Zece întrebări retorice pe marginea serbării comemorative de la Leta Mare

Ce poţi să mai scrii despre un eveniment care se desfăşoară pentru a 19-a oară cu regularitate, în fiecare an, la început de noiembrie, în orăşelul bihorean Leta Mare?
Că organizatorii, Autoguvernarea şi Asociaţia românilor din localitate, pun atâta suflet în singura lor manifestare de amploare cu o tradiţie de aproape două decenii că nu-ţi vine să-i superi şi să nu participi, să nu fii alături de ei?
Că se desfăşoară cu atâta eleganţă şi căldură sufletească încât nici măcar nu se simte deranjat nimeni care nu vorbeşte ambele limbi, româna şi maghiara, fiind traduse toate discursurile?









Că iniţiativa de acum 19 ani a românilor din Budapesta, de a-i sărbători pe scriitorul şi jurnalistul Iosif Vulcan, pe preotul şi scriitorul Iustin Popfiu, precum şi pe întreaga familie Irimie (din rândul căreia s-a născut Ioan Irimie – Irinyi, inventatorul chibritului) a prins rădăcini în sufletele românilor din Leta şi duc mai departe cu sfinţenie amintirea marilor lor înaintaşi români?
Că în sâmbăta din 9 noiembrie 2013, pe lângă românii şi ungurii din Leta Mare, ca de fiecare dată, au participat în număr foarte mare la sărbătoare români din alte localităţi din Ungaria, români şi unguri din România, din localităţile Holod, Oradea, Secuieni, Sânnicolau de Munte, iar diplomaţia română din Ungaria a fost reprezentată de ambasadorul Victor Micula şi cei doi consuli generali Ioan Fodoreanu şi Florin Vasiloni?
Că monumentele şi crucile ridicate în memoria personalităţilor marcante de origine română, Iustin Popfiu (1841–1882), Iosif Vulcan (1841–1907) şi familia Irinyi (Irimie) sunt frumos îngrijite şi cinstite de localnici zi de zi, nu doar la sărbători?
Că primarul Menyhárt Károly a promis de pe acum că va acorda tot sprijinul său pentru organizarea în anul viitor a celei de-a 20-a festivităţi şi că preotul greco-catolic a propus ca la acea ediţie să plantăm împreună un copac, lângă mormântul lui Iustin Popfiu din curtea bisericii greco-catolice, la umbra căruia să se reîntâlnească românii şi ungurii din Bihor şi peste alte două decenii?
Că ambasadorul Victor Micula le-a spus letanilor să fie mândri de înaintaşii lor români, care au fost modele de urmat în domeniile ştiinţei, literaturii şi credinţei, pentru că sunt multe alte comunităţi care nu se pot bucura de astfel de modele?
Că în numele delegaţiei din Oradea, scriitorul Ioan Moldovan, redactorul şef al revistei „Familia” a promis că sigur-sigur vor participa şi la cea de-a 20-a sărbătorire?
Sau să scriem că domnul Gavril Krizsán, preşedintele Autoguvernării Româneşti din Leta Mare, în calitate de organizator, a promis de pe acum că va invita anul viitor şi mai mulţi români din Ungaria să se amintească alături de ei de marile personalităţi din Leta şi că plănuieşte o festivitate care să rămână mulţi ani în amintirea participanţilor?
După aceste zece întrebări retorice, avem doar un singur răspuns: Venim la Leta Mare şi în 2014! Mulţumim în prealabil pentru invitaţie!
E.Ş.

Comentarii