 |
| Comitetul parohial din anul 1890 |
Duminică, 9 noiembrie, cu începere de la ora 9.30, Biserica ortodoxă din Chitighaz îşi sărbătoreşte hramul. Sfânta Liturghie Arhierească va fi oficiată de Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, preotul paroh Florin Olteanu şi alţi preoţi şi diaconi. Biserica ortodoxă română din centrul satului Chitighaz s-a construit în 1779 din donaţiile şi truda oamenilor ortodocşi. A fost sfinţită în urmă cu 235 de ani şi închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Aceşti sfinţi sunt cei dintâi mijlocitori dintre Dumnezeu şi oameni, care ne ajută pe calea mântuirii, ei sunt sărbătoriţi în biserica ortodoxă pe 8 noiembrie. Biserica a jucat şi joacă şi azi un rol important în viaţa românilor ortodocşi din Chitighaz, contribuind la menţinerea limbii materne şi a identităţii naţionale.
Scurt istoric
Comunitatea ortodoxă s-a înfiinţat odată cu recolonizarea comunei la începutul secolului al XVIII-lea, de la anul 1702 şi s-a terminat în 1724 cu stabilirea definitivă a românilor în Chitighaz. În arhiva parohiei este înregistrat că în anul 1716/1718, a slujit un preot cu numele Gheorghe. Prima biserică a fost din lemn, nu se ştie precis data construirii, avem doar o mărturie directă că prima biserică din lemn a fost construită imediat după stabilirea românilor aici.
În zona Maramureşului (valea Vişeului) se găseşte Mănăstirea Izvorul Negru, unde se păstrează o biserică veche din 1672, ca mărturisire a arhitecturii religioase vechi de lemn. Într-o vizită la mănăstire am aflat de la călugării de acolo, că în modul acesta s-au construit bisericile pe teritoriile noi după colonizarea ortodocşilor români. Se presupune că aşa a fost construită şi prima biserică de lemn a românilor ortodocşi din Chitighaz.
 |
| Comitetul parohial din 1990 |
Biserica nouă
În 1727, locuitorii comunei erau 405 la număr, toţi erau români, adică de religie greco-orientală. După ce numărul credincioşilor a crescut şi biserica de lemn a devenit neîncăpătoare, au hotărât construirea unei biserici cu dimensiuni mai mari, dar nu se ştie în care an au început lucrările de edificare. În 1779, biserica cea nouă a existat deja, pentru că în această biserică a fost botezat Vasile, fiul lui Ioţa Abrudan, cătană de cămară, care era căprar. Faptul acesta reiese din matricolele bisericeşti. Dacă data construirii este precisă se poate spune că românii ortodocşi din Chitighaz au început construirea bisericii din materiale de construcţie durabile înainte ca Împăratul Iosif al II-lea a permis printr-un ordin „Edictul de toleranţă”, ca pe teritoriul Imperiului Habsburgic, credincioşii de altă religie decât cea catolică să-şi poată construi biserici trainice pe baza unor restricţii severe. Nu se putea construi şi nu puteau avea poarta la frontul străzii, ci numai în loturi îngrădite sau numai în curte.
Biserica din comună s-a construit pe o movilă în centrul satului, din cărămidă, cu un turnuleţ modest, acoperită cu şindrilă, cu sprijinul şi din donaţiile şi munca credincioşilor. Cărămida de construcţie necesară a fost transportată din Milova, judeţul Arad, la 80 de km distanţă. Biserica este înconjurată cu un gard de cărămidă, construit în anii 1853–54, din 81 mii de cărămizi.
În 1796 a fost turnat primul clopot, al doilea în 1802, turnat de un ţigan numit Lupu. În anul 1840, turla modestă a fost reconstruită în forma de azi, şindrila s-a schimbat în tablă. În 1861 s-a aşezat pe turn orologiul şi cu zece ani mai târziu a fost pusă crucea pe turla bisericii. Însemnătatea şi puterea bisericii ortodoxe române a crescut după 1864, când s-a despărţit de patriarhatul sârbesc alcătuind o biserică autonomă. În anul 1886 s-a ridicat în turn clopotul cel mare şi tot în anul acesta Ioan Buşigan şi soţia lui, Floarea Băndula, au ridicat o cruce din marmoră în înaintea bisericii pentru odihna sufletelor răposaţilor, având următoarea inscripţie: „De model şi întărire a creştinilor ridicată pe spesele evlavioşilor creştini Ioan Buşigan şi soţia lui Floarea, născută Băndula.”
Intrarea principală din partea de apus, de sub turlă, este faţă în faţă cu altarul. Deasupra intrării s-a amplasat un timpanon. În afară de intrarea principală, biserica este prevăzută şi cu o altă intrare laterală deschisă spre sud. Biserica este construită din cărămidă, tencuită şi vopsită în culoare galbenă-roz, la o înălţime de trei metri se găsesc ferestrele cu sticlă colorată. Biserica are o lungime de 25 m, lăţime de 10 m şi înălţimea de 6 m. Crucea de-asupra turlei este la o înălţime de 28 de m. Lângă peretele dinspre sud a bisericii se găseşte crucea Cristinei Ardelean, născută Gheorghevici, preoteasă înmormântată în curtea bisericii.
Clopotele ne cheamă la închinare
În Primul război mondial, din cele mai multe biserici de pe teritoriul Monarhiei Austro-Ungare au fost rechiziţionate clopotele vechi din turn, pentru a face din ele gloanţe pentru război. Aceasta a fost şi soarta clopotelor bisericii din Chitighaz. După terminarea războiului, în locul clopotelor rechiziţionate sătenii au comandat de la Firma „Szlezák László” din Budapesta clopote din aramă. Acestea au fost aduse de la Budapesta la staţia de cale ferată din Chitighaz în ziua de 7/20 decembrie 1923. De la gară până la biserică clopotele au fost duse cu un car tras de patru boi, carul fiind al primarului Vasile Grosu. Aducerea clopotelor a fost un moment de rară festivitate religioasă. Oamenii petreceau clopotele îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ţinând steaguri în mână. Înaintea carului mergeau feciorii satului în îmbrăcăminte tradiţională şi cinci bărbaţi călare. La biserică, după ceremonialul binecuvântării şi a sfinţirii clopotelor de către parohul de atunci Vasiliu Beleş şi Toma Ungureanu, preot din Jula, clopotele au fost ridicate în turnul bisericii. De atunci, clopotele iarăşi cheamă creştinii la închinare, dangătul lor petrec morţii pe ultimul drum de odihnă veşnică. Clopotele bisericii s-au tras pentru prima dată la 8/21 decembrie 1923 pentru răposata Floarea Codrean, soţia lui Ioan Ardelean.
Biserică închinată Sfinţilor Arhangheli
Conform canoanelor bisericilor bizantine, lăcaşul de cult are o orientare răsăriteană. Locul cel mai sfânt este altarul plasat spre răsărit. În altar stă masa, în simbolica liturgică, masa aceasta simbolizează Tronul Mielului, Peştera din Betheleem, Mormântul lui Hristos. Altarul este despărţit de naos printr-un iconostas pe care sunt pictate icoane cu cei 12 apostoli. Ornamentaţia iconostasului este aurită, iar pe uşile laterale sunt reprezentaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, care sunt şi ocrotitorii bisericii. Tavanul este format în semicerc, simbolizând cerul. Conform canoanelor bizantine, biserica este segmentată în trei unităţi: altar, naos, pronaos sau galerie.
În faţa postamentului numit solea se află amvonul rotund, de pe acest amvon citeşte preotul evanghelia şi ţine predica. Interiorul bisericii este împodobit cu frescă şi cu 20 de prapori, dintre care 16 sunt coloraţi, iar 4 negri. Din partea de apus e pronaosul, despărţit de naos cu perete la o înălţime de un metru, zidit din cărămidă, este locul destinat pentru statul la slujbă a femeilor. În 1998 s-a repictat interiorul bisericii în stil nou, cu picturi şi tehnică frescă, extinse şi pe pereţii laterali şi pe tavan. Din anul 1994 slujeşte comunitatea bisericească ortodoxă din Chitighaz preotul paroh Florin Olteanu, protopop de Jula din anul 2014.
Preoţii şi credincioşii
În fruntea comunităţii bisericii se află preotul paroh. Preoţii din totdeauna s-au străduit pentru întărirea sufletească a creştinilor bisericii, au participat la răspândirea culturii în limba maternă şi la păstrarea tradiţiilor locului. Aşa preot a fost Ioan Iosif Ardelean, care a cercetat viaţa chitighăzenilior români şi a redactat Monografia comunei Chitighaz. Pe lângă preot are rol important cantorul. În secolul al XIX-lea, învăţătorul şcolii româneşti din sat a fost totodată şi cantor. Printre ei se distinge Ştefan Dolga. Timp de 50 de ani (1949–2000) a servit biserica cantorul Gheorghe Ardelean, care a cunoscut bine ordinea bisericească, mersul ceremonialului slujbelor, glasurile cântărilor şi toate răspunsurile liturgice. A fost recunoscut după ceremonialul înmormântării cântat de dânsul („Hora mortului”).
Biserica din Chitighaz, precum şi celelalte biserici ortodoxe române din Ungaria, după ce vicariatul de la Jula s-a transformat în Episcopie, din anul 1997 se află sub cârmuirea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria cu sediul la Jula, în frunte cu Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan.
Maria Sarca Zombai
Comentarii
Trimiteți un comentariu