Istorie, cultură, limbă şi tradiţie la Simpozionul ştiinţific de la Jula

În zilele de 22–23 noiembrie, la sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria a organizat ediţia a 24-a a Simpozionului ştiinţific internaţional. Pe parcursul celor două zile, publicul a avut prilejul să asculte mai multe prelegeri din diferite domenii. În cadrul simpozionului au fost lansate publicaţiile institutului apărute în 2014 şi a fost vernisată expoziţia tinerelor artiste Adela Kiss şi Aurelia Nemeş. De remarcat că această instituţie de cultură a publicat în cel aproape un sfert de secol mai bine de o sută de volume. Anul acesta, organizarea simpozionului s-a realizat cu sprijinul Guvernului României, prin Departamentul Politici Pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 

Conducerea Institutului de Cercetări a depus toată stăruinţa şi, împreună cu colaboratorii săi, a organizat şi de data aceasta un simpozion de zile mari. Din an în an, nivelul simpozioanelor creşte atât în ceea ce priveşte numărul participanţilor, cât şi calitatea lucrărilor prezentate. Acest simpozion este unul dintre puţinele evenimente din Ungaria la care participă profesori universitari, cercetători şi intelectuali de înaltă ţinută din centre universitare precum: Bucureşti, Cluj, Oradea, Târgu Mureş, Budapesta, etc. Atât simpozionul în sine, cât şi volumele editate an de an cu comunicările de la aceste evenimente sunt adevărate fapte de cultură autentică şi nu numai. 

„Lupta intelectualului nu este lupta pentru putere…”

Cu acest prilej, directoarea Institutului de Cercetări, dr. Maria Berenyi, moderatoarea evenimentului a spus la deschiderea lucrărilor următoarele: „Nu parcurgem vremuri obişnuite. Ne mişcăm într-un univers al iţelor confuze, al ţesăturilor indescifrabile. Legile sunt încurcate şi se tot încurcă, relaţiile dintre oameni sunt complicate, pline de dedesubturi şi de manevre interesate, instituţiile se încurcă unele pe altele, gesturile simple şi nevoile curente se exprimă şi se rezolvă pe căi întortocheate.

Trăind într-o lume traversată de conflicte interetnice şi de crize identitare, trebuie să spun, de-a rândul anilor provocarea a existat mereu şi ea a fost cea care ne-a disciplinat şi ne-a întărit pentru a merge mai departe. Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria a făcut eforturi eroice, uneori chiar disperate, pentru a se menţine pe linia de plutire, ca să supravieţuiască. Este unul din rarele exemple când fapta a mers înaintea vorbelor, şi menţinându-şi pe parcursul anilor rolul pe care şi l-a asumat, nobil, dar deloc simplu. E enorm de greu a articula proiecte valabile pentru aceste vremuri pe care le parcurgem. Acţiunea comună a intelectualilor români din Ungaria ar trebui să-şi propună câştigarea mijloacelor de garantare sau protejare a autonomiei culturale. Această acţiune, pe care am putea-o numi corporativă, nu este un scop în sine. Ea este necesară în ziua de azi, deoarece intelectualii, oamenii de cultură se consideră tot mai mult daţi la o parte din dezbaterea publică a lucrurilor – a lucrurilor care ţin exclusiv de competenţa lor. Lupta intelectualului nu este lupta pentru putere, ci lupta pentru exprimare. (…) Ce ne va conduce, ce trebuie să ne conducă în efortul acesta? Mai întâi credinţa în ştiinţă, în puterea şi eficacitatea raţiunii omeneşti. Apoi iubirea de limbă, de neam şi cultură, hotărârea de a veni în ajutorul semenilor noştri, cu care împărţim moştenirea aceluiaşi trecut şi aspiraţiile către acelaşi viitor. Este nevoie de curaj şi de încredere în sine ieşite din comun, pentru a îndrăzni să te angajezi într-o muncă de cercetare de lungă durată.”

Prelegeri, studii şi volume noi

Simpozionul este organizat de Institutul de Cercetări, dar a depăşit demult cadrul de eveniment ştiinţific. El nu mai este doar al Institutului, este al culturii româneşti. Ca atare, trebuie să se facă cunoscut, pentru ca el să devină ceea ce se cuvine de fapt, izvor viu de cultură. 

Pe parcursul celor două zile, publicul a putut asculta prelegeri susţinute de profesori universitari, cercetători, lingvişti şi studenţi din România şi Ungaria. În prima zi, dl. Cornel Sigmirean, de la Tîrgu-Mureş, a vorbit despre opera lui Petru Maior. Pentru prima dată aflată la Jula, doamna Silvia Corlăteanu-Granciuc de la Chişinău a prezentat o lucrare interesantă despre Basarabia sub stăpânirea rusească şi despre românii din această zonă. O comunicare interesantă cu privire la rolul informatorului, referindu-se aici la o cercetare făcută în Ungaria, doamna Iulia Mărgărit de la Bucureşti a vorbit despre culisele unei anchete dialectale în satele româneşti din Ungaria şi totodată a prezentat volumul apărut la Editura Academiei Române Bucureşti, în anul 2013, intitulat „Românii din Ungaria – Texte. Glosar. Studiu Lingvistic”, autori Iulia Mărgărit şi Maria Marin. Ştefan Crâsta, de la Seghedin a ales un subiect legat de viaţa publică a românilor din Ungaria şi de reprezentarea românilor la nivel naţional în Ungaria şi a tuturor minorităţilor din această ţară, comunicare intitulată „20 de ani de «democraţie» românească în Ungaria”. În prima zi au mai susţinut comunicări, Maria Dan despre Societatea modernă şi mondenitatea la românii din Imperiul austro-ungar, un subiect despre prilejurile de socializare ale femeii românce din fostul imperiu, Gabriel Moisa din Oradea despre Ileana Ardelean, membră a grupului Adrian Mihuţ, în închisorile comuniste, Elena Rodica Colta din Arad, care a vorbit despre Rolul Tribunei poporului din Arad la cunoaşterea folclorului românesc din imperiu, iar lingvista Ana Borbély de la Budapesta a prezentat o lucrare despre Lingvistica pozitivă. În prima zi de simpozion au fost lansate şi publicaţiile Institutului, apărute în anul 2014 şi tot aici doamna Maria Berényi a prezentat încă odată volumul recent apărut la Academia Română din Bucureşti „Cultura şi istoria românilor din Ungaria”, coordonator Gabriel Moisa. 

„Din rădăcini ascunse, ţâşnesc vlăstari ca în poveşti”

Prima seară a evenimentului s-a încheiat cu vernisajul expoziţiei de grafică a artistelor Adela Kiss şi Aurelia Nemeş de la Budapesta. Expoziţia a fost prezentată şi deschisă de artistul plastic Ştefan Oroian: „Am o experienţă de mai multe decenii, am trăit şi trăiesc în acest rezervat… Am fost comunitate, şi azi nu mai suntem… Am rămas doar câteva cercuri îngrădite cu pari şi cu nuiele, prin care bat vânturile necârmuite, din toate direcţiile, cum doresc ele. În ciuda vânturilor, pe huma fertilă a Mureşului şi a Crişurilor, din rădăcini ascunse, ţâşnesc vlăstari ca în poveşti şi cresc, şi se fac mari copaci, sub a căror umbră ne apărăm de arşiţa soarelui, de valurile vânturilor neastâmpărate. La aceşti lăstari, la aceşti copaci e obligatoriu şi trebuie să fim atenţi, să nu ne pierdem orientarea şi amintirea comună. Aş aminti câteva nume: Gheorghe Cohan, Teodor Misaroş, Dimitrie Sabău, Lucian Magdu, Mihai Cozma, Lucia Borza, Rozalia Costa, etc. Iar pe cei care sunt în creştere, să-i ajutăm şi să-i mângâiem, este de datoria noastră. În această categorie sunt acele două domnişoare, pe care le-am prezentat în rândul trecut, la o altă expoziţie, şi tot aşa sunt şi fetele care expun azi în mini-galeria noastră. Ele nu sunt începătoare, sunt colegele mele de breaslă, am participat cu ele la mai multe acţiuni şi expoziţii. Nu cu ajutorul meu, ci din propria lor putere au urcat trepte cu trepte, până ce au ajuns la acest grad la care sunt actualmente. Ambele au făcut mari eforturi până ce au ajuns la porţile universităţii, căci uşile acestor instituţii nu se deschid aşa de uşor. Atât Adela, cât şi Aurelia nu şi-au părăsit teritoriul personal, au rămas pe linia lor. Ambele aparţin sexului frumos, iar operele lor oglindesc această realitate. Au viziuni proprii, deţin un standard înalt. Graficile sunt minuţioase, fine, elegante, transmit viziuni proprii. Adela ne vrăjeşte cu umorul său, ne urcă într-un elicopter cu grotescul său copilăresc. Graficile Aureliei sunt într-o altă dimensiune, sunt pline de dramă, din centrul lor sună un violoncel şi vibrează…”, a spus domnul Ştefan Oroian.

O prezentare inedită: Colindele româneşti din Ungaria, puse pe note

Dimineaţa celei de-a doua zi a început cu o prezentare despre colindele româneşti, de către studentul Conservatorului Liszt Ferenc din Budapesta, Grigore Poiendan, care este cunoscut mai ales ca şi cântăreţ. În cadrul simpozionului a prezentat culegerile pe care le-a făcut pe teren prezentându-şi materialele audio-vizuale. Ceea ce a fost o noutate că aceste colinde le poate pune pe note. Astfel, cu ajutorul specialistului în domeniul muzicii, oricine ştie citi note poate să cunoască colindele româneşti din Ungaria.

„Condiţia de fiinţa umană” a fost tema prelegerii Stellei Nikula, care a prezentat diferenţa părerilor omului satului când i se pune întrebarea care este părerea sa despre fiinţa umană. Elena Csobai a servit publicului date despre comunitatea românească din Apateu. 

Emilia Martin a prezentat o scurtă prelegere despre haiducul Balogu şi istoria lumii haiducilor români din jurul oraşului Jula, scrisă de Seres István. Ultima comunicare a fost a Mariei Berényi care ne-a vorbit despre membrii familiei Babeş. 

La eveniment au participat, printre mulţi intelectuali români din Ungaria, PS Părinte Episcop Siluan, Andra Iancu şi Adrian Iodovescu, consilieri din partea MAE–DPRRP, ambasadorul României la Budapesta, Victor Micula, consulul general al României la Jula, Florin Vasiloni şi consulul general al României la Seghedin, Ioan Fodoreanu, consulul de la Jula, Titu Gheorghiof. La organizarea evenimentului au contribuit şi Autoguvernarea Românească din Jula şi Autoguvernarea Românească a Judeţului Bichiş.

A.B.