„Privesc cu optimism şi entuziasm perioada pe care o voi petrece în Ungaria” - Interviu cu domnul Florin Vasiloni, noul consul general al României la Jula

La o lună după ocuparea postului, domnul Florin Vasiloni, noul consul general al României la Jula a acordat un interviu săptămânalului „Foaia românească” în care a avut amabilitatea să ne vorbească despre prima lui întâlnire cu comunitatea românească din Ungaria, de acum 21 de ani, despre prietenii şi impresii legate de românii de aici, despre optimismul şi entuziasmul cu care priveşte misiunea de diplomat în Ungaria, precum şi despre cum vor sărbători în acest an românii din zona Julei Ziua Naţională a României.

– De la deschiderea Consulatului General al României la Jula din anul 2006, sunteţi al treilea consul general, după domnii Ioan Fodoreanu şi Călin Cămărăşan. Aţi primit sfaturi de la înaintaşii Dvs. sau de la domnul Dragoş Ţigău, care a ţinut interimatul până la venirea noului consul general, cum să conduceţi această reprezentanţă diplomatică, aflată într-un orăşel maghiar lipit de graniţa de vest a României? 
– Vă mulţumesc foarte mult pentru întrebarea dumneavoastră, deoarece îmi permite să abordez un subiect mai puţin cunoscut pentru publicul larg, şi anume, maniera în care este pregătit un şef al unei misiuni diplomatice române înainte de a fi trimis în ţara de acreditare, în cazul de faţă, în Ungaria.
În acest context, aş începe prin a vă spune că Ministerul român de Externe este o instituţie care are deja o tradiţie bogată, cu o istorie de 151 de ani, ceea ce înseamnă că are o serie de proceduri de selecţie şi pregătire a personalului diplomatic, clare şi eficiente, construite pe baza acestei bogate experienţe.
Acest lucru presupune că personalul diplomatic, indiferent de funcţia pe care urmează să o ocupe în cadrul unei misiuni diplomatice, este selecţionat pe baza calităţilor necesare pentru funcţia respectivă şi este pregătit astfel încât să-şi îndeplinească mandatul primit.
În cazul meu, după ce conducerea Ministerului a hotărât să mă însărcineze cu coordonarea activităţilor Consulatului General al României la Jula, am fost inclus într-un program de pregătire foarte intens, care a acoperit atât elemente legate de documentarea generală privind relaţia bilaterală, cât şi aspecte ce ţin de partea de protocol, diplomaţie publică şi culturală, administrativă şi a cuprins şi un segment menit să mă ajute să înţeleg cât mai bine activitatea acestui consulat.
În mandatul primit voi ţine cont inclusiv de evaluările făcute de predecesorii mei, Ioan Fodoreanu şi Călin Cămărăşan, precum şi de actualul meu coleg Dragoş Ţigău şi voi colabora îndeaproape cu departamentele din Ministerul român de Externe. În dialogul meu cu aceştia, m-am familiarizat cu proiectele de colaborare româno-ungare derulate, în curs de desfăşurare şi în pregătire, cu accent pe responsabilităţile ce îmi vor reveni în calitate de consul general al României la Jula.
– Vă rog să prezentaţi pentru cititorii „Foii româneşti” câteva date din viaţa Dvs. personală şi cele mai importante informaţii despre pregătirea profesională!
– M-am născut la Oţelul-Roşu, în judeţul Caraş-Severin, în 1977. Sunt căsătorit şi am doi copii, o fetiţă şi un băiat. Pregătirea mea academică în domeniul teologiei mi-a conferit o bază solidă, pe care am completat-o cu studii post-universitare (masterat) pe teme precum: „Mass-media şi relaţii publice. Tehnici de redactare”, „Geopolitica şi relaţii internaţionale” şi „Ştiinţe administrative”. Ulterior, toate acestea s-au dovedit o platformă utilă pentru programul de „perfecţionare în domeniul relaţiilor internaţionale”, pe care l-am urmat la Institutul Diplomatic Român, în perioada 2011–2012. 
– Sunteţi la post de circa o lună. Care sunt primele impresii?
– Într-adevăr, timpul zboară. Aş zice că primele impresii sunt pozitive. Atât oraşul Jula şi împrejurimile sale, cât şi oamenii pe care i-am întâlnit până acum mi-au lăsat o impresie foarte plăcută, iar dinamica deosebită a activităţii consulatului mă face să privesc cu optimism şi entuziasm perioada pe care o voi petrece în Ungaria.
– Aţi reuşit să vă cunoaşteţi, să luaţi contactul cu autorităţile oraşului Jula? Cum vă place oraşul?
– Deocamdată mă aflu la începutul vizitelor mele de prezentare. La data de 7 octombrie am sosit la Jula, iar la 15 octombrie mi-a fost înmânat exequatur-ul de către şeful Departamentului Europa II din cadrul Ministerului ungar de Externe, domnul Jozsef Magyar.
Vizitele mele de prezentare au început doar după preluarea exequatur-ului, care a debutat cu vizitarea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria şi Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria. Totodată, am onorat cu prezenţa la evenimentele cu semnificaţie deosebită pentru comunitatea românească, precum şi comemorarea soldaţilor români care şi-au pierdut viaţa pe teritoriul Ungariei, şi anume, la Debreţin, Hajdúböszörmény şi Micherechi. 
Am, totodată, programate întâlniri cu asociaţiile culturale româneşti, conducerile şcolilor în care învaţă copiii din Ungaria, primarul din Jula, deputaţii care reprezintă judeţele Bichiş şi Bihor în legislativul de la Budapesta, autorităţi judeţene, primarii localităţilor în care trăiesc comunităţi de români şi alţi interlocutori relevanţi. Doresc să dezvolt o colaborare permanentă cu Institutul Cultural Român de la Budapesta şi filiala acestuia de la Seghedin, pentru identificarea oportunităţilor de organizare a unor proiecte de diplomaţie publică şi culturală, menite să răspundă aşteptărilor comunităţii româneşti din Ungaria.
