Asociaţia culturală „Mihai Purdi” din Otlaca-Pustă a organizat pe 4 octombrie un dublu eveniment cultural, concursul de poveşti „Mihai Purdi” şi de poezie „Ana Crişan” pentru elevii şcolilor generale româneşti din Ungaria şi întâlnirea profesorilor pensionari. Întâlnirea profesorilor pensionari de la Otlaca Pustă a fost una specială, primăria localităţii împreună cu asociaţia culturală şi cu Autoguvernarea Românească a judeţului Bichiş şi-a propus un scop nobil, şi anume: întâlnirea mai multor generaţii legate prin învăţământ, elevi, actuali învăţători, profesori şi dascăli la vârsta de pensionare.
Manifestarea a început cu poezia „La căsuţa cu poveşti”, recitată de Eva Bocsor Karancsi, preşedinta Asociaţiei culturale „Mihai Purdi”, care a dorit prin acele versuri să transforme Casa de cultură din Otlaca într-o casă cu poveşti, o casă a amintirilor.
Participanţii celei de-a patra ediţie a concursului de povestire “Mihai Purdi” şi a concursului de poezie “Ana Crişan” au fost întâmpinaţi cu cuvintele de salut ale doamnei Elvira Ardelean, preşedinta Autoguvernării Româneşti din Otlaca-Pustă. La deschiderea manifestării a luat cuvântul Gheorghe Şimonca, deputat parlamentar şi primar al localităţii Otlaca-Pustă, care i-a felicitat în mod deosebit pe profesorii pensionari pentru munca depusă pentru viitoarele generaţii. Primarul a vorbit despre sătuleţul românesc, care la ora actuală numără patru sute de suflete, ai cărei locuitori nu şi-au pierdut speranţa, ci dimpotrivă, trăiesc dornici de a-şi păstra tradiţiile şi obiceiurile româneşti: „În ceasul deznădejdii, în 2006, Asociaţia Culturală Română „M. Purdi” din Otlaca-Pustă a avut un rol important în păstrarea identităţii româneşti. În colaborare cu Autoguvernarea românească, Primăria locală şi Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, asociaţia a intrat într-un proiect comun, cu scopul de a susţinere această mică comunitate. Primul lucru pe care l-am făcut în cadrul proiectului a fost curăţarea cimitirului, am renovat biserica ortodoxă, am construit o biserică de lemn în stil maramureşean, iar acum renovăm casa parohială. Avem parcuri de joacă îngrijite pentru copii şi am sădit pomi. Întreţinem legături de colaborare cu trei oraşe înfrăţite din România”, a conturat primarul Gheorghe Şimonca, invitându-i pe copii şi pe profesorii lor la vizitarea parcului „LikeFest”.
Evenimentul având o dublă semnificaţie în viaţa comunităţii româneşti, a onorat cu prezenţa şi domnul Tolnai Péter, originar din Otlaca-Pustă, consilier-şef din cadrul Consiliului Judeţean Bichiş, care pe 20 august a fost decorat din partea preşedintelui Ungariei cu ordinul de „Crucea de Aur” pentru munca de 20 de ani depusă în slujba minorităţilor. Tolnai Péter a vorbit despre misiunea dascălului în formarea păturii intelectuale a minorităţilor. S-a arătat mândru că are origini din Otlaca, unde asociaţia culturală, preţuindu-le activitatea, a adus o cinste povestitorului şi cantorului Mihai Purdi şi a profesoarei Ana Crişan. Emilia Martin, preşedinta Autoguvernării Româneşti a judeţului Bichiş a depănat amintirile copilăriei dintre care multe se leagă de şcoală. Şi-a împărtăşit emoţiile care o cuprindeau în cursul orelor, dar a vorbit şi despre bucuriile recreaţiilor, a prieteniilor cu colegii de clasă. S-a adresat elevilor cu gânduri de încurajare pentru concurs, care nu a fost o simplă întrecere, ci şi o posibilitate de a lega prietenii. Pentru profesori, care sunt un model pentru elevi, s-a adresat cu următoarele gânduri: „Meseria pedagogului nu este o simplă meserie. El trebuie să aibă calităţi deosebite: cultură profesională, spirit de obiectivitate, optimism, răbdare, creativitate, demnitate, corectitudine, flexibilitate, aptitudine de a înţelege copilul şi multe altele”. În încheiere, preşedinta Emilia Martin le-a dorit actualilor profesori împliniri profesionale, iar profesorilor pensionari mulţi ani fericiţi.
