Despre simbolurile naţionale - Note de curs

Domnul profesor Gheorghe Petruşan ne face onoarea de a fi din nou prezent în colectivul catedrei de la Seghedin. În îngrijirea domniei sale este acum cursul despre problematica minorităţilor, pentru studenţii din anul al doilea. În această săptămână, în cadrul cursului a fost abordată o problemă de actualitate: rolul simbolurilor naţionale şi relaţia dintre state şi comunităţi minoritare. Fiind prezentă şi eu în sala de curs, am tras discret cu urechea la cele discutate. Sper că şi pentru cititorii Foii vor fi utile notiţele mele de curs.

– Cele mai vizibile simboluri naţionale şi statale sunt culorile drapelului. Acestea provin din dorinţa veche a diferitelor popoare de a se manifesta ca o entitate aparte. Drapelele europene actuale s-au ivit odată cu trezirea la conştiinţă naţională a popoarelor şi joacă un rol important atât interior, cât şi în relaţiile dintre state, naţiuni. Drapelul este simbolul unui popor, indiferent unde trăiesc membrii lui. Prin urmare, un român din Ungaria are tot dreptul să folosească, să arboreze, să afişeze tricolorul românilor, deoarece este vorba despre poporul din care face parte. La fel şi ungurii din România pot folosi fără oprelişti culorile poporului maghiar.
– Stema este simbolul unui teritoriu mai întins sau mai restrâns (localitate, regiune, judeţ, ţară). Prin urmare, are o conotaţie restrictivă, care se leagă de un spaţiu, de o bucată de pământ, ceea ce îi conferă un sens politic. Din momentul în care stema este simbolul unui teritoriu, indiferent de componenţa etnică, indiferent de ce naţionalităţi locuiesc pe acel pământ, nu are caracter pur naţional, nu este potrivită pentru a defini pretenţiile unui grup anume, legate de teritoriu (de exemplu, oraşul Bichişciaba are o stemă care e aceeaşi pentru toţi locuitorii oraşului, indiferent de etnia lor).
– Oamenii îmbină însă cele două simboluri, deseori folosind drapelul cu stemă (de exemplu, drapelul cu stema Ungariei, stema unui stat care nu mai există teritorial!). În principiu şi în baza tradiţiilor încetăţenite, drapelul cu stemă nu ar putea fi folosit decât pe teritoriul actualei Ungarii, deşi şi în cazul acesta este o evidentă discrepanţă între stema veche şi statul teritorial actual. Dar pe teritoriul Ungariei sunt legale această uniune de simboluri, fiindcă au fost adoptate prin lege în 1990. Însă, e contestabilă folosirea acestui tricolor cu stema Ungariei de către ungurii din afara Ungariei. Conflictele politice sunt, uneori, generate de încălcarea acestui principiu.
– Al treilea simbol naţional important şi expresiv este imnul naţional. Odinioară, imnul era un simbol al unei ţări sau al unei zone mai întinse. În epoca modernă, însă, intonarea lui în afara statului respectiv este acceptată şi nu prea deranjează. Un exemplu actual va fi oferit în mod sigur de meciul de fotbal România–Ungaria, din 22 martie. Vor fi intonate imnurile celor două ţări şi cetăţenii acestora (dacă ar avea acces pe stadion) le pot cânta cu tragere de inimă. Interesant de observat că intonarea imnului în afara statului respectiv nu mai provoacă disensiuni.
– Actualitatea abordării problemei simbolurilor naţionale ne-o oferă abuzul în arborarea drapelului secuiesc, atât în România, cât şi, mai nou, în Ungaria – chiar şi pe clădirea Parlamentului din Budapesta. Care e problema? De fapt, revenind la cele de mai sus, drapelul trebuie să fie simbolul unei unităţi comunitare, identitare, dar nu şi teritoriale. Drapelul nu este simbolul unui teritoriu, ci al unui popor! În mod declarat însă, secuii, luptă pentru autonomie teritorială „secuiască” şi au nevoie de un însemn care să exprime această revendicare. Stemele judeţelor, ale localităţilor în care locuiesc şi secui nefiind potrivite pentru dezideratul autonomiei, au recurs la folosirea ostentativă a unui drapel (care a cunoscut foarte multe variante, cu simboluri aranjate conform scopurilor momentane). Drapelul secuiesc arborat în cele două ţări în semn de solidaritate cu doleanţele legate de autonomia teritorială a fost confecţionat în 2004, fiind a 17-a variantă, cu prilejul înfiinţării Consiliului Naţional Secuiesc. Problema afişării drapelului secuiesc în Ungaria se iveşte datorită faptului că secuii au înlocuit stema (simbol teritorial) cu acest drapel. Ungurii pot fi solidari cu secuii, dar din momentul în care drapelul înlocuieşte stema şi vizează îndeplinirea unei revendicări teritoriale, politice, acest lucru înseamnă amestec în treburile interne ale altui stat.
În concluzie, orice român sau comunitate românească din Ungaria, poate folosi culorile drapelului neamului său românesc şi poate cânta imnul românilor. Nu se poate afişa însă drapelul cu stema României, deoarece ne aflăm pe teritoriul altui stat. Acelaşi lucru se referă şi la ungurii din ţările vecine. De subliniat faptul că secuii încearcă să se definească dublu, atât ca unguri, cât şi ca un grup naţional aparte, ori ştiut este faptul că nu există două identităţi! Prin urmare, nu poţi arbora două steaguri naţionale pentru aceeaşi identitate şi apartenenţă naţională!
A consemnat Mihaela Bucin