Despre literatura şi cultura română în contextul globalizării, la ICR Budapesta

În perioada 24–27 aprilie, la Budapesta a avut loc Festivalul Internaţional de Carte. Evenimentul ajuns în acest an la cea de a XXI-a ediţie a reunit o sută de autori renumiţi din 25 de ţări şi 400 de scriitori, cercetători, artişti maghiari din Ungaria şi din străinătate. În acest an, Turcia a fost invitata de onoare a festivalului. Premiul oraşului Budapesta a fost acordat la această ediţie scriitoarei finlandeze Sofi Oksanen. 

România a fost reprezentată şi în acest an de Institutul Cultural Român de la Budapesta, care s-a alăturat Ministerului Culturii, organizatorul standului oficial. În cadrul festivalului, ICR Budapesta a găzduit la sediul său vineri, 25 aprilie, o masă rotundă cu tema: „Literatura şi cultura română în contextul globalizării. O nouă şansă pentru artiştii şi gânditorii români?”. Au participat la acest dialog scriitorii: Norman Manea, Simona Sora, Radu Aldulescu, Doina Ruşti, Filip Florian şi Matei Florian. Moderatorul discuţiei a fost Daniel Cristea Enache, care a precizat de la început că însăşi prezenţa scriitorilor la masa rotundă demonstrează schimbarea faţă de 1989, dacă ne gândim că Norman Manea a fost exilat politic în 1987. După părerea criticului literar „a pornit un fenomen ireversibil”. 




În deschiderea discuţiei, Norman Manea a arătat că a optat să scrie în limba română şi la New York. Scriitorul a precizat că a plecat din România în 1987, la Berlin, iar peste un an a ajuns la New York. A mărturisit că limba maternă este pentru fiecare scriitor patria sa, scriitorul fiind ancorat adânc în limba maternă: „Am luat limba şi odată cu ea casa, patria cu mine ca şi melcul care nu se desparte de cochilia sa”. Scriitorul a precizat că fiind de loc din Bucovina, de timpuriu a fost pus în contact cu multe limbi, dar limba română a rămas limba în care iubeşte, regretă, se bucură sau plânge. La întrebarea moderatorului, „Cum a fost scos de americani din sacul cu necunoscuţi?”, scriitorul a arătat că a ajuns în SUA cu o carte tradusă în germană în anul petrecut la Berlin, iar norocul său a fost ca editorul de la Globe Press să fie de origine germană. Norman Manea a arătat că din punctul său de vedere, globalizarea are un efect preponderent pozitiv şi dincolo de realizările economice dintr-o ţară, realizările culturale au un impact internaţional deosebit.
Scriitoarea Doina Ruşti a arătat că se situează pe poziţia celor care vede efectul pozitiv al globalizării, precizând că însăşi prima sa carte – Zogru – tradusă în limba maghiară de Enikő Szenkovits şi prezentată în cadrul festivalului – a fost posibilă datorită unei burse instituite de guvernul maghiar pentru traduceri din orice limbă. 
Simona Sora a arătat: „Trăim într-o lume complet secularizată, globalizarea ar trebui pusă în paranteze de către orice scriitor adevărat”.
Scriitorul Radu Aldulescu a precizat că datorează globalizării unele lucruri bune printre care se numără şi apariţia în traducere maghiară la această ediţie a Târgului de Carte a cărţii sale „Proorocii Ierusalimului”, după participarea sa la târg cu câţiva ani în urmă. A fost de asemenea beneficiarul unei burse de creaţie în Germania. Dar aceasta din urmă i se pare o soluţie de avarie pentru scriitor: „ar fi important ca scriitorul să poată trăi din dreptul de autor în ţara sa”. În continuare a atras atenţia şi asupra unui alt aspect: înainte de 1990 exista o cenzură politică, iar astăzi locul ei a fost preluat de cenzura economică.
La întrebarea moderatorului Daniel Cristea Enache, adresată co-autorului romanului „Băiuţeii”, „De ce crede că acea copilărie a unor copii din Epoca de Aur a lui Ceauşescu interesează azi în epoca globalizării?”, Matei Florian a arătat: „Scriu despre lucrurile în care cred şi nu pentru un cititor virtual. Am scris despre o copilărie în comunism. Nu renunţ la copilăria mea în care m-am simţit fericit.”
Pe parcursul serii literare s-a discutat şi despre situaţia stranie prin care de cele mai multe ori, lucrările scriitorilor din ţări vecine ajung să fie traduse prin intermediul unei limbi de circulaţie şi nu în mod direct. Scriitorul Filip Florian a adus în discuţie şi faptul că marile culturi impun liste cu scriitori pe care editorii din ţările mai mici le preiau în mod mecanic. El a recunoscut că personal datorează mult unui context fericit prin care a fost tradus într-o limbă de circulaţie.
În încheierea discuţiei, Norman Manea a concluzionat că, venind din America, a regăsit la această masă rotundă tot ce ţine de acasă: cu frustrările, umorul, tristeţea şi cultura deopotrivă. „Noi nu putem face România mai mare geografic decât este, nici să o mutăm în alte spaţii. Tot ceea ce putem face este să avem bucuria paginii scrise”, a spus Norman Manea.
La ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Carte au fost lansate în limba maghiară: „Vizuina” de Norman Manea, în traducerea Gabrielei Koszta, „Márta jelenései” de Marta Petreu, în limba maghiară de Németi Rudolf, romanul „Zogru” de Doina Ruşti, prin tălmăcirea făcută de Enikő Szenkovits, „Hotel Universal” de Simona Sora, „Proorocii Ierusalimului” de Radu Aldulescu, în maghiară de Kirilla Teréz şi romanul „Băiuţeii” de Matei Florian şi Filip Florian, în maghiară de Lővétei Lázár László.
(În numărul următor vom reveni cu informaţii legate de lansările de cărţi româneşti la târgul de carte de la Budapesta.)
Gabriela Enea Elekes

Comentarii