Distincţia „Pentru cultura comunei Micherechi” ne onorează foarte mult. Redacţia revistei noastre a fost distinsă zilele trecute, la Festivalul Castraveţilor, cu acest premiu, pe baza hotărârii Consiliului Local al comunei Micherechi. Cei şase consilieri şi primăriţa satului au recunoscut prin această distincţie activitatea de şase decenii a revistei românilor din Ungaria şi, totodată, fidelitatea publicaţiei noastre faţă de valorile româneşti din Micherechi. Le mulţumim şi pe această cale.
Noi dedicăm însă acest premiu tuturor cititorilor noştri din Micherechi, precum şi cititorilor noştri români de pretutindeni. Trăim vremuri când aceste mici gesturi pot să refacă legături, pot să repare firicelele de crăpături produse de neînţelegeri spuse sau nespuse. Niciodată nu trebuie luate în serios vorbele rostite la pripeală sau cele înţelese greşit, ele cu timpul dispar, se dau uitării. Contează numai intenţiile bune şi dorinţa de a îmbunătăţi mersul lucrurilor. În privinţa aceasta, credem că redacţia Foii româneşti a fost întotdeauna alături de micherecheni. Şi nu doar pentru că de 40 de ani încoace, cu mici întreruperi, revista românilor a fost condusă se redactori originari din Micherechi, ci pentru că redacţia Foii a recunoscut şi a încurajat în toate timpurile importanţa îngrijirii limbii materne româneşti, păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor moştenite din moşi-strămoşi. Pentru că astea ne definesc pe noi, ca români.
Fără limbă şi fără cultură românească vom fi nimic. Fără vorba românească de pe străzi şi din casele familiilor, fără dansurile şi cântecele româneşti, Micherechiul va fi un simplu sat din Ungaria. Un sat gri şi plicticos, cu oameni gri şi plicticoşi. Ba mai mult, un sat care va putea fi condamnat pentru neglijenţă, deoarece nu a ştiut să-şi apere averea moştenită. Un sat care a trădat amintirea înaintaşilor. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple niciodată luptăm noi împreună, Foaia românească şi conducerea comunei Micherechi, alături de toţi cititorii noştri români, care se simt responsabili pentru acest tezaur.
Lupta noastră comună este (pentru că aşa trebuie să fie) o luptă continuă. Niciodată îndreptată contra cuiva, ci numai şi numai pentru noi, pentru interesele noastre istorice, lingvistice, culturale. Suntem înconjuraţi, din păcate, şi de oameni pe care-i plictiseşte această luptă continuă. Ei nu înţeleg nimic. Nu înţeleg că pasivitatea lor sau chiar frânele pe care ei le bagă, face ca cei activi să trebuiască să lucreze mult mai mult. Cei activi nu lucrează pentru interesele personale ale nimănui, ci numai pentru un interes comun, cel al întregii comunităţi.
Credem că premiul pe care conducerea comunei Micherechi l-a acordat revistei Foaia românească tocmai aceste strădanii doreşte să le încurajeze. Această recunoaştere este bine venită deoarece în ultima perioadă iar au început atacurile parşive şi meschine la adresa revistei şi a celor care o scriu. Şi asta numai pentru că avem curajul să scriem despre durerile şi neajunsurile comunităţii, care pe unii îi supără. Însă noi nu umblăm cu atacuri pe la spate, cu bârfuliţe aruncate în stânga şi în dreapta, doar-doar cineva ne va crede şi pe noi. Considerăm că toate aceste demersuri înjositoare nu pentru noi, ci pentru cei care le comit, sunt ca un bumerang. Arma de luptă a băştinaşilor australieni pe lângă faptul că este îndreptată să lovească o ţintă mai are o caracteristică specială: se întoarce întotdeauna acolo de unde a fost aruncată. Deci, bumerangul foarte uşor poate să-l lovească în cap tocmai pe cel care l-a aruncat.
