Editorial - România-i o ţară frumoasă…

România-i o ţară frumoasă, despre ale cărei minuni naturale, peisaje pitoreşti s-a scris şi se va mai scrie mii de pagini. Dar în ţara numită România nu sunt numai munţi înalţi până la cer şi ape adânci, mare şi râuri, păduri şi codri, ci trăiesc acolo şi oameni. Cu ceva mai puţini decât acum 10 sau 20 de ani, totuşi suficient de mulţi ca să aşeze ţara pe locul 10 din cele 45 ţări ale Europei. Recensământul din anul 2011 a arătat că în România trăiesc 19 milioane de cetăţeni, cu două milioane mai puţini decât în 2002. Dacă din acest număr îi scoatem pe unguri şi pe celelalte naţionalităţi din România, rămân oricum vreo 17 milioane de români. Aceştia însă nicio clipă nu s-au panicat, nu au devenit depresivi că, vai Doamne, ne împuţinăm pe zi ce trece şi nu peste mult va dispărea neamul nostru de pe faţa pământului. Aşa cum au făcut ungurii când au aflat vestea că sunt mai puţini de 10 milioane.

România-i o ţară frumoasă, iar românul este din fire optimist, este un supravieţuitor înnăscut. Nu se lasă cu una, cu două. Nu devine depresiv numai pentru că se leagă cu sufletul de un număr oarecare. Nu priveşte ca pe o tragedie naţională creşterea sau scăderea populaţiei. Românul se încrede în Dumnezeu şi îşi trăieşte toată viaţa cu credinţa că aşa este bine cum a lăsat Dumnezeu. Dacă totuşi nu-i mulţumit cu ceva, nici atunci nu intră în panică, nu se întristează, ci apasă „butonaşul” din cap pe care scrie „inventivitate” şi intentează ceva, se descurcă şi în cele mai dificile situaţii. Pentru că aşa-i românul…
România-i o ţară frumoasă cu mulţi români descurcăreţi. De acest talent au dat dovadă zilele trecute 293 de parlamentari din Bucureşti, care au rezolvat printr-un singur proiect de lege creşterea numărului românilor. Marţia trecută ne-am culcat noaptea cu gândul că suntem vreo 22 de milioane de români în toată lumea, iar miercuri ne-am trezit cu vestea îmbucurătoare că suntem 30 de milioane de români pe tot globul pământesc. Cum ne-am sporit aşa dintr-odată? Plenul Camerei Deputaţilor din Parlamentul României a adoptat, miercuri, amendamentul care aduce modificări la Legea 299/2007 privind reglementarea drepturilor persoanelor care îşi asumă în mod liber identitatea culturală română. Legea privind statutul românilor de pretutindeni a fost adoptată cu 293 de voturi pentru, două împotrivă şi cinci abţineri. În aceasta se arată că din categoria românilor de pretutindeni fac parte, de acum înainte, atât persoanele aparţinând minorităţilor naţionale, minorităţilor lingvistice sau grupurilor etnice autohtone existente în statele din vecinătatea României, indiferent de etnonimul folosit, cât şi românii emigraţi, fie că au păstrat sau nu cetăţenia română, descendenţii acestora, precum şi cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate care lucrează în afara teritoriului României.
În proiectul de lege se stabilesc principalele etnonime cu care sunt denumite persoanele de origine română şi cele care aparţin filonului lingvistic şi cultural românesc care locuiesc în afara graniţelor României. Astfel, sunt români toţi cei cărora li se spune: armâni, armânji, aromâni, basarabeni, cuţovlahi, daco-români, fărşeroţi, herţeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo-români, maramureşeni, megleniţi, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, voloni, macedo-armânji.
România-i o ţară frumoasă cu mulţi oameni deştepţi şi descurcăreţi. Oameni care poate uneori umblă cu capul în cer, dar la nevoie ştiu să stea cu picioarele pe pământ. Asta e garanţia unui viitor mai bun pentru ei, pentru noi.
Eva Şimon