„Am realizat lucruri mari din bani puţini…” - Interviu cu pr. Origen Sabău despre restaurările de la biserica din Apateu

Cu sprijin financiar din partea celor două state, român şi maghiar, zilele trecute au fost finalizate integral lucrările de renovare de la biserica ortodoxă română din Apateu. În primăvara acestui an, parohia din Apateu a primit un sprijin financiar de la Secretariatul de Stat pentru Culte din Ungaria, fond din care a fost izolată biserica împotriva igrasiei. În luna august a fost refăcută integral pictura în locurile unde aceasta a fost distrusă din cauza igrasiei, iar refacerea picturilor a fost susţinută financiar de Departamentul Românilor de Pretutindeni din cadrul Guvernului României. Biserica a primit şi o donaţie din partea Cavalerilor Templieri din cadrul Comanderiei Sf. Mina din Oradea, aceasta constând din 30 de scaune din lemn, sculptate şi tapiţate special pentru biserica din Apateu. Despre realizările şi lucrările de restaurare la parohia din Apateu am stat de vorbă cu preotul paroh Origen Sabău, protopop de Dobriţân.

Părinte, administraţi această parohie de mai bine de un deceniu şi jumătate, aveţi o parohie mică raportat la parohiile din România care au sute de credincioşi, dar aţi reuşit să faceţi lucruri deosebit de frumoase aici. Acum, după atâţia ani, vă întreb ce înseamnă pentru dumneavoastră această parohie şi comunitatea din Apateu?
– Suntem încântaţi şi bucuroşi de ceea ce Bunul Dumnezeu ne-a rânduit să trăim în comunitatea ortodoxă din Apateu de-a lungul anilor, atât prin lucrările care s-au realizat de-a lungul vremii, cât şi prin renovările pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu în aceste zile încheiem o anumită parte a lucrărilor de renovare, lucrări care erau obligatorii pentru menţinerea şi conservarea patrimoniului cultural ortodox din Apateu. Ceea ce înseamnă pentru noi în primul rând sfânta biserică, la care ţinem foarte mult, prin respectul pe care trebuie să-l dăm înaintaşilor noştri, a bunilor credincioşi din această parohie, cât şi pentru visele împlinite, acelea de a vedea biserica ortodoxă din Apateu, renovată integral în perioada 1997–2002, cu pictură nouă, cu mobilier nou, cu acoperiş, pardoseală şi iconostas nou, având bucuria de a avea alături de noi şi o mare personalitate a culturii româneşti, pe Mihai Eminescu, prin bustul său din curtea parohiei, având aniversări şi multe sărbători în cadrul bisericii din Apateu.
Sunteţi la finalul unor lucrări de renovare. Ne spuneţi mai concret ce s-a făcut la biserică?
– În perioada în care s-a renovat biserica între 1997–2002, când am încercat să restaurăm integral biserica şi să o împodobim cu pictură, a fost o zonă a bisericii, mai precis turnul, care a nu a putut fi izolat împotriva igrasiei, fapt care în decursul a zece ani a ajuns într-o stare de degradare destul de avansată distrugând, practic, podoaba cea mai de preţ a bisericii, pictura din zona turnului şi din partea intrării dinspre miazăzi, precum şi alte mici defecţiuni care au intervenit în ultimii zece ani. Cu ajutorul Secretariatului de Stat pentru Culte din Ungaria am reuşit să obţinem fonduri pentru a izola biserica împotriva igrasiei. Astfel, anul acesta în luna martie, am reuşit să finalizăm lucrările de izolare, iar în luna iulie şi începutul lunii august am reuşit să renovăm anumite zone ale turnului unde a existat pictură, pentru a-i reda bisericii frumuseţea aşa cum a fost ea realizată în anul 2002. Pentru pictură am avut un sprijin financiar din partea DRP din cadrul Guvernului României.
Am înţeles că prin bunăvoinţa pictorilor care au realizat pictura acestei biserici, acestei capodopere, aţi reuşit să faceţi şi lucrările de anul acesta?
– Este adevărat. Ciprian Buzuloi, împreună cu echipa sa de pictori, ne-au readus bucuria în suflet de a reface pictura şi arta acestei biserici. Am avut bucuria de a întâlni un pictor de mare calitate sufletească şi artistică. Pe Ciprian Buzuloi l-am cunoscut întâmplător, cu toate că întâmplător nu cred că e nimic în lumea aceasta. Ciprian este un artist consacrat pentru pictură bisericească, deţinând o autorizaţie pentru pictură din partea Patriarhiei Ortodoxe Române din 1995. Până a ajunge să picteze biserica din Apateu a avut deja o experienţă pictând bisericii şi în România. În 2001 a început pictarea bisericii din Apateu, iar pe la mijlocul lunii iulie 2002 a fost finalizată pictura