Medicina şi muzica sunt în centrul vieţii lui Akoş Sabău

A salva vieţi de oameni de boli, a ajuta pe ceilalţi – aceasta este călăuza tânărului Akoş Sabău din Jula. După terminarea liceului „N. Bălcescu” din Jula, el a ales să înveţe medicina. În pofida greutăţilor pe care le-a petrecut în cadrul anilor de studii, Akoş nu a renunţat la profesia de medic. Regretata lui dirigintă, Ana Iuhas l-a făcut să iubească biologia, iar cadrul familiar l-a întărit în clipele grele: „Am fost întotdeauna foarte exigent în tot ceea ce am făcut, fără perseverenţă probabil nu aş fi reuşit”, mărturiseşte Akoş. Totuşi ce l-a condus să aleagă medicina? Pentru a afla secretul lui, am stat de vorbă cu tânărul Akoş Sabău, student la Universitatea de Medicină din Seghedin.


– Dorinţa de a deveni medic este mai veche, iar în decizia definitivă au contribuit mai mulţi factori. Tatăl meu a fost operat de mai multe ori la coloana vertebrală. După prima operaţie, îmi aduc aminte că eram încă mic copil, m-am gândit că aş vrea să ajut oamenii. Pe lângă aceasta, m-a întărit în această hotărâre şi regretata mea dirigintă, Ana Iuhas, Dumnezeu s-o ierte, care a contribuit să îndrăgesc biologia încă la şcoala generală. Apoi, la liceu mi-am dezvoltat interesul faţă de ştiinţele naturale şi m-am prezentat la medicină.
– Cum a fost examenul de admitere la medicină?
– Din păcate, în primul an nu am reuşit să fiu admis la medicină, am intrat doar la Facultatea de Farmacie. După un semestru, mi-am întrerupt studiile, pentru că nu mi-am putut imagina că să fiu farmacist. A trebuit să dau din nou examenul de admitere, aşa că am fost admis la medicina generală numai a doua oară, în 2011. Fără perseverenţă, probabil, nu aş fi reuşit. Am fost întotdeauna foarte exigent în tot ceea ce am făcut. 
– Mulţi dintre medicinişti şi-au făcut practica la Spitalul judeţean Pándy Kálmán din Jula, unde lucrează medici excelenţi de origine română din Ungaria. Aici ai practicat şi tu?
– Am făcut practica la traumatologie, şef de secţie dr. Ioan Ciotea şi la secţia O.R.L., şef de secţie dr. Gheorghe Marc. Am avut ocazia să cunosc şi munca responsabilă a personalului de la secţia respectivă. 
– Au fost grele momentele când ai vrut să renunţi?
– Da. Dar mi-am dat seama că materialul imens de însuşit, aşteptările, cerinţele, obligaţiile din timpul universităţii, sunt atât de vaste şi de mari, încât mă ajută să reduc incertitudinea în mine. Este greu de suportat, dar înţeleg, pentru că mă ajută să trec mai uşor peste obstacole. Această meserie necesită mare responsabilitate şi siguranţă, pentru că în situaţia când mă voi afla lângă patul unui bolnav va trebui să fiu responsabil pentru viaţa lui. Eu le recomand colegilor mei să nu renunţe la universitate, să fie perseverenţi. Trebuie să se pregătească în suflet că universitatea este foarte grea, trebuie să înveţe o cantitate de material imens, şi dacă cineva a decis că vrea să devină medic, atunci să nu renunţe la visul lui, oricâte greutăţi s-ar ivi în viaţă. 
– După anii de studii, cum îţi vezi viitorul?
– În primul rând, mi-aş dori să-mi fac rezidenţiatul în specialitatea care mă atrage. Acum, în anul trei, abia aştept să fac cunoştinţă cu disciplinele de specialitate, care sper mă vor ajuta în alegerea viitoarei specialităţi. Pe lângă aceasta aş dori să mă ocup mai mult cu muzica, dacă timpul îmi permite.
– Apropo de muzică, ai fost membrul formaţiei julane „Peep Bo!” timp de mai mulţi ani. Vorbeşte-ne puţin, te rog, şi de această pasiune a ta!
– Din păcate, echipa s-a desfiinţat în luna iulie a anului trecut, exact la patru ani de la înfiinţare. Am fost membrul echipei de la înfiinţare, din 2009. Încă din clasa întâi am fost înscris la şcoala de muzică, unde opt ani de zile am învăţat să cânt la fluier şi la goarnă. Am cântat în mod autodidact în Fanfara Tineretului a Şcolii de Artă. Kara Misa, chitaristul bas al formaţiei julane „Magna Cum Laude” m-a făcut să-mi placă chitara bas. De la el am învăţat să cânt la chitară şi de şase ani cânt la acest instrument cu mare plăcere. 
A.C.

Comentarii