„Să avem mare grijă de copii” - De vorbă cu fosta directoare a grădiniţei româneşti din Chitighaz, Florica Otlăcan

A fi director al unei unităţi de învăţământ nu este un lucru uşor. A fi conducătorul aceleiaşi instituţii timp de 40 de ani este o vocaţie. Florica Otlăcan, directoarea grădiniţei româneşti din Chitighaz, pe 30 iunie 2013 va ieşi la pensie. În interviul ce urmează, doamna Florica ne va povesti, printre altele, despre schimbările de la grădiniţă, de la începuturile sale ca educatoare şi până acum.

Florica Otlăcan a terminat Liceul „N. Bălcescu” în anul 1969. Cariera sa de educatoare a început în anul 1977, când a fost solicitată de directoarea Aurica Istin pentru un post de educatoare, pe care l-a acceptat cu bucurie.

„M-am bucurat foarte mult de această posibilitate, pentru că mi-am dorit din toată inima să mă ocup de copilaşi. Prima mea grupă a numărat un efectiv de 36 de copii. Ca educatoare începătoare, bineînţeles, nu mi-a fost uşor. M-am confruntat cu multe greutăţi, dar am primit ajutor din partea părinţilor înţelegători, pentru că erau la aceeaşi vârstă ca mine. Zâmbetul de pe feţele copiilor, ochii strălucitori, m-au dat putere să fac faţă cerinţelor. În timp ce lucram, în 1977, am fost studentă la Institutul Pedagogic din Sarvaş, la secţia fără frecvenţă, educatoare de naţionalitate română. Pe acele vremuri, cursurile au durat doi ani”, a început să ne spună directoarea Otlăcan.

„M-am considerat coleg cu subordonaţii mei”
De la 1 octombrie 1992 a fost aleasă în funcţia de director al grădiniţei din Chitighaz de către directoarea de atunci a şcolii, Florica Santău. „Cu directoarea Santău am lucrat împreună 10 ani. În 1993, timp de un an de zile, cu fosta directoare Cornelia Mocan Kovács, iar din 1994 până în prezent cu Erica Borbély. Eu m-am considerat întotdeauna coleg cu subordonaţii mei din grădiniţă. Toate acţiunile le-am făcut de comun acord cu ceilalţi, nu am avut secrete în legătură cu acţiunile pe care le-am făcut de-a lungul timpului. De la început am fost sprijinită şi ajutată în munca mea. În timpul anilor am observat că am putut rezolva cu colegii mult mai multe dacă am discutat cu ei de la egal la egal, decât dacă te crezi superior”.

Predarea limbii române şi redactarea manualelor
„Predarea limbii române pentru generaţiile viitoare a jucat un rol important în viaţa mea. În munca de fiecare zi am depus eforturi serioase pentru transmiterea valorilor culturale strămoşeşti. Am fost coautoarea a mai multor studii în limba română, am fost preşedinte de examen, iar în perioada 1994–96, împreună cu directoarea şcolii din Bătania, Iulia Olteanu, am predat metodică la Institutul Pedagogic din Sarvaş. În aceşti ani am fost şi inspectorul grădiniţelor la centrul de circumscripţii şcolare, TOK (Tankerületi Oktatási Központ, se numea pe acele vremuri), împreună cu Gheorghe Marc, care era inspector şcolar. Până în anul 2000, grădiniţa din Chitighaz a fost locul de desfăşurare a practicilor pedagogice nu numai pentru studenţii din localitate, dar şi pentru cei din Jula, Aletea, Leucuşhaz, Bătania sau Micherechi. Cu ajutorul Mihaelei Bucin, şefa Catedrei de Limba şi Literatura Română din Seghedin am întocmit un material pentru îndrumătorul practic pentru grădiniţele cu grupe combinate cu activităţi în limba română, apărut sub îngrijirea Biroului Naţional de Servicii pentru Învăţământul Public, în anul 1995.
În anul 1998 mi-a apărut cartea „Străluceşte soarele, hai copii la joc”, un manual de poezii, jocuri şi cântece româneşti, lectorată de Florica Martin Ruja din Micherechi. Am fost coautoarea cărţii „Dezvoltarea cunoştinţelor de limba română în grădiniţele de naţionalitate”, care a apărut în 2004.

Distincţii pentru efortul depus
„În anul 1984 am fost distinsă cu o plachetă din partea ministerului învăţământului. În 2009, Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria m-a înmânat o distincţie, drept recunoştinţă pentru efortul depus la grădiniţa românească din Chitighaz, iar în 2010, din partea Consiliului local, am primit premiul Pentru învăţământul din Chitighaz”.

Efectivul copiilor este în scădere
De la 1 iulie a anului curent, Agneta Mocan va fi conducătoarea grădiniţei româneşti. Florica Otlăcan a lucrat cu ea împreună 31 de ani. Grădiniţa are o vechime de 41 de ani, în anul acesta având un an de şcolarizare de 36 de copii. „Datorită faptului că, de la 1 septembrie 2013, Primăria va deschide o grădiniţă maghiară, efectivul copiilor înscrişi la grădiniţa românească a scăzut drastic. Doar 10 părinţi şi-au înscris copiii la grădiniţa românească şi peste 15 copii au fost scoşi de către părinţi din grădiniţă. Estimativ 82 de copii în patru grupe vor începe anul şcolar 2013/2014. Trebuie amintit că cei mai mulţi copii înscrişi i-am avut în anii 1980, am educat 157 de copilaşi în cele trei clădiri ale grădiniţei româneşti.”

Sentimentul de identitate
„Gândul călăuzitor al vieţii mele a fost întotdeauna că marea comoară sunt copiii. Să avem, deci, mare grijă de ei, să le întărim sufletul în credinţă. Oricât de grăbite ar fi aspectele legate de asimilare, sufletul nostru acelaşi va rămâne. Intenţia mea a fost şi va rămâne şi pe viitor, de a întări sentimentul de identitate”, a concluzionat Florica Otlăcan din Chitighaz.
A. Cioca

Comentarii