Mai multe imagini aici |
Uniunea
Culturală a Românilor din Ungaria (UCRU) a găzduit miercuri, 10 decembrie, cu
puţin timp înainte de data exactă la care a izbucnit în urmă cu 25 de ani
Revoluţia Română de la Timişoara (16 decembrie 1989), o manifestare
comemorativă dedicată acestui eveniment important al tuturor românilor din
lume. Evenimentul a fost organizat de Consulatul General al României la Jula în
colaborare cu Uniunea Culturală şi a cuprins o slujbă de pomenire pentru eroii
revoluţiei de la 1989, o expoziţie despre revoluţia din România, o prelegere şi
discuţii despre cum s-a desfăşurat Revoluţia Română din 16–22 decembrie 1989,
la Timişoara.
Slujbă de pomenire
în memoria eroilor Revoluţiei
Manifestarea a fost
deschisă de către preşedintele UCRU, Marius Maghiaru, după care a urmat
o slujbă de pomenire pentru Eroii Revoluţiei din decembrie 1989, de la
Timişoara şi din România în general, săvârşită de Preasfinţitul Părinte Episcop
Siluan, împreună cu alţi preoţi şi diaconi şi printr-un cuvânt despre
cinstirea pe care Biserica Ortodoxă Română a adus-o întotdeauna jertfei şi
curajului acestor eroi care şi-au dat viaţa pentru binele ţării.
Gazdele
evenimentului au fost domnul Florin Vasiloni, consul general al României
la Jula, care a vorbit la rândul său despre experienţele sale din acele zile când
a avut loc revoluţia de la Timişoara, şi pr. Marius Maghiaru, moderatorul
discuţiilor, care a subliniat importanţa cunoaşterii istoriei noastre comune şi
a faptului că Uniunea Culturală evocă însemnătatea acestor evenimente.
Invitatul special al serii a fost domnul Gino Rado, vicepreşedintele
Asociaţiei “Memorialul Revoluţiei de la Timişoara”, care a vorbit despre felul
cum s-a desfăşurat Revoluţia Română din 16–22 decembrie 1989, la Timişoara, cu
cele trei etape importante, dar şi despre semnificaţiile ei la nivelul întregii
ţări şi a răspuns întrebărilor adresate cu acest prilej, dovedind o vastă
cunoaştere în această tematică, care relevă şi munca documentară şi de
cercetare susţinută, realizată de-a lungul a mai bine de două decenii.
Asociaţia “Memorialul Revoluţiei de la Timişoara” a luat fiinţă încă din anul
1990.
Despre cele trei faze
importante ale Revoluţiei din 1989, care au dus la căderea regimului Ceaşescu,
domnul Rado a ţinut o prelegere interesantă, care a acaparat atenţia
publicului, format şi din mulţi tineri de la Liceul “N. Bălcescu” din Jula.
Mărturii despre
izbucnirea Revoluţiei
“Pe
15–16 decembrie 1989, un mic grup de oameni s-au adunat în faţa casei
pastorului reformat László Tőkés. Aceştia erau
nemulţumiţi de decizia de mutare forţată a liderului lor religios într-un alt
oraş al ţării. Seara, pe străzile oraşului, se cânta «Deşteaptă-te române» şi
se strigau deja lozinci împotriva lui Nicolae Ceauşescu. A doua zi, pe 16
decembrie, demonstraţia din fata casei pastorului Tőkés s-a extins în întregul
oraş. Intervin forţele de poliţie şi securitate, sprijinite şi de armată, şi se
fac primele reţineri forţate. Represiunea a continuat şi pe 17 decembrie, odată
ce manifestaţiile de protest au crescut în amploare. În după-amiaza şi în seara
acelei zile începea şi să se tragă în protestatari, 75 de persoane au fost
ucise şi peste 200 de cetăţeni au fost răniţi. Pe 19 decembrie, fabricile mari
din Timişoara au intrat în grevă şi s-a pregătit pentru prima dată organizat
demonstraţia, iar forţele de represiune s-au retras în cazarme. Protestatarii
au urcat în balconul Operei, tot aici s-a înfăptuit Frontul Democratic Român,
iar pe 20 decembrie Timişoara a fost declarat primul oraş liber. Timişorenii
aveau o mare teamă că poporul român nu o să-i susţină, însă ecoul Timişoarei a
ajuns în Bucureşti în 21 decembrie. Atunci, după o adunare populară la care
Nicolae Ceauşescu spera să calmeze spiritele, mii de bucureşteni au protestat
în centrul Capitalei, mişcarea de stradă fiind reprimată cu gloanţe şi arestări.
O zi mai târziu, pe 22 decembrie, când în mai multe oraşe s-a ieşit în stradă,
câteva zeci de mii de bucureşteni au ocupat piaţa din faţa Comitetului Central
al Partidului Comunist şi l-au determinat pe Ceauşescu să părăsească sediul CC
cu un elicopter. Războiul de stradă cu inamici a căror identitate rămâne şi
astăzi, cel puţin în parte, necunoscută s-a încheiat în 25 decembrie, când
Nicolae Ceauşescu şi soţia lui, Elena, prinşi la Targovişte, au fost executaţi
în urma unui proces sumar judecat de un tribunal militar.”
Speranţe noi la 25
de ani de la Revoluţie
“Pe 15 decembrie,
timişorenii au pornit acea descătuşare pe care toţi românii o doream de multă
vreme. Printr-o dorinţă foarte bine stabilită şi prin acel curaj de care au dat
dovadă timişorenii să continue lupta în data de 18–19 decembrie 1989, chiar
dacă ştiau că o mare parte din rude au fost ucişi, ştiind că în cazul ieşirii
în stradă riscă să fie ucişi. N-a mai existat cale de întoarcere, am spus sânge
pentru sânge, în dorinţa de a învinge. Am demonstrat ceea ce multă vreme s-a
uitat până atunci, că poporul are puterea. Sigur că pentru noi nu s-a terminat
revoluţia în decembrie 1989, pentru noi timişorenii care aveam oarecare
informaţii imediat am sesizat, în luna ianuarie după revoluţie, că ceva nu
merge bine. Noi am cerut “jos comunismul”, nu am cerut să vină la putere
eşalonul doi din comunism. Am înţeles că nu e bine, am mai înţeles încă un
lucru în ianuarie, că noua putere va sta la conducere până se vor organiza
alegeri libere, după care au spus nu, participăm şi noi la alegeri, ceea ce era
total antidemocratic. Şi lupta noastră cu Bucureştiul a continuat… Am continuat
să sperăm că vom reuşi ceea ce am strigat în decembrie, pentru ceea ce au murit
rudele şi prietenii noştri. Din păcate, lucrurile nu s-au derulat cum am dorit
noi. Tocmai de aceea s-a născut în martie Proclamaţia de la Timişoara, prin
care s-a cerut ca orice persoană care a deţinut o funcţie în structura
comunistă să nu mai aibă drept să primească funcţie de conducere în
instituţiile de stat din România, însă nu s-a ţinut mare cont de asta. Acum
iată au trecut 25 de ani de la Revoluţie. Nu am crezut că va fi atât de greu să
învăţăm ce înseamnă democraţie şi cum să transformăm o ţară care a fost 50 de
ani sub comunism. Am avut o politică post-decembristă foarte zbuciumată şi de o
calitate mai puţin bună. Dacă iniţial am încercat să ne implicăm în viaţa
socio-politică a României după ’89, foarte mulţi au fost dezamăgiţi şi
societatea civilă a scăzut prin intensitate şi prin rolul pe care ar fi trebuit
să-l aibă în societate, ajungând acum, la 25 de ani, să avem din nou speranţe.
După 25 de ani începe să existe un suflu nou, au început să se implice în viaţa
politică şi tinerii şi ce este mai democratic a fost ales ca preşedinte un
etnic german. Am reuşit să trecem şi peste acele tabuuri de naţionalism şi să
ne înţelegem cu toţii, să avem din nou speranţe”, cu aceste gânduri şi-a
încheiat gândurile despre revoluţie domnul Gino Rado.
Mărturii şi
colinde de Crăciun
Domnul
Rado a venit de la Timişoara cu o expoziţie fotodocumentară, constând din
panouri care cuprind numeroase fotografii din timpul Revoluţiei, din toate
oraşele din România şi cu o donaţie de carte pentru Uniunea Culturală a
Românilor din Ungaria. Expoziţia a cuprins zeci de fotografii alb-negru ce
prezintă evenimente din anul 1989, ce au determinat schimbarea regimului
politic din România, cuprinzând adevăruri istorice, imagini de la evenimentele
din Timişoara şi din alte oraşe din ţară, din zilele 15–22 decembrie 1989, care
au condus la răsturnarea regimului comunist. Evenimentul a continuat cu
evocările şi amintirile participanţilor despre acele zile ale lui decembrie
1989, iar surpriza serii a fost corul “Pro Musica” din Jula, condus de
dirijorul arădean Adrian Bughi, care a creat o atmosferă specială venind
să-i colinde pe cei prezenţi. Din rândul comunităţii noastre, cele mai vii
amintiri de la Revoluţia din Timişoara le are jurnalistul pensionar, Petru
Cîmpian din Seghedin, care a fost la faţa locului în acele zile
revoluţionare şi a trăit personal bucuriile şi tristeţile timişorenilor ieşiţi
în stradă pentru a-şi câştiga libertatea.
Seara
s-a încheiat cu discuţii libere printre panourile cu imagini emoţionante din
timpul Revoluţiei Române din 1989.
A.B.
Comentarii
Trimiteți un comentariu