Editorial - Dubla identitate înseamnă moartea naţionalităţii

Anul trecut zece, iar în acest an doisprezece elevi de la liceele de naţionalitate din Ungaria se pot bucura de câte-o bursă de stat. Câştigătorii primesc lunar 60.000 de forinţi, timp de doi ani şcolari. Aproape cât un salariu. Iniţiativa este lăudabilă, nu şi atunci însă când aflăm că bursa are menirea de a întări dubla identitate. Să înţelegem că un copil slovac sau sârb sau român primeşte în total 1.200.000 de forinţi de la stat (10 luni x 2 ani x 60.000 ft) ca pe lângă limba şi tradiţiile moştenite de la părinţi să se îngrijească şi de limba şi tradiţiile maghiare? Noi asta am înţeles din vorbele ministrului care a înmânat săptămâna trecută diplomele pentru elevii câştigători. „Nu există în Ungaria nicio familie în care să nu găsim vreo »legătură de naţionalitate«”, a accentuat ministrul Balog Zoltán, subliniind că bursa a fost înfiinţată pentru ca „angajamentul la dubla identitate să fie ceva normal, să fie sprijinit, oricine să-şi poată întări şi dezvolta acest sentiment” (citatul din vorbirea ministrului este preluat de pe site-ul www.fidesz.hu).

Pentru românii din Ungaria expresia de dublă (în unele cazuri chiar triplă) identitate evocă amintiri de coşmar. Şi un adânc sentiment de umilire. Din păcate, elevii din clasele 11, care azi pot primi această bursă de studii, au avut acum 14 ani doar doi anişori, astfel nu au cum să îşi amintească de acea perioadă ruşinoasă când românii din Ungaria s-au izbit prima dată de fenomenul etnobiznisului, ca urmare a descoperirii dublei identităţi. La alegerile de autoguvernări minoritare din toamna anului 1988 zeci de persoane din Budapesta s-au trezit că, de fapt, ei sunt şi români. Unii dintre ei, cu patru ani înainte, au fost ţigani!!! Dar, bineînţeles, cu toţii au fost şi buni maghiari. Şi iată, aşa ne-am „îmbogăţit” cu zeci de noi autoguvernări „româneşti”, numărul cărora în continuare, tot la patru ani, a crescut, azi având autoguvernări „româneşti” nu doar în aproape toate sectoarele budapestane, ci şi la Győr sau în judeţul Borsod şi Szabolcs. Cei care au protestat atunci contra acestor pseudo-români, au fost etichetaţi ca fiind români extremişti, şovini.

„Dubla identitate” nu este simpatizată de intelectualii români din Ungaria. De acei intelectuali, care gândesc şi care văd daunele acestui fenomen în cazul naţionalităţii noastre. Nu punem la îndoială că există în Ungaria, precum probabil şi în alte părţi ale lumii, oameni cu dublă sau multiplă identitate. Treaba lor. Fiecare simte cum vrea. Dar atunci când la nivel de stat, la nivel de guvern, este sprijinit, finanţat, chiar încurajat acest sentiment, e musai să ne punem întrebarea: cui foloseşte? Pentru că naţionalităţii cu siguranţă nu!

Orice om se naşte cu o singură identitate. Aceasta este identitatea moştenită. Pe parcursul vieţii sale, el poate să-şi asume şi o altă identitate, dar aceea este deja cea aleasă de el, este o identitate asumată. Trăim în libertate. Oricine poate să-şi schimbe identitatea când îl rupe pe el capul. S-o facă. Dar să nu primească sprijin guvernamental pentru asta! Dacă România va da vreodată bursă vreunui Markó Levente (numele este o invenţie şi orice asemănare cu o persoană reală este pură întâmplare), care s-a născut din mamă şi din tată maghiar, undeva în Secuime, îi va da deci o bursă lunară de 200 de euro pentru întărirea dublei lui identităţi, adică să fie şi maghiar dar în acelaşi timp şi bun român, în momentul acela va începe distrugerea comunităţii maghiare din România. Bună tactică. Eficientă şi destul de rapidă.

La fel ca toate ţările din jur, şi Ungaria este afectată de criza financiară. Nu poţi obţine finanţare pentru editarea unei cărţi în limba română, dar poţi oricând pentru proiecte care ajută la întărirea dublei identităţi, adică să faci din minoritari buni maghiari. Bună politică!

Eva Şimon