Emoţiile şi bucuriile foştilor pedagogi
„M-am întors acasă de la această întâlnire cu multe amintiri. Mi-a plăcut modul în care au fost prezentate de către copii poveştile şi poeziile româneşti. Eu am lucrat la grădiniţa din Micherechi din anul 1958 până în anul 1995, când m-am pensionat. Pe acele vremuri, directoarea grădiniţei a fost Floarea Cozma. Între 1959 şi 1985 am fost directoarea grădiniţei, iar apoi am lucrat ca educatoare. Fiindcă ediţia din acest an mi-a adus multe clipe emoţionante, doresc să particip şi la întâlnirea din anul viitor”, ne-a mărturisit Maria Petrujan din Micherechi.
„Pentru mine, întâlnirea organizată de către Autoguvernarea judeţeană a însemnat un gest, un dar foarte frumos. După 40 de ani de activitate pedagogică, am avut ocazia să mă întâlnesc cu colegele de la Micherechi, Jula şi Chitighaz. Mă bucur de această iniţiativă, pentru că nu avem altă posibilitate de a ne întâlni. Prin poeziile şi poveştile prezentate am cunoscut modul de evaluare a copiilor, pe care i-am educat. Pe această cale doresc să-i mulţumesc Emiliei Martin şi Evei Bocsor Karancsi pentru efortul depus pentru noi”, ne-a spus Cornelia Taga, fosta directoare a grădiniţei româneşti din Jula.
„În pofida faptului că la ediţia din anul acesta ne-am adunat mai puţini pedagogi pensionari decât la cea din anul trecut de la Chitighaz, am trăit din nou clipe emoţionante. M-am întâlnit cu prietena mea de liceu, Iulia Pantea, şi cu foştii mei profesori de la liceul românesc. De la Chitighaz a fost prezentă Aurica Brindaş, fosta învăţătoare a şcolii româneşti. Acest eveniment este o cinste deosebită adusă pedagogilor pensionari, care s-au ocupat de modelarea viitoarei generaţii”, ne-a mărturisit fosta directoare a grădiniţei din Chitighaz, Florica Otlăcan.
A.C.
La căsuţa cu poveşti
De Emilia Plugaru
Suflă vântul când e toamnă.
Ploaia bate în fereşti.
Amintirile ne duc
La căsuţa cu poveşti.
Amintirile ne-ndeamnă
Să mai fim odată mici…
Veneam, nepoţei, vreo zece.
În căsuţă la bunici.
Cât eşti mic mereu la joacă
Gându-ţi este, dar când creşti,
Îţi dai seama că nespuse
Au rămas multe poveşti…
Astăzi nu mai e bunica,
Nici bunicul, au plecat.
Nu mai este nici căsuţa,
Alta-n loc s-a ridicat.
Câte vorbe blânde oare,
Bunii au luat cu ei?
Câte snoave şi poveşti
Nu au spus la nepoţei?
Chiar de vrem a vremii roată
S-o întoarcem, iarăşi mici
Nu mai devenim vreodată.
Azi suntem şi noi bunici.
Casa noastră e acum
Cu poveşti şi snoave plină.
Stăm, privim în lung de drum.
Când nepoţii or să vină?
Timpul pleacă spre apus
Şi atâtea lucruri bune,
Mai avem încă de spus.
Oare toate le vom spune?
Suflă vântul, încă-i toamnă.
Ploaia bate în fereşti.
Hai grăbiţi-vă, nepoţi,
La căsuţa cu poveşti!
Comentarii
Trimiteți un comentariu