Uniunea Scriitorilor din România a organizat în Ungaria, la Jula şi Micherechi, ediţia a III-a a „Turnirului de poezie”. Au fost invitaţi să participe la acest turnir poeţi din două filiale, Cluj şi Arad. Primele două ediţii au avut loc în Grecia, sub Olimp, şi Turcia, la Efes, în care s-au confruntat, prin lectură, câte şase poeţi reprezentativi din filialele USR din ţară. Competiţia de la Jula a fost câştigată, la fel ca anul trecut, de echipa din Arad. „Cununa de lauri” a fost înmânată de preşedintele juriului, Nicolae Manolescu (preşedinte USR) în cadrul unei festivităţi organizate la şcoala din Micherechi. Echipa câştigătoare a fost compusă din poeţii: Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Vasile Dan, Gh. Mocuţa, Ioan Moldovan, Traian Ştef. Pe lângă marele trofeu pe echipe, Ioan Moldovan l-a câştigat şi pe cel la individual, iar Romulus Bucur pe cel al publicului. După festivitatea de premiere, Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor ne-a vorbit despre acest turnir şi despre inspiraţia pe care a avut-o la Micherechi.
– De ce tocmai în Ungaria, la Jula a avut loc acest eveniment?
– Prima ediţie, acum doi ani, am făcut-o în Grecia, într-o localitate sub Muntele Olimp, în ideea că acolo s-a născut poezia europeană. Anul trecut, eu nu m-am putut duce, dar au fost colegii mei la Efes, în Turcia, şi a fost o ediţie interesantă. Tot aşa, în locuri istorice foarte vechi. Anul acesta ne-am hotărât să ţinem concursul în localităţi, unde avem comunităţi româneşti. E bine să afle că există o poezie românească de mare valoare, că poezia mai contează încă în societate într-un fel sau altul. Am început cu Jula, având informaţii că aici sunt români mulţi, care ar putea fi sau ar fi bine să fie într-un fel sau altul stimulaţi să-şi aducă aminte de existenţa unei literaturi şi a unei culturi româneşti. Norocul meu a fost că Victor Micula, ambasadorul României în Ungaria, cunoştea foarte bine localitatea Micherechi şi toată zona, şi el mi-a spus să venim la Micherechi să vedem ce loc extraordinar e aici. Am participat şi la procesiunea pentru Ziua copilului, m-am ataşat de nişte oameni, mi-a plăcut foarte mult primăriţa, am aflat lucruri foarte interesante de care nu aveam absolut nici o idee până acum. Aşa că ne-am hotărât să ne ducem la Micherechi, ceea ce s-a dovedit a fi o idee foarte bună.
– La Micherechi s-a ţinut premierea concursului, dar aţi implicat într-un fel sau altul şi viaţa şcolară, şi copiii în acest eveniment?
– Asta mi-a plăcut cel mai mult, că am fost într-o şcoală. Doi copii ne-au spus poveşti într-un mod extraordinar, mi-a venit să spun la un moment dat ce să mai citim noi poezie acum, că uite aici sunt poeţi foarte buni. A fost o idee extraordinară întâlnirea de la Micherechi. A fost foarte caldă toată atmosfera şi ne-am regăsit foste studente şi eu, şi Mihai Zamfir. Din câte am văzut eu în aceste zile, Micherechiul este un loc cu o anumită animaţie, să spunem aşa, şi culturală, şi sportivă, şi religioasă, ceea ce pentru noi a fost o adevărată revelaţie.
– În introducerea evenimentului de la Micherechi, domnul ambasador a spus „bine aţi venit aici, la Micherechi, în micul Bucureşti”. Aţi simţit aici puţin aer de Bucureşti?
– Eu nu sunt bucureştean, mi-am făcut liceul la Sibiu, sunt ardelean pe jumătate după tată. Poate că are un sâmbure de adevăr ceea ce a zis domnul ambasador, pentru că Micherechiul este totuşi singura localitate din Ungaria în care românii sunt majoritari. Dar dincolo de felul în care ne-am simţit acolo, ne-a dat ideea să continuăm acest turnir în locuri în care se găsesc comunităţi româneşti, fie Cernăuţi, Vârşeţ, poate şi în Ungaria să mai găsim alte locuri. La urma urmelor, copiii aceştia au şansa de a vedea nişte poeţi români şi nu de mâna a doua, ci de foarte mare importanţă. În plus, toată această reprezentare de notabilităţi româneşti. Adică unde s-a mai întâmplat ca ambasadorul de la Budapesta, cei doi consuli generali de la Seghedin şi Jula, directoarea ICR Budapesta, plus Mihai Zamfir, fost ambasador în Brazilia, eu, ambasador la UNESCO, rar se întâmplă asemenea adunare de forţă, să spunem diplomatico-intelectualo-literară, cum s-a întâmplat la Micherechi acum. În România aşa ceva nu se întâmplă, în nicio localitate românească. În nicio şcoală românească nu au fost atâtea personalităţi câte au fost la Micherechi astăzi.
(În a doua parte a convorbirii cu dl. Nicolae Manolescu, pe care o vom publica în numărul următor, vom vorbi despre relaţia copiilor de azi cu cărţile, cu lectura, despre e-bookuri şi altele.)
E. Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu