Înmormântare cu curcubeu de ianuarie

Ana Rocsin Nagy
1953–2014
Numeroşi români din Jula şi Micherechi, rude, prieteni, colegi profesori şi elevi sunt îndoliaţi în urma dispariţiei subite, după o boală scurtă dar necruţătoare, a profesoarei Ana Rocsin Nagy. De 12 ani a fost preşedinta Fundaţiei „Pro discipulis” pentru elevii şcolii româneşti din Jula. 
Ana Rocsin s-a născut pe 20 aprilie 1963, la Jula, din părinţi intelectuali români. Din partea tatălui îşi trage originea din Micherechi, iar din partea mamei are strămoşi în Cenadul Unguresc. După terminarea şcolii generale româneşti din Jula, în perioada 1977–1981 şi-a continuat studiile la Liceul „N. Bălcescu”, făcând parte dintr-o clasă cu 26 de elevi, dintre care aproape toţi au devenit intelectuali remarcabili ai comunităţii româneşti din Ungaria. După liceu, a învăţat la Universitatea de Industrie Chimică din Veszprém, devenind inginer chimist. După absolvirea a lucrat ani de-a rândul la Direcţia pentru protecţia mediului din Jula, iar o perioadă a fost şi directorul Băilor Cetăţii din Jula. În ultimii ani a fost profesor la şcoala Harruckern din Jula. De la înfiinţarea sa în 2002, a fost preşedinta Fundaţiei „Pro discipulis” pentru elevii şcolii româneşti din Jula. Prin Fundaţie, Ana Rocsin Nagy a organizat în fiecare primăvară un bal de binefacere, la serbările şcolare a premiat numeroşi elevi români. Din căsătoria ei cu Nagy Géza are doi băieţi, ambii fiind absolvenţi ai şcolii şi liceului „N. Bălcescu” din Jula.
După o boală necruţătoare, pe 10 ianuarie 2014, Ana Rocsin Nagy s-a mutat la Domnul. A fost condusă pe ultimul său drum pe 20 ianuarie de foarte mulţi români şi unguri din Jula. Slujba înmormântării a fost oficiată de preoţii ortodocşi Teodor Marc şi Petru Puşcaş, dar şi-a luat rămas bun de la răposată, în numele profesorilor şi elevilor, şi doamna Maria Gurzău Czeglédi, directoarea Liceului „N. Bălcescu”. 
În timpul slujbei, de-asupra cimitirului ortodox din cartierul Oraşul Mare Românesc din Jula s-a aşternut un nor de ploaie, vărsând parcă lacrimi fine pentru o fiinţă gingaşă care a avut de trăit pe pământ doar 50 de ani. În momentele iertăciunii, ploaia s-a oprit, ivindu-se soarele, care în timpul aşezării sicriului în mormânt a desenat peste cimitirul românesc un minunat curcubeu de ianuarie. 
Dumnezeu să te odihnească în pace, Anuţa!
E.Ş.

Comentarii