„Am realizat lucruri mari din bani puţini…” - Interviu cu pr. Origen Sabău despre restaurările de la biserica din Apateu
Cu sprijin financiar din partea celor două state, român şi maghiar, zilele trecute
au fost finalizate integral lucrările de renovare de la biserica ortodoxă română
din Apateu. În primăvara acestui an, parohia din Apateu a primit un sprijin
financiar de la Secretariatul de Stat pentru Culte din Ungaria, fond din care a
fost izolată biserica împotriva igrasiei. În luna august a fost refăcută
integral pictura în locurile unde aceasta a fost distrusă din cauza igrasiei,
iar refacerea picturilor a fost susţinută financiar de Departamentul Românilor
de Pretutindeni din cadrul Guvernului României. Biserica a primit şi o donaţie
din partea Cavalerilor Templieri din cadrul Comanderiei Sf. Mina din Oradea,
aceasta constând din 30 de scaune din lemn, sculptate şi tapiţate special
pentru biserica din Apateu. Despre realizările şi lucrările de restaurare la
parohia din Apateu am stat de vorbă cu preotul paroh Origen Sabău, protopop de Dobriţân.
– Părinte, administraţi această parohie de
mai bine de un deceniu şi jumătate, aveţi o parohie mică raportat la parohiile
din România care au sute de credincioşi, dar aţi reuşit să faceţi lucruri
deosebit de frumoase aici. Acum, după atâţia ani, vă întreb ce înseamnă pentru
dumneavoastră această parohie şi comunitatea din Apateu?
– Suntem încântaţi şi bucuroşi de ceea ce Bunul Dumnezeu
ne-a rânduit să trăim în comunitatea ortodoxă din Apateu de-a lungul anilor,
atât prin lucrările care s-au realizat de-a lungul vremii, cât şi prin
renovările pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu în aceste zile încheiem o anumită
parte a lucrărilor de renovare, lucrări care erau obligatorii pentru menţinerea
şi conservarea patrimoniului cultural ortodox din Apateu. Ceea ce înseamnă
pentru noi în primul rând sfânta biserică, la care ţinem foarte mult, prin
respectul pe care trebuie să-l dăm înaintaşilor noştri, a bunilor credincioşi
din această parohie, cât şi pentru visele împlinite, acelea de a vedea biserica
ortodoxă din Apateu, renovată integral în perioada 1997–2002, cu pictură nouă,
cu mobilier nou, cu acoperiş, pardoseală şi iconostas nou, având bucuria de a
avea alături de noi şi o mare personalitate a culturii româneşti, pe Mihai
Eminescu, prin bustul său din curtea parohiei, având aniversări şi multe
sărbători în cadrul bisericii din Apateu.
– Sunteţi la finalul unor lucrări de renovare.
Ne spuneţi mai concret ce s-a făcut la biserică?
– În perioada în care s-a renovat biserica între 1997–2002,
când am încercat să restaurăm integral biserica şi să o împodobim cu pictură, a
fost o zonă a bisericii, mai precis turnul, care a nu a putut fi izolat
împotriva igrasiei, fapt care în decursul a zece ani a ajuns într-o stare de
degradare destul de avansată distrugând, practic, podoaba cea mai de preţ a
bisericii, pictura din zona turnului şi din partea intrării dinspre miazăzi,
precum şi alte mici defecţiuni care au intervenit în ultimii zece ani. Cu
ajutorul Secretariatului de Stat pentru Culte din Ungaria am reuşit să obţinem
fonduri pentru a izola biserica împotriva igrasiei. Astfel, anul acesta în luna
martie, am reuşit să finalizăm lucrările de izolare, iar în luna iulie şi
începutul lunii august am reuşit să renovăm anumite zone ale turnului unde a
existat pictură, pentru a-i reda bisericii frumuseţea aşa cum a fost ea
realizată în anul 2002. Pentru pictură am avut un sprijin financiar din partea
DRP din cadrul Guvernului României.
– Am înţeles că prin bunăvoinţa pictorilor
care au realizat pictura acestei biserici, acestei capodopere, aţi reuşit să
faceţi şi lucrările de anul acesta?
– Este adevărat. Ciprian Buzuloi, împreună cu
echipa sa de pictori, ne-au readus bucuria în suflet de a reface pictura şi
arta acestei biserici. Am avut bucuria de a întâlni un pictor de mare calitate sufletească
şi artistică. Pe Ciprian Buzuloi l-am cunoscut întâmplător, cu toate că
întâmplător nu cred că e nimic în lumea aceasta. Ciprian este un artist
consacrat pentru pictură bisericească, deţinând o autorizaţie pentru pictură
din partea Patriarhiei Ortodoxe Române din 1995. Până a ajunge să picteze
biserica din Apateu a avut deja o experienţă pictând bisericii şi în România. În
2001 a început pictarea bisericii din Apateu, iar pe la mijlocul lunii iulie
2002 a fost finalizată pictura în totalitate. Ciprian Buzuloi este fiul unui
mare pictor de biserici din România, care este şi preşedintele comisiei de
pictură Vasile Buzuloi, aşa că, în calitatea lui de fiu şi ucenic, iar
astăzi putem vorbi despre un profesionist, nu a făcut altceva decât să-şi pună
amprenta, nu doar a lui ci şi a întregii familii de pictori, care probabil
mulţi ani de acum înainte o să fie pomenit în rugăciunile noastre, purtându-l
în sufletele şi în inimile noastre, a tuturor credincioşilor din Apateu. Trebuie
să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate aceste momente de bucurie şi împlinire
sufletească, cât şi de împlinire a gândurilor bune pentru această comunitate.