Ştim că de multe ori, drumul către succes este pavat cu multe intenţii rele. Noi vom merge în continuare pe calea care are la final o identitate românească puternică. Şi ne bucurăm că în această călătorie îi avem alături de noi şi pe micherecheni, în frunte cu consilierii şi cu primăriţa lor.
Eva Şimon
Noi dedicăm însă acest premiu tuturor cititorilor noştri din Micherechi, precum şi cititorilor noştri români de pretutindeni. Trăim vremuri când aceste mici gesturi pot să refacă legături, pot să repare firicelele de crăpături produse de neînţelegeri spuse sau nespuse. Niciodată nu trebuie luate în serios vorbele rostite la pripeală sau cele înţelese greşit, ele cu timpul dispar, se dau uitării. Contează numai intenţiile bune şi dorinţa de a îmbunătăţi mersul lucrurilor. În privinţa aceasta, credem că redacţia Foii româneşti a fost întotdeauna alături de micherecheni. Şi nu doar pentru că de 40 de ani încoace, cu mici întreruperi, revista românilor a fost condusă se redactori originari din Micherechi, ci pentru că redacţia Foii a recunoscut şi a încurajat în toate timpurile importanţa îngrijirii limbii materne româneşti, păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor moştenite din moşi-strămoşi. Pentru că astea ne definesc pe noi, ca români.
Fără limbă şi fără cultură românească vom fi nimic. Fără vorba românească de pe străzi şi din casele familiilor, fără dansurile şi cântecele româneşti, Micherechiul va fi un simplu sat din Ungaria. Un sat gri şi plicticos, cu oameni gri şi plicticoşi. Ba mai mult, un sat care va putea fi condamnat pentru neglijenţă, deoarece nu a ştiut să-şi apere averea moştenită. Un sat care a trădat amintirea înaintaşilor. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple niciodată luptăm noi împreună, Foaia românească şi conducerea comunei Micherechi, alături de toţi cititorii noştri români, care se simt responsabili pentru acest tezaur.
Lupta noastră comună este (pentru că aşa trebuie să fie) o luptă continuă. Niciodată îndreptată contra cuiva, ci numai şi numai pentru noi, pentru interesele noastre istorice, lingvistice, culturale. Suntem înconjuraţi, din păcate, şi de oameni pe care-i plictiseşte această luptă continuă. Ei nu înţeleg nimic. Nu înţeleg că pasivitatea lor sau chiar frânele pe care ei le bagă, face ca cei activi să trebuiască să lucreze mult mai mult. Cei activi nu lucrează pentru interesele personale ale nimănui, ci numai pentru un interes comun, cel al întregii comunităţi.
Credem că premiul pe care conducerea comunei Micherechi l-a acordat revistei Foaia românească tocmai aceste strădanii doreşte să le încurajeze. Această recunoaştere este bine venită deoarece în ultima perioadă iar au început atacurile parşive şi meschine la adresa revistei şi a celor care o scriu. Şi asta numai pentru că avem curajul să scriem despre durerile şi neajunsurile comunităţii, care pe unii îi supără. Însă noi nu umblăm cu atacuri pe la spate, cu bârfuliţe aruncate în stânga şi în dreapta, doar-doar cineva ne va crede şi pe noi. Considerăm că toate aceste demersuri înjositoare nu pentru noi, ci pentru cei care le comit, sunt ca un bumerang. Arma de luptă a băştinaşilor australieni pe lângă faptul că este îndreptată să lovească o ţintă mai are o caracteristică specială: se întoarce întotdeauna acolo de unde a fost aruncată. Deci, bumerangul foarte uşor poate să-l lovească în cap tocmai pe cel care l-a aruncat.
Ştim că de multe ori, drumul către succes este pavat cu multe intenţii rele. Noi vom merge în continuare pe calea care are la final o identitate românească puternică. Şi ne bucurăm că în această călătorie îi avem alături de noi şi pe micherecheni, în frunte cu consilierii şi cu primăriţa lor.
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu