sau nu?
– Din câte ştiu, aceste rezultate vor fi disponibile publicului undeva la sfârşitul lunii august a acestui an, pe site-ul Ministerului Educaţiei Naţionale, exact în aceleaşi condiţii cum au fost informaţiile referitoare la metodologia de acordare a burselor şi numărul de burse alocate fiecărei ţări, fiecărei comunităţi române de peste hotare.
* * *
– Nicoleta Ţicudean, ce profesie ţi-ai alege? Unde vrei să ajungi, la ce bursă vrei să aplici în România?
Nicoleta Ţicudean: – Eu vreau să învăţ medicină generală şi candidez pentru facultatea de medicină de la Cluj. Ştiu că nu se dă bursă, dar vreau neapărat să mă fac medic, e un vis de-al meu de când eram mică şi mi-ar plăcea mult să ajut oamenii.
– Este interesant că foarte mulţi dintre voi, cei care aţi terminat anul acesta, doriţi să vă faceţi medici şi să studiaţi în România. Câţi sunteţi şi oare de ce este atât de populară această meserie?
– Cred că suntem 15 sau 16 care optăm pentru medicină generală, veterinară sau dentară. Eu cred că de aceea este atât de dorită această meserie, pentru că este un domeniu unde întotdeauna sunt locuri de muncă, este o meserie bine plătită şi eu cred că şi colegii mei se gândesc la fel ca mine, doresc să ajute oamenii şi animalele.
– Deci, voi sunteţi 15 şi România a acordat 3 locuri la medicină generală, 2 locuri la medicină dentară şi 1 loc la medicină veterinară. Va surprins această decizie?
Da. Noi am crezut că o să primim mai multe locuri şi vom intra toţi, dar asta este. Am câţiva colegi care optează pentru Universitatea „Vasile Goldiş” de la Arad, iar pentru Cluj avem un singur loc şi cred că suntem doi pe el.
* * *
– Akos Mihuţ, tu unde vrei să mergi mai departe?
Akos Mihuţ: – Aş dori să merg la Cluj-Napoca, la medicină veterinară, fiindcă îmi plac foarte mult animalele şi am şi foarte multe animale acasă. Avem cai, iepuri, porumbei, foarte, foarte multe alte animale…
– Unde ai dori să lucrezi după ce termini facultatea? Un coleg de-al tău mi-a zis că el vrea să lucreze în România. Ce părere ai?
– Nu ştiu, o să mai vedem după şase ani... dacă mi se oferă şi acolo un post bun, de ce nu?
– Câte locuri sunt la medicină veterinară şi câţi candidaţi sunteţi?
– E un singur loc la Cluj şi suntem doi candidaţi.
* * *
– Abel Puha, cred că eşti o persoană fericită... Ţi-ai depus dosarul, vrei să pleci la arte şi design la Cluj...
Abel Puha: – Într-adevăr sunt o persoană foarte fericită, acesta a fost planul meu de patru ani, să fac design, întotdeauna mi-a plăcut acest domeniu şi cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit.
– Şi ce fel de design vrei să studiezi?
– Design interior.
– Aranjezi şi prin casă?
– Da. Acum nu am prea avut timp, dar cred că aveam cam 12 ani, când în fiecare săptămână de vreo trei ori îmi rearanjam camera.
– Şi părinţii ce au zis?
– Mama se lua de cap, iar tata nu mă vedea.
– Eu zic că eşti un băiat norocos pentru că s-au publicat locurile cu bursă în România şi s-a publicat un singur loc la arte şi design în Cluj, iar tu eşti singurul candidat...
– E adevărat, de aici de la Jula sunt singurul care optez pentru design, iar la Cluj e singurul loc unde pot intra cu bursă, toate celelalte locuri sunt fără bursă.
– O să studiezi în limba română designul?
– Normal. Nici nu se pune problema.
Când te întorci acasă, ce doreşti să faci, ai vreo idee concretă?
– Ori să stau puţin, ori să lucrez în România.
– Deci în România ai vrea să lucrezi? De ce?
– Pentru că întotdeauna mi-a plăcut în România tot ce e acolo. Sigur că şi România are defecte ca orişicare ţară, însă în România am găsit foarte multe lucruri pozitive. Am găsit oameni care ţin unii la alţii, mai mult tineret, am simţit la ei mai multă căldură, viaţă, e altfel, ce mai…
– Da, sunt de acord cu tine, e altfel… Dar părinţii tăi ce zic că vrei să te muţi în România?
– Mă înţeleg şi mă susţin. Mami nu în totalitate, pentru că se teme că o să mă piardă, dar tati mă înţelege pentru că de multe ori şi-ar fi dorit şi el să plece înapoi în România… Dar asta e, iar ceea ce am ales cred că le place…
I. Kaupert

Un comentariu:

  1. Imi exprim o parere care poate fi gresita. Ma gandesc ca ar fi corect ca procedura sa se faca nu de ambasada, consulate ci chiar de catre institutiile de invatamant respective. In modul in care se procedeaza acum nu prea seamana a promova tinerii pe baza meritelor personale ci a altceva. Procedura folosita poate da nastere la discutii pentru ca poate fi sursa de multe nereguli.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...