O viaţă dedicată matematicii şi fizicii - Interviu cu profesorul Nicolae Luţai, cu ocazia ieşirii sale la pensie

Pe 30 iunie 2013 s-au împlinit 43 de ani de când Nicolae Luţai şi-a început activitatea de profesor la liceul „N. Bălcescu” din Jula. Ziua aceasta este o zi care marchează sfârşitul unei cariere didactice şi începutul unei noi vieţi, aceea de pensionar. Am avut satisfacţia, zilele trecute, de a sta de vorbă cu domnul profesor, care mi-a fost diriginte, fiindu-i elevă în perioada 1985–1989.

Nicolae Luţai s-a născut la 31 ianuarie 1947, în Cenadul Unguresc, ca unicul fiu al lui Vasile Luţai şi al Mariei Ţîrvencu. Clasele 1–5 le-a făcut la şcoala românească din sat, apoi a trecut la şcoala maghiară, unde a terminat şcoala generală în 1961. Urmează liceul românesc din Jula, în promoţia 13, la secţia umană. Pasiunile sale, matematica, fizica şi şahul au dus la orientarea sa spre ştiinţele reale. După terminarea liceului, în anul 1965 este admis la Universitatea „József Attila” din Seghedin. Obţine diploma de profesor de matematică–fizică în 1970, urmată apoi şi de informatică în 1984. După anii de universitate, în anul 1970, a revenit la liceul julan, unde îşi desfăşoară întreaga carieră de pedagog până la pensionarea sa. Nicolae Luţai a fost diriginte a opt promoţii de absolvenţi. A avut o activitate culturală bogată, a fost membrul corului „Pro Musica” din Jula, din anul înfiinţării până în anii 2000.

Şcoala, o amintire vie

– Am terminat liceul românesc în 1965, după care a urmat 5 ani de studii la Universitatea de Ştiinţe Naturale, specialitatea matematică şi fizică la Seghedin. Am terminat facultatea în vara anului 1970. De la 1 august 1970 până pe 30 iunie 2013, fără întrerupere, am fost angajat pe post de profesor la Liceul Bălcescu. La începului carierei mele, timp de o jumătate de an, directorul şcolii a fost Ecaterina Santău, iar din 1971 a fost Ioan Budai, până în 2002. Am început să predau în clădirea veche, care nu era bine întreţinută, încălzirea se făcea cu sobă de teracotă, care deseori se defecta. Iarna copiii stăteau la ore în paltoane. Mutarea în clădirea nouă a fost benefică din acest punct de vedere, aici având condiţii favorabile. Minunate au fost acele clipe, când am nimerit un student bun, pe care am simţit că pot să-l modelez, căruia i-a plăcut să înveţe, s-a lăsat format. Am avut, din păcate nu foarte mulţi, şi asemenea studenţi, îşi aminteşte profesorul Nicolae Luţai.

Tânărul profesor

Dornic de săvârşire şi-a perfecţionat mereu cunoştinţele sale de specialitate promovând cu rezultate foarte bune.

– În ceea ce priveşte matematica şi fizica, la Universitatea din Seghedin am primit o pregătire foarte bună, însă metoda predării s-a schimbat de-a lungul anilor. La început, mă pregăteam mult pentru ore, şi mereu mă preocupa modul de predare a ştiinţei matematicii. Cu toate că aproape toţi elevii înscrişi au fost admişi la liceu, se aflau, printre ei, care nu au ştiut bine matematica. Însă, la întâlnirile de promoţie de 20–30 de ani, am observat că au devenit oameni cinstiţi. La început am întâlnit multe lucruri noi, am primit ajutor de la colegi, foşti profesori. Ceea ce te ţine în viaţă în meseria de profesor e contactul de fiecare zi cu elevii, căldura relaţiei umane.

Activitatea didactică şi pedagogică

Profesorul Luţai a fost mereu preocupat de problema fundamentală a educării tinerei generaţii, de formarea viitorului om, problemă de actualitate vie.

– Am început munca cu foarte mare elan, având menirea că ştiinţa pe care am acumulat-o de-a lungul anilor, să o predau tinerei generaţii, în randament de 100%. În realitate nu e chiar aşa. Sunt elevi cu capacităţi mai bune, alţii sunt interesaţi mai mult de alte lucruri şi asta profesorul trebuie să respecte. Am fost diriginte a opt clase, doar la două clase am preluat diriginţia de la clasa a doua. În toţi aceşti ani doar 4–5 elevi au devenit profesori de matematică. Liceul nostru este un liceu uman, unde se pune accent pe predarea limbii şi literaturii, ceea ce este un lucru foarte bun. Predam deci matematica şi fizica pentru liceul general. Aveam cam trei ore pe săptămână. La începutul carierei mele aveam cerc de fizică din două în două săptămâni, cu cei mai bine pregătiţi copii făceam multe şi interesante lucruri. În anii ’70, mulţi elevi au luat examenul de admitere la fizică. La Bichişciaba s-a dat un examen central, iar dacă obţinea un punctaj de 75%, atunci aproape era admis la medicină. Fiindcă se prezentau mai mulţi, fizica era introdus ca un obiect să îngreuneze admiterea, şi se făcea alegerea pe baza aceasta. Mai nou, disciplina fizică se poate schimba cu chimie. Chimia se predă în primii doi ani de liceu, iar fizica este predată trei ani. În ultimii ani, în şcolile de naţionalitate se poate obţine bacul din matematică în limba română. Matematica este obiectul cel mai internaţional. E totuna dacă rezolvi o ecuaţie în româneşte sau în limba chineză.

Două treimi din viaţă printre elevi

Profesorul Luţai a fost un adevărat sfătuitor sufletesc al copiilor pe care i-a educat în decursul celor 43 de ani de dăscălie şi i-a îndemnat să fie ascultători, buni, drepţi, cinstiţi.

– Două treimi din viaţă mi-am petrecut printre copii. Cu fiecare elev am reuşit să întreţin o relaţie bună. La şcoală, am reuşit să-i înzestrăm pe aceşti copii cu abilităţi ca să-şi poată urma propriile interese. O întâlnire de promoţie de 20–30 de ani este foarte interesantă pentru că profesorul, după 20 de ani, poate să facă o comparaţie. Aici trebuie să mărturisesc că, în general, toţi elevii au devenit oameni cinstiţi, oameni de treabă, care au studiat universitate, şcoală superioară. Cred că acesta este lucrul cel mai principal. Şcoala noastră are o atmosferă familiară. La ora actuală, în oraş este cea mai frecventată şcoală. Din septembrie, şcoala generală şi liceul va începe noul an şcolar cu clase paralele, ceea ce înseamnă că din partea părinţilor este o şcoală căutată. Nu numai copiii de naţionalitate română frecventează şcoală, ci sunt copii înscrişi de la alte şcoli ca să înveţe limba română. Nu ne este teamă că liceul nu va mai fi „al nostru” pentru că majoritatea elevilor sunt de origine română, ne-a mărturisit profesorul Luţai.

Distincţii, merite

În anul 2011, în cadrul festivităţilor ocazionate de Ziua Pedagogilor, la Primăria oraşului Jula s-au înmânat, într-un cadru festiv, distincţii de onoare pentru câţiva profesori ai şcolilor din oraş. Printre aceştia s-a numărat şi Nicolae Luţai, profesorul Liceului „N. Bălcescu”, care a fost distins pentru cele patru decenii de activitate depuse în învăţământ ca profesor de matematică, fizică şi informatică. Distincţia a fost înmânată de primarul dr. Görgényi Ernő. În anul 1987 a primit distincţia Ministerului Culturii.

Profesorul Luţai a pus umărul şi sufletul pentru ca şcoala la care a lucrat să fie o şcoală de calitate. Ţinta sa a fost un învăţământ legat de îmbunătăţirea calităţii şi de care să beneficieze toţi elevii. În timp ce depănam amintirile ultimelor decenii, profesorul Luţai îşi ştergea lacrimile de pe faţă, mulţumit de activitatea desfăşurată în cei 43 de ani închinaţi Liceului „N. Bălcescu” din Jula.

Ana Cioca