Apropiatele alegeri parlamentare din 6 aprilie aduc mai aproape de noi politica. Dimineaţa, la amiază şi seara, la radio, la televizor sau pe Internet suntem sufocaţi de tot felul de informaţii despre alegeri. Aflăm noutăţi nu numai despre candidaţii care doresc să obţină câte un fotoliu călduţ în Parlamentul din Budapesta, ci şi despre sumele cutremurătoare care sunt cheltuite sub semnul campaniei electorale.
Cele 18(!) liste de partide (faţă de 6, câte au fost acum 4 ani), care vor figura pe fişele de vot au dreptul în total la 5,8 miliarde de forinţi pentru campanie de la bugetul de stat. Adică din banii noştri, ai contribuabililor. Plus, fiecare candidat care porneşte la alegeri primeşte 1 milion de forinţi pe cap pentru cheltuieli. Merită să fii şi măcar candidat. Unele partide au fost înfiinţate doar cu scurt timp în urmă. Inclusiv acestea au dreptul la câte o bucăţică din tortul electoral. Aceste partiduleţe efemere s-au născut, au luat banii, şi vor dispărea repede. La Crăciun nici nu vom mai şti de ele…
Cele 13 naţionalităţi, care pentru prima dată au ocazia, după 1990, să trimită câte un reprezentant în Parlament primesc de la bugetul de stat în total 298,5 milioane de forinţi. Reprezentant şi nu deputat! Iar de luni, 24 martie, ştim sigur că nici o naţionalitate, nici măcar ţiganii sau nemţii, care aveau cea mai mare şansă matematică, nu vor putea avea deputat cu drepturi depline în Parlamentul din Budapesta, ci numai câte un purtător de cuvânt (szószóló). Naţionalităţile puteau trimite câte un reprezentant în Parlament exclusiv prin autoguvernările lor pe ţară. Până la termenul din vinerea trecută, s-au înregistrat 19.857 ţigani, 15.389 nemţi, 1630 croaţi, 1319 slovaci. Pe locul cinci s-au clasat românii cu 649 înregistraţi.
Înregistrarea nu prea avea nicio miză pentru cei care din start aveau şansa doar la un purtător de cuvânt, deoarece pentru asta era suficient ca măcar cele trei persoane care formează lista naţionalităţii să fie înregistrate şi apoi, în ziua alegerii, măcar unul singur dintre aceştia să meargă la vot. Ca să fiu mai precisă: la români era suficient să se înregistreze doar cele trei persoane propuse pe lista românească de către AŢRU (fiind singura organizaţie care putea întocmi listă), iar apoi măcar cel din capul listei să meargă în ziua cu pricina să-şi voteze lista. Bravo! Succes! Am intrat şi noi în Parlament.
La ce bun tot circul ăsta cu înregistrarea? Păi, pe ce altă bază să se fi decis proporţia împărţirii celor aproape 300 milioane de forinţi, bani pentru campanie? Biroul Electoral Naţional a hotărât distribuirea banilor pe baza numărului înregistraţilor până în data de 5 martie, termenul depunerii listelor pe ţară. Cei mai mulţi bani, 101 milioane, a primit Autoguvernarea pe Ţară a Ţiganilor, iar cei mai puţini, 8,4 milioane, au primit bulgarii. Noi, românii, avem dreptul să facem campanie electorală pentru 12,8 milioane forinţi!!! Adică, Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria. Mult, puţin? Vă rugăm, răspundeţi singuri.
Eu cred că pentru această furtună într-un pahar de apă este mult prea mult. Până în acest moment, eu personal nu am văzut nici un afiş, nici un pliant care ar îndemna românii să meargă să voteze lista românească. Apropo, nu am văzut nici înainte, pentru a-i convinge să se înregistreze. Nu am auzit (deocamdată) nici măcar de chefuri cu mâncare sau băutură care să trezească pofta alegătorilor pentru a merge la urne. Eu cred că toţi aceşti 300 de milioane de forinţi destinaţi naţionalităţilor, inclusiv cele aproape 13 milioane ale românilor, ar trebui daţi pentru o fundaţie sau un spital specializat în vindecarea cancerului la copii. Sau pentru orice alt scop caritabil. Aşa ar primi o destinaţie nobilă şi utilă, iar aparatul de supt electoral ar rămâne cu buzele fripte.
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu