Este cea mai urâtă şi josnică metodă pentru a-şi spăla păcatele trecutului cea pe care a ales-o noua conducere a Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, prin revista sa Cronica: de a arunca vina etnobiznisului în cârca altora, mai precis a celor care acum formează opoziţia în AŢRU (deputaţii Asociaţiei Românilor din Micherechi). Pe lângă faptul că este o metodă copilărească să arunci vina pe adversar, această acuză este o jignire adusă la adresa întregii noastre comunităţi româneşti. Vă voi explica şi de ce…
Kreszta Trajan, ex-preşedinte AŢRU, actualmente purtătorul nostru de cuvânt în Parlamentul de la Budapesta, se plângea deunăzi, la o şedinţă din Casa Ţării, ce situaţie proastă este iarăşi la AŢRU, când etnobişniţarii vor fi balanţa care va decide cine să conducă în viitor AŢRU. Bună dimineaţa, amnezie! Acum patru ani cine a decis? Dvs., domnule Kreszta, cum aţi putut fi preşedinte între 2010–2014? Pentru că dintre deputaţii Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria (10 la număr) nu v-a votat nimeni. Şi cine i-a organizat pe acei numeroşi ne-români (unguri, ţigani, etc.) care au ajutat la realegerea Dvs.? Şi dacă nu Dvs. personal, totuşi, cu a cui binecuvântare? În anul 2010 pe Dvs. sau pe cineva din AŢRU v-au târât la tribunal cei pe care azi Dvs. îi numiţi etnobişniţari??? Bineînţeles că nu. Pentru că Dvs. şi întregul AŢRU de atunci aţi ciulit ca porcu-n cucuruz, cum se spune la noi la Micherechi, ba mai mult, le-aţi dat o mână de ajutor: la procesul de la Tribunalul din Jula aţi trimis ca martori, contra mea, angajaţii şi prietenii AŢRU! Chiar aţi crezut că vorba femeii de serviciu (care făcea pe atunci curăţenie două ore pe zi la AŢRU) va fi mai convingătoare în faţa judecătoarei decât cea a unui jurnalist? Se pot lăsa toate uitării, pentru că noi demult nu mai purtăm nicio supărare faţă de nimeni pentru umilinţa pe care a trebuit s-o suportăm pentru Adevărul românilor din Ungaria, dar nu aşa că nici măcar nu vă asumaţi responsabilitatea! Responsabilitatea şi toată vina este în primul rând a Dvs., personal, precum şi a tuturor celor care în toţi anii dintre 1999–2014 au fost în conducerile AŢRU.
Fenomenul etnobiznisului nu este întruchipat exclusiv de cele două persoane, ajunse acum în AŢRU din partea Asociaţiei Române din Budapesta. Aruncaţi, vă rog, o privire la componenţa celor mai multe autoguvernări româneşti din Budapesta sau din judeţul Pesta. Găsim acolo până azi toate acele nume (Papp Zoltán sau Dady Kálmán), care în 1999 au împiedicat înfiinţarea AŢRU, şi care şi-au adunat nenumăraţi adepţi şi au împânzit toată capitala cu autoguvernări pseudo-româneşti. S-a dus vreodată cineva din conducerea AŢRU să vorbească cu oamenii ăştia să nu-şi mai bată joc de noi, românii? Şi dacă nu au înţeles cu vorbă bună, i-a speriat cineva că îi va da în judecată pentru asta? Nu credeţi că era de datoria voastră, a celor care vă mândriţi că ne conduceţi de atâţia ani, să opriţi pentru totdeauna aceste abuzuri? Asociaţia pescarilor sau a vânătorilor români nu are această putere. Dar voi da.
Ce naiba să facem, totuşi, cu etnobiznisul ăsta? În primul şi-n primul rând, AŢRU să nu mai arunce propriul gunoi asupra celor care nu au nicio vină. Asupra celor care de ani de zile îi atrag atenţia că rezolvarea definitivă a acestei probleme nu poate fi amânată până la nesfârşit. AŢRU să-şi asume responsabilitatea pentru toate cele întâmplate în ultimii 15 ani, pentru că etnobiznisul contra românilor din Ungaria a crescut şi a înflorit exclusiv cu binecuvântarea, dacă nu cumva chiar şi din iniţiativa lor. Şi după această asumare, să se pună pe treabă: să caute metode de desfiinţare a fiecărei autoguvernări ne-româneşti, bucată cu bucată, aflată în orice colţ al ţării.
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu