Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula acordă anual distincţia „Placheta Bălcescu” acelor elevi, care pe parcursul anilor de liceu au obţinut rezultate exemplare la învăţătură şi în domeniul activităţilor extraşcolare. Această distincţie este înmânată de către directoarea Maria Gurzău Czeglédi în cadrul serbării de adio. Anul acesta, cu „Placheta Bălcescu” au fost distinşi doi elevi, Daniel Repisky şi Rokko Rokszin, pe care am reuşit să-i intervievăm în toiul examenelor de bacalaureat.
– Ce a însemnat pentru voi să fiţi distinşi cu „Placheta Bălcescu”?
Daniel: – Oricare premiu oferit de şcoala mea este o mare onoare, iar „Placheta Bălcescu” este cea mai preţioasă, fiindcă e cea mai veche, cu cea mai mare tradiţie, şi este votată de întregul corp profesoral. În spatele oricărui premiu câştigat stă multă muncă, şi e bine când ţi se recunosc strădaniile, indiferent de domeniu.
Rokko: – Pentru mine a însemnat o recunoştinţă pentru munca şi activitatea, pe care am depus de-a lungul anilor de liceu. Prin înmânarea acestei preţioase distincţii, mă îndrept cu mare încredere spre obiectivele mele. Pe această cale aş dori să le mulţumesc profesorilor mei de la liceu, pentru că m-au îndrumat în aceşti patru ani.
– Ne apropiem de sfârşitul examenelor de bacalaureat, proba în scris. Cum v-au reuşit aceste examene?
Daniel: – În ziua de 24 mai am avut ultimul examen în scris la limba italiană, pe care am început să o învăţ din anul 9. Din limba engleză anterior am reuşit să obţin atestat de limbă la nivel mediu, aşa că la liceu am început să studiez italiana. Îmi place limba, deşi gramatica nu e aşa de uşoară. Am dat examen de bac fiindcă punctele contează la admitere. Până acum mi-au plăcut temele primite la probele în scris, deşi la maghiară, pentru înţelegerea de text ni s-a părut cam scurt timpul, ţinând cont de greutatea întrebărilor. La matematică, anul acesta au fost şi câteva teme neaşteptate, dar cred că probele de până acum mi-au reuşit destul de bine la toate disciplinele.
Rokko: – Examenele la română, maghiară şi matematică le-am scris la liceu, iar la istorie şi limba engleză am dat la nivel ridicat. Niciun examen nu a fost deosebit de greu, sper că mi-au reuşit bine. Pentru mine, fiecare punct contează.
– Unde vreţi să vă continuaţi studiile?
Daniel: – Studiile doresc să mi le continui la Universitatea din Seghedin ori la cea din Debreţin, la ştiinţe economice, comerţ şi marketing ori la turism.
Rokko: – Aş dori să devin student la Facultatea de Economie din cadrul Universităţii Corvinus din Budapesta. Deşi prefer să trăiesc într-un oraş mic, cum este de exemplu Jula, în zilele noastre, pentru un tânăr este inevitabil să trăiască în capitală.
– Anii de liceu au trecut cu multe împliniri. Cum vi s-au părut aceşti patru ani?
Daniel: – Am fost elev la o şcoală foarte bună, cu profesori devotaţi, atenţi la noi, într-o clasă formidabilă. Lăsăm în urma noastră clipe de neuitat, care cu anii, sunt sigur, vor reveni mereu în amintirile noastre. Şcoala ne-a organizat multe programe frumoase şi numai acum ne dăm seama că anii de liceu s-au terminat pentru noi. E ciudat că nu mai trebuie să intrăm la ore, totuşi e bine că mai avem întruniri cu profesorii la disciplinele de bacalaureat. E ciudat şi să-ţi vezi colegii de şcoală cum intră la ore, dar se bucură cu toţii când ne văd. Cred că aici e una dintre puterile acestei şcoli: elevii se iubesc foarte mult, dar simţim şi dragostea profesorilor.
Rokko: – Nu se poate descrie aceşti patru ani. Am glumit mult, am trăit multe aventuri, dar am vărsat şi lacrimi în unele momente. Peste mulţi ani, mă voi aminti cu drag de cei 23 de colegi de clasă.
– Ce planuri aveţi pentru viitor?
Daniel: – Primul meu scop este să reuşesc cât mai bine şi la probele orale, ca să obţin punctele necesare pentru admitere la Universitatea din Seghedin. Apoi să termin studiile universitare cu rezultate cât mai frumoase, ca la urmă să înfiinţăm o firmă cu prietenii mei. Viitorul mi-l imaginez în lumea afacerilor. Pe lângă studii aş dori să joc fotbal şi pe mai departe, să am o familie şi o viaţă fericită. Sunt convins că am primit multe sfaturi şi învăţături, care mă vor ajuta pe calea aleasă.
Rokko: – Nu spun că vreau să devin un economist, pentru că pentru mine ar fi o profesie foarte plictisitoare. Mi-aş dori să am şansa de a lucra într-un mediu european, unde aş putea să îmi pun în evidenţă capacităţile mele. Am o mulţime de planuri, asta e sigur.
A. Cioca
Comentarii
Trimiteți un comentariu