Oraşul Jula este recunoscut de majoritatea românilor din zona de graniţă ca fiind unul încântător, fapt pentru care este uşor de înţeles de ce atâţia turişti români aleg să-şi petreacă vacanţele în Jula. Împărtăşesc, desigur, această impresie despre oraşul Jula, şi am convingerea că atât eu, cât şi familia mea ne vom bucura din plin de frumuseţea şi atmosfera acestui oraş. 
– Comunitatea românilor din Ungaria nu vă este necunoscută, pentru că ştim că aţi avut încă în anii de liceu un coleg din Micherechi. Cum s-a putut împrieteni atunci un român din România cu un român din Ungaria? Cum vi s-a părut atunci: sunt mai multe cele ce ne leagă sau cele ce ne despart?
– Spre bucuria mea, am constatat că, de fapt, am mai mulţi foşti colegi care locuiesc în comunitatea românească din Ungaria sau în apropiere de graniţa cu Ungaria, ceea ce a făcut ca participarea mea la evenimentele organizate recent de comunităţile româneşti din Chitighaz şi Leta Mare să reprezinte tot atâtea ocazii de a mă reîntâlni cu foştii colegi.
În ceea ce priveşte răspunsul la ultima parte a întrebării dumneavoastră, aş sublinia că eu nu consider că există ceva ce ne desparte pe români. Există multe trăsături precum graiul, dansul sau portul, care sunt caracteristice românilor care locuiesc într-o anumită regiune sau zonă, dar nu putem să le considerăm a fi elemente care să ne despartă ci, dimpotrivă, ne unesc. Astfel, legarea unei prietenii cu un român de pe aceste meleaguri a fost ceva normal, iar reîntâlnirea cu el este la fel de firească. Atâta timp cât trăim şi simţim româneşte, nu există nimic care să ne despartă.
– Venind vorba la întâlnirea de săptămâna trecută de la Uniunea Culturală, ne-aţi amintit că pe vremea când aţi fost seminarist aţi cântat şi într-un cor, cu care aţi venit să le cântaţi românilor din Ungaria. Când a fost asta şi ce amintiri păstraţi de atunci?
– A fost demult, în 1992. Nu pot să cred că au trecut deja 21 de ani de la acea primă vizită în această comunitate. Îmi aduc aminte că eram foarte entuziasmat de faptul că urma să călătoresc în străinătate şi să întâlnesc români care au trăit mereu pe aceste meleaguri. Întâlnirea cu românii de aici a fost foarte emoţionantă, cel puţin pentru mine. Era un mister spre care priveam cu ochi de copil. A trecut mult timp de atunci, dar misterul rămâne.
– După experienţele din primele săptămâni, cum vedeţi misiunea Dvs. printre românii din Ungaria? În ce domeniu credeţi că ar trebui să ne unim forţele, noi, românii din Ungaria şi cei din România, ca să putem acţiona în vederea păstrării identităţii româneşti pe aceste meleaguri?
– În această chestiune, lucrurile sunt foarte clare. Veţi putea conta oricând pe sprijinul autorităţilor române în privinţa acelor proiecte care îşi propun să ajute la păstrarea identităţii etnice, lingvistice, culturale şi religioase a românilor din Ungaria, mă refer în primul rând la Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului român al Afacerilor Externe şi la modalităţile acestuia de finanţare nerambursabilă a programelor, proiectelor şi acţiunilor pentru sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora.
Este foarte important ca această comunitate românească din Ungaria să valorifice la maxim oportunităţile oferite de statul român. Substanţa proiectelor este cea care ne va permite să ne unim forţele, pentru ca această comunitate românească din Ungaria să aibă un viitor.
Totodată, nu vă aşteptaţi ca statul român să încerce să impună proiecte. Ar fi o eroare majoră. Rolul statului român este să vină în întâmpinarea unor proiecte iniţiate şi asumate de instituţii reprezentative ale comunităţii româneşti din Ungaria, fie că vorbim despre asociaţii culturale româneşti, mass-media în limba română, comunităţi religioase sau instituţii şcolare. Singura condiţie este ca proiectele respective să contribuie la păstrarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a acestei comunităţi româneşti. 
Aş dori să menţionez rolul extraordinar de important al educaţiei pe care o primesc copiii românilor din Ungariei, tocmai din necesitatea păstrării identităţii naţionale. Când spun educaţie, mă refer atât la cea primită de acasă, din familie, cât şi pe cea formată în cadrul sistemului de învăţământ. Acordăm o atenţie deosebită educaţiei copiilor români care învaţă în şcolile generale din Ungaria şi subliniez aici schimburile de experienţă prin care aceştia pot vizita România sau sistemul de burse pe care statul român îl oferă pentru ca elevii provenind din comunităţile de români din afara graniţelor să poată studia în România. 
– Peste câteva zile vom sărbători Ziua Naţională a României. Ce pregătiţi pentru românii din zona Julei?
– Nu vreau să vă dezvălui toate surprizele pe care le pregătim, motiv pentru care mă voi limita la a menţiona faptul că cei care vor răspunde pozitiv invitaţiei noastre de a participa la recepţia pe care o vom oferi cu prilejul Zilei Naţionale a României, la data de 29 noiembrie, îl vor întâlni pe unul dintre cei mai faimoşi caricaturişti români, şi anume, pe Ştefan Popa Popa’s.
E. Şimon

Comentarii