Unul dintre oaspeţii de seamă ai scenei teatrale din Jula din vara aceasta a fost Emil Boroghină, actor şi regizor, fost director al Teatrului Naţional din Craiova. De-a lungul directoratului său, Teatrul Naţional din Craiova a participat la 97 de festivaluri internaţionale în peste 35 de ţări de pe toate continentele. În tot acest timp, naţionalul craiovean a câştigat peste 100 de premii naţionale şi 12 premii internaţionale de mare prestigiu, câteva din ele fiind considerate dintre cele mai importante obţinute vreodată de teatrul românesc. În prezent, Emil Boroghină este directorul Festivalului Internaţional Shakespeare, pentru care a primit, în 2007, Premiul de Excelenţă al UNITER. A mai fost onorat cu premiul Academiei Române, premiul pentru cel mai bun manager de teatru, acordat de British Council. În prima parte a interviului nostru cu Emil Boroghină, publicat în numărul de săptămâna trecută, am vorbit despre istoria reţelei europene a festivalurilor Shakespeare şi despre colaborarea cu festivalul din Jula. În partea a doua a convorbirii noastre am discutat despre spectacolul de la Jula, despre Shakespeare şi Eminescu.
– Ideea spectacolului „Recitindu-l pe Shakespeare” s-a format după 1964, când am văzut un mare spectacol a lui Peter Brook, care era în turneu în Europa cu piesa „Regele Lear”. Atunci m-am apucat să recitesc opera lui Shakespeare, am început să extrag anumite replici, pasaje, care mie mi se păreau edificatoare. Acest travaliu a durat cam 11 ani, până când m-am decis să prezint acest recital. S-a transformat dintr-un mic recital, care cuprinde monoloage Shakespeare, într-un spectacol despre condiţia umană. În legătură cu spectacolul din Jula pot să spun că el a fost foarte apreciat, pentru că a existat şi traducerea electronică simultană în limba maghiară. Au fost şi câţiva critici de la Budapesta şi am fost flatat de câţiva dintre aceştia, care au vorbit la superlativ despre acest spectacol. M-a bucurat sincer aprecierile lor.
– Care este actualitatea operei lui Shakespeare?
– Teatrul shakespearean este un ocean. Aveam impresia că sunt primul care face această constatare, dar citind şi recitind pagini din shakespearologie, am realizat că mulţi dinaintea mea descoperiseră. Într-un studiu din secolul trecut, apărut în limba română la o editură craioveană, am descoperit şi constatarea pe care eu o făceam că teatrul shakespearean este a două Biblie a omenirii. Marele critic de artă şi un mare prieten al festivalului de la Craiova şi al teatrului Naţional din Craiova, reputatul istoric profesor universitar, John Elson, preşedintele de onoare al Institutului Naţional de Teatru, spune că opera shakespeareană scrisă de un singur om prezintă a doua Biblie a omenirii, ca opera homeriană. Sunt interesat de teatrul lui Shakespeare pentru că în el ne regăsim fiecare dintre noi. Opera lui are o actualitate absolut cutremurătoare. Eu îndrăznesc să zic că şi opera lui Eminescu este tot aşa de actuală, pentru că vorbeşte despre om, despre ceea ce trebuie să facem, cum trebuie să privim viaţa spre responsabilităţile noastre, despre suişuri şi coborâşuri. Recitalul meu se completează cu recitindu-l pe Eminescu, la „Steaua care a răsărit”.
– Unde aţi mai prezentat acest recital?
– Cu acest recital pe care l-am prezentat la Dumneavoastră am fost invitat la festivalul Shakespeare din Armenia. Bineînţeles, după ce l-am prezentat la festivalul de la Craiova, am mai fost invitat la Gala recitalurilor dramatice de la Bacău, la Gala de la Caracal, iar după Jula voi merge şi la festivalul Shakespeare de la Gdansk. Pe Eminescu l-am prezentat la Atena, la Budapesta, în 17 iunie, iar după Budapesta am mers la Veneţia şi la Roma. Am avut bucuria ca prezentându-l la Veneţia, la sfârşitul spectacolului, să vină la mine un profesor universitar, care mi-a mulţumit pentru că l-a înţeles acum mult mai bine pe Eminescu. Până atunci el a citit doar traduceri în limba italiană. Mi-a spus că Eminescu este un poet de dimensiunea lui Dante Alighieri. Întregul recital de o oră şi peste douăzeci de minute a beneficiat de traducere proiectată, eu spuneam, iar spectatorii urmăreau traducerea. Compliment mai mare cred că nu se putea face.
– Înseamnă că v-aţi îndeplinit rolul…
– Am şi vrut să evidenţiez, să fac cunoscută poezia eminesciană celor care nu au avut încă şansa să citească o traducere din opera eminesciană. Acest gând mă urmăreşte ca eu, în deplasările mele, să condiţionez, unde este posibil cu prezentarea lui Eminescu.
– Recitalurile lui Eminescu vor fi prezentate şi pentru comunitatea românească din Jula?
– Le-am promis românilor, care au fost la spectacol, că voi reveni la Jula de această dată cu recitalurile lui Eminescu, prezentate în principal pentru comunitatea românească, dar şi pentru cea maghiară, pentru că şi aici există excepţionale traduceri din Eminescu. Probabil voi veni aici şi la Seghedin, şi în alte zone unde este populaţie preponderent românească, cu ajutorul bunului meu prieten Gedeon József, într-un viitor nu prea îndepărtat.
A. Cioca
Comentarii
Trimiteți un comentariu