în totalitate. Ciprian Buzuloi este fiul unui mare pictor de biserici din România, care este şi preşedintele comisiei de pictură Vasile Buzuloi, aşa că, în calitatea lui de fiu şi ucenic, iar astăzi putem vorbi despre un profesionist, nu a făcut altceva decât să-şi pună amprenta, nu doar a lui ci şi a întregii familii de pictori, care probabil mulţi ani de acum înainte o să fie pomenit în rugăciunile noastre, purtându-l în sufletele şi în inimile noastre, a tuturor credincioşilor din Apateu. Trebuie să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate aceste momente de bucurie şi împlinire sufletească, cât şi de împlinire a gândurilor bune pentru această comunitate.
Biserica din Apateu cred că este singura biserică ortodoxă română din Ungaria pe ai cărei pereţi se află zugrăviţi domnitorii români şi portretul Sfântului Andrei Şaguna…
– Toate aceste lucruri se datorează Preasfinţitului Episcop Sofronie, pentru că dânsul, ca un vizionar contemporan, a prevăzut calităţile şi toate motivele pentru canonizarea unui luptător şi apărător al credinţei ortodoxe printre care se numără şi marele ierarh Andrei Şaguna, care este născut în Ungaria, la Mişcolţ. Cred că se cuvine ca într-o biserică din Ungaria să punem toate acele personalităţi şi sfinţi români, care s-au jertfit, care şi-au dăruit viaţa pentru credinţa noastră strămoşească. Se cuvine şi nouă, celor de astăzi, să urmăm, măcar în mică parte, marea lor credinţă, lucru care ne ajută să ne îndreptăm spre calea mântuirii. Cred că trebuie să-i fim recunoscători PS Sofronie pentru bunele intenţii şi gânduri de a aduce măcar o mică parte a spiritualităţii române aici, în mica biserică de la Apateu.
Cu ce gânduri aţi venit aici la Apateu când aţi primit această misiune şi ce ne puteţi spune acum după 15 ani de când slujiţi în această biserică?
– Când am acceptat să vin aici, sigur că nu am ştiut ce mă aşteaptă. Întotdeauna am fost foarte ambiţios, dar niciodată nu mi-am descoperit pe deplin forţa sau cred că niciodată nu am ştiut dinainte ce trebuie să fac. Ideile mi-au venit pe moment, din interior, sau ce gândeam, sau visam noaptea, ziua încercam să le împlinesc. Aş putea spune cu foarte mare mulţumire sufletească, că multe din visele mele s-au împlinit.
Se lucrează în mai multe biserici din comunitate, la foarte multe s-au făcut sau se fac renovări mai mici sau mai mari. Colegii dumneavoastră se străduiesc să facă rost de fonduri de unde pot pentru parohiile pe care le administrează şi în care slujesc, dar majoritatea reuşesc de la sponsori şi din România să facă rost de bani, statul maghiar este mai puţin pomenit…
– Putem poate chiar să ne lăudăm cu asta, pentru că niciodată nu am făcut lucrurile cu bani mulţi, am făcut lucruri mari cu bani foarte puţini, sau am făcut de multe ori lucruri cu sufletul şi cu mâinile noastre şi mai puţin cu banii. Cred că lucrul acesta nu l-am făcut doar eu, ci mulţi alţi colegi de-ai mei din Ungaria. Cu aceste lucruri am putea să atragem şi atenţia ţării-mame, care ar trebui poate să se îngrijească puţin mai mult de soarta românilor din Ungaria. Dacă în Ungaria, din partea guvernului, putem vorbi de un sprijin mult prea subţire şi de suprafaţă, doar pentru a acoperi o anumită imagine, de faţadă, a sprijinului care se acordă minorităţii româneşti din Ungaria, măcar statul român ar trebui să fie mai atent. Dar din acel puţin de care am beneficiat atât din partea statului maghiar cât şi a statului român, am reuşit să facem minuni, care în alte zone sau poate nici măcar în ţară nu s-ar fi putut realiza. De multe ori ne-am minunat şi noi că s-au făcut lucruri mari cu bani foarte puţini. Am reuşit să completăm aproape în întregime golurile care poate de veacuri nu au fost realizate. Astăzi putem vorbi, cel puţin pentru biserica din Apateu, de nişte realizări frumoase. Atunci când intrăm în biserică, pentru orice om, şi chiar şi pentru mine personal, îmi creează o stare de bucurie, de mângâiere, de împlinire, de întâlnire cu Dumnezeu, cu Hristos, cu sfinţii, care toţi îţi stau aproape şi care nu fac altceva decât să-ţi dea curaj şi nădejde că toate celelalte lucruri care nu au fost realizate pot fi împlinite.
După terminarea lucrărilor cred că se cuvine ca, în final, să dăm slavă lui Dumnezeu printr-o sărbătoare a bisericii, pe care dorim să o săvârşim chiar la zece ani după târnosirea bisericii, pe 22 septembrie 2012.
A. Butar

Comentarii