Curaj, curiozitate şi mult zâmbet. Cu acest cuvinte aş descrie prima mea impresie după reîntâlnirea cu studenta Emese Boda, originară din Jula. Nu ne-am mai văzut de ceva ani şi mi-a plăcut atât de mult s-o ascult ce a făcut în această perioadă şi cât de multe planuri de viitor mai are.
– În anul 2010 am terminat liceul românesc din Jula obţinând Placheta „Bălcescu”, care am primit-o pentru rezultatele exemplare. Acum sunt studentă la drept, la Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta.
– De ce chiar Budapesta ai ales?
– După bacalaureat am avut mari dileme, mi-am pus întrebarea în care oraş să-mi continui studiile: la Seghedin sau la Budapesta? Am vrut să-mi pun la încercare cele mai ascunse însuşiri ale mele, am vrut să cunosc un oraş care are un stil de viaţă cu totul diferit de cele cunoscute, obişnuite. După ce singură m-am rătăcit prin Budapesta, căutând universitatea am simţit asprimea responsabilităţii. Budapesta este un oraş care pulsează 24 din 24 de ore. Capitala a fost o provocare pentru mine.
– Dacă priveşti un pic înapoi, cum îţi aminteşti de perioada admiterii?
– În anul admiterii, punctajul necesar a fost de 430 de puncte, iar eu am obţinut în total, cu atestatul de limba română şi engleză, 460 de puncte, aşa că am fost admisă din start la cursuri finanţate de către stat.
– Cum ai aflat că eşti admisă?
– Când mă gândesc la ziua admiterii, mă cuprinde un sentiment nespus de fericire. Eram în centrul oraşului Jula, când am primit un sms, în care m-au confirmat admiterea.
– De la liceu ai plecat spre universitate cu un bagaj de cunoştinţe. Ce anume ai primit de la acest liceu?
– Liceul ne-a transmis dragostea faţă de limba maternă şi perseverenţa la învăţătură. Profesorul de istorie Robert Sălăjan a fost cel care m-a îndrumat pe calea cea bună, a fost pentru mine un călăuzitor în viaţă.
– După ce ai fost admisă, ai luat parte la o tabără a bobocilor. Povesteşte-ne un pic despre asta!
– Înainte de a pleca în tabără, bineînţeles am avut de rezolvat multe lucruri administrative universitare. Viitorii studenţi la drept, cei aproape 400 de boboci, am fost împărţiţi în 22 de grupe. Am profitat de această ocazie, ca să ne cunoaştem unii cu alţii. Deja atunci s-a închegat o relaţie de prietenie bună cu colegele mele. În aceşti patru ani am trecut şi prin perioada mai grele, dar am trăit împreună şi lucruri plăcute. Din păcate, din cauza materiilor grele în primii ani, numărul grupei a scăzut consistent. În anul patru am început cursurile numai 7 studenţi, din cei 20. În pofida acestor greutăţi am ţinut unii la alţii.
– Cum îţi aminteşti de primul tău curs universitar?
– Primul curs a fost de filozofie, pe care l-am aşteptat cu nerăbdare. Catedra mare, dimensiunea sălii de studii, a fost un lucru neobişnuit. Pe lângă aceasta a trebuit să mă obişnuiesc cu noua mea locuinţă, cu oraşul, a trecut o bună bucată de timp până ce m-am adaptat la noul stil de viaţă. Am întâmpinat greutăţi, dar m-am descurcat destul de bine.
– Cum a fost să te rupi de mediul de acasă?
– Mi-a fost dor de casă, de multe ori am plâns. Am plecat din cuibul cald al familiei, care m-a protejat. Mai ales în clipele grele mi-a lipsit foarte mult familia, să am pe cineva lângă mine, ca să mă întărească, să-mi dea un sfat, o povaţă părintească. Aici mă gândesc la mama, care înseamnă pentru mine cel mai mult pe acest pământ. A trebuit să mă autoeduc, să fiu propria mea mamă. A trebuit să învăţ să trăiesc conştient şi să-mi dezvolt inteligenţa emoţională. Am descoperit cât de mult mă iubesc şi îi iubesc. Am învăţat ce înseamnă să faci sacrificii şi să fii pe cont propriu, asumându-mi responsabilităţi şi decizii din ce în ce mai importante.
– Ai avut parte şi de studii practice. Ce a însemnat această experienţă pentru tine?
– În cadrul practicii am petrecut două luni în administraţia publică, la un minister. Anul acesta mi-aş dori foarte mult să-mi adun experienţe în domeniul bancar. Doar acum mi s-au cristalizat planurile pentru viitor, îmi creşte interesul faţă de domeniul dreptului afacerilor, de dreptul financiar internaţional. Pe lângă acestea îmi place foarte mult dreptul internaţional, care provine de la faptul că vorbesc mai multe limbi: româna, engleza, germana, franceza şi maghiara, iar această materie presupune cunoaşterea a cât mai multor limbi străine. În acest caz, caracterul multifuncţional este un lucru incert.
– Ce planuri ai pentru viitor?
– Dacă astăzi ar trebui să iau o decizie în legătură cu viitorul meu loc de muncă, atunci aş alege Budapesta sau Bruxelles. După universitate vreau să lucrez ca stagiar în domeniul finanţelor, între timp aş dori să-mi încep studiile de masterat la Universitatea Corvinus din Budapesta, la secţia de studii economice şi să-mi obţin studiile de specialitate.
– Povesteşte-ne despre viaţa ta de student din Budapesta. La ce fel de activităţi ai obişnuit să participi?
– În cadrul unei ore facultative de drept internaţional am avut posibilitatea să mergem pentru câteva zile în excursie în oraşul multinaţional, Bruxelles. Durata excursiei a fost scurtă, dar cu atât mai bogat i-a fost conţinutul: am vizitat Parlamentul European, am putut face cunoştinţă cu activitatea şi organizarea sa, am cunoscut munca reprezentanţei maghiare, am vizitat cele mai importante monumente istorice ale oraşului. Mai sunt organizate diferite distracţii, avem programe culturale, teatru, cercuri unde interpretăm procese, unde am obişnuit să ţin şi eu ore. Îmi place să călătoresc şi să fac sport.
– Ce sport faci?
– Joc tenis de masă, alerg, iar mai nou fac un sport special „kangoo”. Deja la şcoala generală am învăţat să cânt la pian, am jucat tenis de masă, am dansat în echipa de dansuri populare, aşa că am trăit o viaţă extraşcolară foarte activă. Regret că la Jula mi-am întrerupt activitatea de tenis de masă, chiar în momentul când aş fi putut deveni concurentă. Însă, în categoria dans modern am ajuns rezultate frumoase la un campionat internaţional.
– Cum ai ajuns să devii admiratoare a jocului modern?
– Am învăţat dans hip-hop de la Vidó Kata, unde am devenit concurentă la individual şi la grupă. În anul 2008 am fost la concursul internaţional din Brema, unde am obţinut rezultate frumoase.
– Rareori se întâmplă ca doi copii dintr-o familie să studieze aceeaşi specialitate. Asta se întâmplă în cazul familiei voastre, fratele tău mai mic cu doi ani, Toma, studiază dreptul la Universitatea din Seghedin. El a ales dreptul la intuiţia ta?
– Sigur că da, dar asta a fost decizia lui.
– V-aţi gândit ca după studii să vă deschideţi împreună un birou juridic?
– Nu, niciodată nu ne-am gândit la aşa ceva.
– Crezi că trebuie să ai o anumită înclinaţie, ca să fii avocat?
– Trebuie să fii perseverent şi trebuie să duci o luptă grea. Nu este destul să ai capacitatea, trebuie să ai o inteligenţă emoţională bine dezvoltată. Ajungem în cazuri neprevăzute, neplăcute, de unde este foarte greu să ne ridicăm. Trebuie să fim foarte motivaţi ca să ne atingem visul.
A. Cioca
Comentarii
Trimiteți un comentariu