Probabil că, dacă vrei să simţi, să experimentezi, cum sunt românii din Budapesta este cel mai bine să mergi la deja tradiţionalul lor bal anual. Atmosfera unei metropole multicoloră se strecoară inevitabil şi într-o comunitate care întruneşte oameni de altă naţionalitate decât cea obişnuită. Asta am simţit la Balul Mărţişorului al românilor din Budapesta, care s-au adunat pentru a petrece împreună, pentru a opta oară, pe data de 1 martie, o zi deosebită, simbolică pentru cultura românească, într-o sală elegantă, Sala Dunărea a Hotelului Gellért.
O petrecere românească într-un loc simbolic. De la mesele oaspeţilor se deschidea o privelişte minunată spre râul Dunărea, care leagă ţări şi naţii. De această dată a legat români cu români, pentru că la Balul Mărţişorului au petrecut câteva ore plăcute români proveniţi din cele mai diferite locuri ale României şi ale Ungariei, pe care îi leagă singurul fapt că sunt români sau apropiaţi, eventual neamuri cu români. Românul originar din Chitighaz s-a bucurat la fel ca cel venit din Republica Moldova, văzând că pe lângă Capela Ortodoxă Română din Budapesta şi astăzi se desfăşoară o activitate culturală românească.
Rodul acesteia a fost vizibil, când au apărut pe scena improvizată copiii români, interpretând dansuri româneşti însuşite de la o dansatoare din Braşov, Emilia Abe, care a ajuns în capitala ungară căsătorindu-se cu un janopnez. Şi ambasadorul României în Ungaria, Alexandru Victor Micula a considerat important să fie prezent, ba să şi deschidă acest bal, chiar dacă în ziua respectivă a mai reprezentat ţara sa la Micherechi şi apoi la Cinematograful Urania, cu ocazia deschiderii sărbătorii francofoniei. Precum ştim din cercetările făcute de dr. Maria Berényi, deja în secolul al XIX-lea s-au organizat baluri româneşti în Budapesta, care dincolo de rolul lor distractiv, au fost şi locuri şi evenimente potrivite pentru a lega prietenii, afaceri, etc., deci au avut un rol pronunţat social şi cultural. Gabriela Enea Elekes, organizatoarea principală a evenimentului şi preşedinta Asociaţia Femeilor Ortodoxe Române din Budapesta, o organizaţie care se angajează la mult mai multe decât ne-am gândi judecând numai din numele ei, ne-a destăinuit intenţia organizatorilor petrecerii de astăzi de a continua tradiţia culturală românească din capitală.
Strădania budapestanilor a fost ajutată şi de Direcţia pentru Cultură din Judeţul Bihor. La 1 martie, de ziua Mărţişorului, şi apele Dunării se scurgeau pe acordul horelor româneşti. Într-un secol şi jumătate multă apă s-a scurs pe fluviul emblematic al Budapestei, dar comunitatea românească, şi prin aceasta şi cultura noastră multicoloră, rămâne şi pe mai departe o frumoasă pată de culoare în imaginea unei metropole.
Ştefan Crâsta
Comentarii
Trimiteți un comentariu