Tabăra „Păpăruga” a micilor jurnalişti de la şcoala din Micherechi

Mai multe imagini vezi aici
Muncă multă, cursuri, agitaţie, distracţie, nopţi nedormite, dar şi momente extrem de frumoase – cam aşa ar putea fi descrisă ediţia din acest an a Taberei „Păpăruga” a micilor jurnalişti de la şcoala din Micherechi. Tabăra s-a desfăşurat între 17–19 iulie, la sediul redacţiei „Foaia românească”. Anul acesta au fost prezenţi la tabără 16 copii, de la Şcoala generală din Micherechi, printre aceştia numărându-se şi 4 fete de liceu, care au scris la revista şcolară „Păpăruga”, timp de doi ani. La început, în urmă cu doi ani, în anul 2011, o astfel de tabără a părut a fi doar o idee năstruşnică şi entuziastă, dar ea a devenit realitate. Astfel, tabăra „Păpăruga” a micilor jurnalişti din Micherechi a prins viaţă şi anul acesta în curtea Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria. Despre zilele petrecute la Tabăra „Păpăruga” copiii ne-au împărtăşit următoarele impresii:


Lidia Somogyi: „Când am auzit prima oară că va fi Tabăra Păpăruga m-am bucurat foarte mult. Abia aşteptam ca să se înceapă, fiindcă ştiam că va fi bine. Prima zi când am citit programul mi-a plăcut. Ne-am simţit foarte bine cu prietenii cu care am fost aici. Mâncarea a fost foarte bună. În prima zi ne-a vizitat părintele Claudiu Condurache, un fotograf profesionist, care ne-a ţinut un curs despre arta fotografică. Joi seară ne-au sosit musafiri de la consulatele din Jula şi Seghedin care s-au bucurat împreună cu noi de atmosfera veselă a taberei. Am dori ca să fie şi anul viitor Tabăra Păpăruga”.

Lidia Miron: „Miercuri când am ajuns la tabără am fost aşteptaţi cu prăjituri şi cu ceai. Apoi am făcut corturile şi ne-am aşezat în ele. Fetele cele mai mari au desenat drapelul taberei, iar noi, cei mai mici, l-am vopsit. Când am terminat drapelul, am luat prânzul, care a fost chiftele cu cartofi prăjiţi şi alte bunătăţi. Apoi am avut o oră de jurnalistică, am mers în vizită la tipografie, după care am primit două ore libere în care băieţii ne-au udat cu furtunul. Apoi a venit părintele Claudiu, care ne-a învăţat cum să facem poze. Miercuri seara au venit la noi Livia şi Lili Daniel, care ne-au cântat la chitară, până când am fript slănină în frigare. A doua zi am mers cu trenuleţul la Castelul din Vareu, unde am vizitat şi o fermă de vite. La ora patru a venit doamna profesoară Mihaela Bucin să ne vorbească despre modă şi despre bunele maniere. Doamna consul Monica Radu de la Seghedin ne-a învăţat apoi cum să ne îmbrăcăm elegant, cum să stăm, cum să şedem. Seara am primit pizza la cină, prăjituri şi îngheţată, am fost foarte răsfăţaţi. La tabără am ajutat în fiecare zi la realizarea blogului taberei, care poate fi văzut la adresa de Internet: www.paparugadinmicherechi.blogspot.com. Mulţumim organizatorilor pentru tabăra asta. Ne-am simţit foarte bine. Sper că şi la anul vom veni.”

Carina Iuhas: „Începând din anul 2011, de la formarea revistei Păpăruga, în care am fost şi eu timp de doi ani o mică jurnalistă, sunt prezentă la taberele organizate de doamna Eva Iova, redactor-şef al săptămânalului Foaia românească. De fiecare dată când am auzit despre Tabăra Păpăruga, aşteptam cu multă nerăbdare ca să mai fie, aşa că nu puteam să nu vin şi să particip şi anul acesta.
Prima zi dimineaţa a fost o bucurie şi o distracţie să ne reîntâlnim şi să ne apucăm de montarea corturilor, la care am cerut ajutorul băieţilor. Eu şi cu câteva fete ne-am angajat ca să facem ecusoanele taberei, şi ne-au ieşit nişte buburuze foarte drăguţe, pe care le-am şi fotografiat pentru blogul taberei. Ca în fiecare an şi anul acesta am făcut drapelul, iar până la cină am avut activităţi legate de jurnalistică, doar de aceea participăm la tabără ca să şi învăţăm ceva, nu numai pentru distracţie. În pauze şi seara am ţinut-o oricum într-o veselie. Am cântat la pian, am avut un concert folk, am cântat imnul taberei ca şi păpărugiştii cei noi să-l înveţe. Am făcut clătite, care au avut un mare succes, mai ales la băieţi. Următoarea zi a taberei, cu toate că ne-am trezit greu, a trebuit să ne revenim foarte repede, fiindcă trenuleţul Castelului din Vareu ne aştepta în poarta redacţiei. Cred că pentru toţi, dar pentru mine sigur, a fost o excursie frumoasă în care am putut să facem cunoştinţă cu pictura lui Gheorghe Cohan, pictor român din Jula, cu tradiţiile naţionalităţilor din oraş, au fost impresionante şi expoziţiile cu animale sălbatice şi păsări care trăiesc în această zonă şi am făcut cunoştinţă cu lucruri care nu am crezut că există. Am vizitat o fermă de viţei şi bovine şi tot aici ghidul care ne-a condus, Csabi Ţârlea, tot micherechean şi el, ne-a povestit cum se transformă bălegarul de la fermă în curent electric.
Şi a doua zi a fost o zi plină, dar a trecut foarte repede. Am avut oaspeţi de la Seghedin. Doamna profesoară Mihaela Bucin ne-a ţinut un curs care ne-a plăcut mult, mai ales nouă, fetelor. A fost vorba despre modă şi despre codul bunelor maniere, despre ţinută şi comportament în diferite situaţii. Printre oaspeţi s-a numărat şi doamna consul Monica Radu de la Seghedin de la care am învăţat lucruri interesante, însă pentru noi a fost important că am putut sta de vorbă cu un diplomat, să-i punem întrebări despre cum trebuie să se comporte şi să se îmbrace o femeie diplomat. Cea de-a doua seară a fost mult aşteptată de toţi, pentru că organizatorii taberei ne-au comandat pizza, iar seara am avut oaspeţi din Micherechi (directoarea şcolii), Seghedin şi Jula.
Ultima zi a sosit foarte repede şi cred că cel mai greu lucru a fost să desfacem corturile şi să ne împachetăm. La fiecare ediţie a Taberei Păpăruga am rămas cu ceva în suflet, iar acel ceva îl duc cu mine la Micherechi.”

Diana Bogdan: „Eu cred că în cei trei ani de când participăm la Tabăra Păpăruga am devenit o echipă unită. Este o plăcere să participăm împreună la activităţi şi la programele taberei. Chiar dacă sunt de un an elevă la liceul din Jula şi nu mai fac parte din echipa care scrie revista Păpăruga, cred că am fost printre primele care am semnalat că vreau să particip la tabără şi anul acesta. Doamna Eva Iova ne-a anunţat pe pagina Păpăruga de pe Facebook, că se va face şi anul acesta tabăra. Văzând acest anunţ, bucuroasă am semnalat şi eu că doresc să particip. În data de 17 iulie dimineaţa am ajuns la sediul revistei Foaia românească, unde toţi cei 16 copii ne-am montat corturile, deoarece cazarea în corturi este una dintre cele mai mari atracţii ale acestei tabere. Fetele ne-am pus să facem ecusoanele taberei, au ieşit extraordinar de drăguţe şi vesele, apoi am făcut poze şi le-am pus pe blog, ca oricine să vadă cât de talentate sunt copiii din Micherechi. Şi anul acesta am avut posibilitatea să facem drapelul taberei, dar cred că acesta a reuşit cel mai frumos şi plin de idei, fiindcă am avut şi o invitată care este studentă la Seghedin la desen, Lia Nagy. Am ajutat colegilor mai mici cum se scrie un articol la ziar, iar unele colege s-au ocupat de blogul taberei. Am fost la tipografie şi am avut un invitat care ne-a explicat secretele artei fotografice. Pentru seară m-am angajat să ajut la clătite, care au ieşit foarte bune, dar niciodată nu am făcut într-o cantitate aşa mare, mai ales că am avut şi invitaţi şi am făcut în jur de 100 de bucăţi. Programul primei seri ni l-am petrecut cu muzică folk, iar băieţii ne-au făcut slănină friptă. Am cântat imnul taberei în jurul focului şi până la ora stingerii ne-am distrat uitându-ne la un film.
A doua zi am avut o surpriză cu toţii, ne-am plimbat prin oraş cu trenuleţul până la Castelul din Vareu, unde ne-a aşteptat un ghid care ne-a prezentat expoziţiile de la castel şi am făcut excursie şi la o fermă unde am avut şansa să învăţăm cum se face din bălegar energie electrică. Activităţile taberei sunt întotdeauna interesante, de fiecare dată învăţăm ceva nou. Mi-a plăcut foarte mult ora doamnei profesoare Mihaela Bucin de la Seghedin, de la care am învăţat lucruri utile în viaţă, mai ales pentru fete, fiindcă ne-a vorbit despre modă, despre comportare, despre reguli de conduită. Ne place că avem şi programe libere. A doua seară am avut o plimbare în oraş, iar după ce s-a întunecat la lumina făcliilor ne-am jucat în curte până târziu.
Eu cred că această tabără este una atrăgătoare în care învăţăm lucruri care ne vor fi de folos în viaţă. Pentru mine această tabără va rămâne în suflet pe viaţă.”


Comentarii