“Îi învăţăm pe copiii noştri că Naşterea Domnului nu înseamnă cadouri” - În prag de sărbători la familia dr. Gheorghe Martin din Jula
Magia sărbătorilor de iarnă cuprinde lumea
întreagă. La fel şi în familia doctorului chirurg Gheorghe Martin,
Crăciunul este cea mai importantă şi aşteptată sărbătoare din an. În ajun,
membrii familiei se adună pentru a îmbrăca frumoasa lor casă în straie de
sărbătoare. Mai mult, soţia are grijă de bucătărie, iar copiii se arată foarte
entuziasmaţi de venirea lui Moş Crăciun. Chiar dacă anul 2014 a fost pentru
familia Martin un an bogat în evenimente pe plan profesional, acum se pregătesc
de marea bucurie a Crăciunului. Fiind amândoi de gardă, soţii Martin o să
petreacă Ajunul de Crăciun la serviciu, dar în ziua de Crăciun se vor bucura
împreună cu cei dragi ai lor.
– De obicei, am obişnuit să împodobim casa, se mai
întâmplă că şi pe Moş Nicolae îl aşteptăm cu casa împodobită, dar acum fiindcă
amândoi am fost de gardă, am fost foarte ocupaţi. Avem doi copii minunaţi,
Carolina are 8 ani, iar Marc a împlinit 4 anişori. Anul acesta ei o să facă
decoraţiile de Crăciun, a început să ne povestească soţia Erika Zeleznik.
Soţia
este internistă la secţia de medicină internă Numărul 1 profilul hematologie. Soţul,
Gheorghe Martin, este chirurg specialist la secţia de Chirurgie generală. În
anul 2002 amândoi au început să lucreze la Spitalul Judeţean “Pándy Kálmán” din Jula ca rezidenţi, iar pe parcurs au dat examen la
specializare. Domnul Martin din 2009 este specialist în chirurgie, iar Erika
din aprilie a.c. este specialist internist.
Ajunul de Crăciun la bunici
–
Până la vârsta de 18 ani am trăit în satul meu natal, Micherechi. După
bacalaureat, din anul 1996 până în 2002 am fost student la Facultatea de Medicină
şi Farmacie din Oradea. Acolo ne-am cunoscut cu Erika, am fost colegi de grupă,
îşi aminteşte Gheorghe.
–
De 12 ani, de când sunt aici, Ajunul de Crăciun în fiecare an îl petrecem cu
toată familia la bunici. Eu sunt originară din Oradea, sunt de religie
catolică. În noaptea de Crăciun am mers la biserică, la ora 12.00 se face la
noi slujba. După ce se termină slujba trebuie să mergem cu colinda. La biserică
am avut un cor şi am mers la colindat la preot şi la prieteni, ajungeam să
mergem acasă pe la ora 3–4 dimineaţa. La noi aşa erau Crăciunurile, înainte de
a veni în Ungaria, evocă Erika.
Ne creştem copiii în lumina credinţei
– Câteodată şi copiii aşa aşteaptă Crăciunul că ei ştiu deja că vor primi cadouri. Noi încercăm să le distragem un pic atenţia de la partea aceasta, mergem la biserică, le explicăm ce înseamnă de fapt Crăciunul. Le spunem că această sărbătoare nu din punct de vedere material contează, ci mai mult prin faptul că sufleteşte ne îmbogăţim. E greu în ziua de astăzi să-i faci pe copii să înţeleagă acest lucru. Eu zic că noi am fost norocoşi la vârsta noastră. Eu cel puţin am înţeles ce înseamnă sărbătoarea şi am fost şi crescută în credinţă. Încercăm şi noi să-i creştem pe copii în acest spirit, să înţeleagă şi ei cu căpuţul lor că Naşterea Domnului nu înseamnă cadouri, a explicat mama.
La
masa plină de bunătăţi alături de cei dragi
– De obicei, la noi bradul se împodobeşte
înainte de Crăciun, pentru că şi acuma pe 24 decembrie vom fi amândoi de gardă.
Fiind familie de medici, avem o misiune foarte grea. Împodobim bradul înainte
de Crăciun, ca apoi pe 25 să putem merge la bunici fiindcă copiii abia aşteaptă
să se întâlnească cu verişorii şi cu bunicii. În cealaltă zi, de la Micherechi
mergem la ceilalţi bunici, la Oradea. De obicei, aşa facem de când sunt copiii
mai mari. Noi mergem la masa plină de bunătăţi pregătită de părinţi şi de cei
dragi ai noştri. În fiecare an servim mâncărurile tradiţionale: ciorbă de
peşte, supă de curcan, friptură de căprioară la tavă, chiftele umplute, cozonac
cu mac şi nucă. Fetiţei mele îi şi place să fie pe aici prin bucătărie să mă
ajute la gătit, facem în fiecare an înainte de Crăciun turtă dulce, dar şi cel
mic vine cu scăunelul, se întinde spre masă şi ne ajută.
A.C.
Comentarii
Trimiteți un comentariu