– Biserica din Apateu cred că este singura
biserică ortodoxă română din Ungaria pe ai cărei pereţi se află zugrăviţi
domnitorii români şi portretul Sfântului Andrei Şaguna…
– Toate aceste lucruri se datorează Preasfinţitului
Episcop Sofronie, pentru că dânsul,
ca un vizionar contemporan, a prevăzut calităţile şi toate motivele pentru
canonizarea unui luptător şi apărător al credinţei ortodoxe printre care se
numără şi marele ierarh Andrei Şaguna, care este născut în Ungaria, la Mişcolţ.
Cred că se cuvine ca într-o biserică din Ungaria să punem toate acele personalităţi
şi sfinţi români, care s-au jertfit, care şi-au dăruit viaţa pentru credinţa
noastră strămoşească. Se cuvine şi nouă, celor de astăzi, să urmăm, măcar în
mică parte, marea lor credinţă, lucru care ne ajută să ne îndreptăm spre calea
mântuirii. Cred că trebuie să-i fim recunoscători PS Sofronie pentru bunele
intenţii şi gânduri de a aduce măcar o mică parte a spiritualităţii române aici,
în mica biserică de la Apateu.
– Cu ce gânduri aţi venit aici la Apateu când
aţi primit această misiune şi ce ne puteţi spune acum după 15 ani de când
slujiţi în această biserică?
– Când am acceptat să vin aici, sigur că nu am ştiut ce mă
aşteaptă. Întotdeauna am fost foarte ambiţios, dar niciodată nu mi-am
descoperit pe deplin forţa sau cred că niciodată nu am ştiut dinainte ce trebuie
să fac. Ideile mi-au venit pe moment, din interior, sau ce gândeam, sau visam
noaptea, ziua încercam să le împlinesc. Aş putea spune cu foarte mare mulţumire
sufletească, că multe din visele mele s-au împlinit.
– Se lucrează în mai multe biserici din
comunitate, la foarte multe s-au făcut sau se fac renovări mai mici sau mai
mari. Colegii dumneavoastră se străduiesc să facă rost de fonduri de unde pot
pentru parohiile pe care le administrează şi în care slujesc, dar majoritatea
reuşesc de la sponsori şi din România să facă rost de bani, statul maghiar este
mai puţin pomenit…
– Putem poate chiar să ne lăudăm cu asta, pentru că
niciodată nu am făcut lucrurile cu bani mulţi, am făcut lucruri mari cu bani
foarte puţini, sau am făcut de multe ori lucruri cu sufletul şi cu mâinile
noastre şi mai puţin cu banii. Cred că lucrul acesta nu l-am făcut doar eu, ci
mulţi alţi colegi de-ai mei din Ungaria. Cu aceste lucruri am putea să atragem şi
atenţia ţării-mame, care ar trebui poate să se îngrijească puţin mai mult de
soarta românilor din Ungaria. Dacă în Ungaria, din partea guvernului, putem
vorbi de un sprijin mult prea subţire şi de suprafaţă, doar pentru a acoperi o
anumită imagine, de faţadă, a sprijinului care se acordă minorităţii româneşti
din Ungaria, măcar statul român ar trebui să fie mai atent. Dar din acel puţin
de care am beneficiat atât din partea statului maghiar cât şi a statului român,
am reuşit să facem minuni, care în alte zone sau poate nici măcar în ţară nu
s-ar fi putut realiza. De multe ori ne-am minunat şi noi că s-au făcut lucruri
mari cu bani foarte puţini. Am reuşit să completăm aproape în întregime
golurile care poate de veacuri nu au fost realizate. Astăzi putem vorbi, cel
puţin pentru biserica din Apateu, de nişte realizări frumoase. Atunci când
intrăm în biserică, pentru orice om, şi chiar şi pentru mine personal, îmi
creează o stare de bucurie, de mângâiere, de împlinire, de întâlnire cu
Dumnezeu, cu Hristos, cu sfinţii, care toţi îţi stau aproape şi care nu fac
altceva decât să-ţi dea curaj şi nădejde că toate celelalte lucruri care nu au
fost realizate pot fi împlinite.
După terminarea lucrărilor cred că se cuvine ca, în final, să dăm slavă lui
Dumnezeu printr-o sărbătoare a bisericii, pe care dorim să o săvârşim chiar la
zece ani după târnosirea bisericii, pe 22 septembrie 2012.
A. Butar
Comentarii
Trimiteți un comentariu