„Dispariţia românilor din Ungaria ar fi o pierdere ireparabilă pentru ambele state” - Interviu cu Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe al României

Cu ocazia vizitei sale recente la Budapesta, ministrul român de externe Bogdan Aurescu a acordat un interviu revistei „Foaia românească”. Ne-a împărtăşit că, în dialog cu partea maghiară, România susţine necesitatea asigurării unui standard adecvat pentru educaţia în limba română la toate nivelurile de învăţământ, finanţarea adecvată a presei în limba română, a acelor instituţii ale comunităţii care fac eforturi în promovarea identităţii etnice, culturale, lingvistice a minorităţii române din Ungaria.

– În calitate de ministru al afacerilor externe, aţi întreprins în ziua de 7 mai 2015, o vizită de lucru la Budapesta, la invitaţia omologului ungar Péter Szijjártó. Din partea comunităţii româneşti din Ungaria a fost o vizită mult aşteptată, deoarece se aşteaptă, deja de ani de zile, ca cele două ţări, română şi ungară, să ajungă la un consens în legătură cu unele proiecte concrete şi vitale ce vizează minoritatea din Ungaria. Cum apreciaţi, a fost reuşită întâlnirea Dvs. cu autorităţile ungare?

– Vizita mea recentă la Budapesta trebuie privită ca o reconfirmare a dorinţei României de a consolida Parteneriatul Strategic cu Ungaria. Cu această ocazie, am abordat atât subiectele de actualitate aferente relaţiei bilaterale, cât şi ultimele evoluţii de pe plan european şi internaţional. De asemenea, am semnat un acord bilateral important în domeniul economic şi am ajuns la consens pe o serie de elemente de interes pentru cele două ţări.

Din păcate, nu am reuşit să semnăm, în timpul vizitei mele, Protocolul celei de-a opta sesiuni a Comitetului de specialitate româno-ungar de cooperare privind problemele minorităţilor naţionale. Ţin să subliniez că am insistat foarte mult pentru revitalizarea activităţii în cadrul Comitetului, deoarece este cadrul de dialog convenit de cele două state, decurgând din Tratatul de bună vecinătate din 1996, pentru a identifica soluţii consensuale şi comune la problemele cu care se confruntă minoritatea română din Ungaria şi cea maghiară din România. Împreună cu ministrul Szijjártó, am reuşit să impulsionăm activitatea acestui Comitet, la nivelul co-preşedinţilor şi secretarilor, care, în această perioadă, negociază ultimele aspecte. Sper ca această chestiune să se soluţioneze în viitorul apropiat.

Conştientizăm faptul că lipsa unui Protocol afectează minoritatea română din Ungaria, deoarece pentru identitatea lor culturală, acest instrument este extrem de important. Susţinem necesitatea asigurării unui standard adecvat pentru educaţia în limba română la toate nivelurile de învăţământ, finanţarea adecvată a presei în limba română, a acelor instituţii ale comunităţii care fac eforturi în promovarea identităţii etnice, culturale, lingvistice a minorităţii române din Ungaria şi ne dorim ca textul acestui Protocol să reflecte aceste priorităţi ale părţii române.

– Din păcate, nici la ultima şedinţă de lucru a Comitetului de specialitate româno-ungar pe problemele minorităţilor naţionale, ţinută miercuri, 6 mai 2015, la Budapesta, nu s-a semnat protocolul final, deci să înţelegem că între cele două părţi nici acum nu există un consens? Vă rog să ne schiţaţi care sunt punctele fierbinţi ale acestor discuţii, referitoare la românii din Ungaria! În ce stadiu se află dezbaterea problemelor concrete, cum ar fi finanţarea învăţământului, a presei, a culturii minoritare române?

– Din punctul de vedere al părţii române, nu ar trebui să existe aspecte atât de sensibile încât să nu se poată ajunge la un consens. Este în interesul ambelor părţi să se asigure că drepturile propriilor cetăţeni sunt respectate.

Aş dori să subliniez faptul că, deşi nu s-a reuşit semnarea Protocolului cu prilejul recentei vizite întreprinse de mine la Budapesta, au fost înregistrate progrese foarte importante cu privire la o serie de subiecte care prezintă interes pentru comunitatea românească din Ungaria.

Deşi vorbim despre o negociere în curs, cred că nu greşesc dacă afirm că am căutat şi, cel puţin parţial am reuşit, să ne asumăm angajamente comune cu partenerii noştri ungari cu privire la subiecte precum întreţinerea lăcaşelor de cult ale comunităţii româneşti, repararea şi renovarea curţii din complexul Gojdu în care funcţionează parohia ortodoxă română din Budapesta şi aşezământul monahal, modernizarea unei instituţii de învăţământ frecventate de copii ai românilor din Ungaria, construirea unui centru cultural într-o localitate românească din Ungaria şi alte proiecte relevante pentru minoritatea română din această ţară.

În unele cazuri vorbim despre co-finanţare din partea ambelor guverne, precum este modelul de colaborare care a fost folosit în cazul renovării prin eforturi comune a bisericii din Jaca, un proiect care este pe cale să se încheie şi care, cel puţin din punctul nostru de vedere, este un succes şi demonstrează că există un potenţial major de cooperare, ca parteneri, în domeniul minorităţilor naţionale.

Am agreat cu partea ungară şi formule de text rezonabile cu privire la alte subiecte de interes pentru românii din Ungaria, cum ar fi importanţa sprijinirii, inclusiv din punct de vedere financiar, a instituţiilor mass media în limba română din Ungaria, inclusiv presa scrisă, activitatea de cercetare etnografică, sociologică, lingvistică şi istorică a acestei comunităţi, asociaţiile culturale şi civice româneşti, precum şi cu privire la principiile care ar trebui să stea la baza rezolvării unor probleme actuale ale românilor din Ungaria, care să pună accent pe respectarea voinţei comunităţilor locale de români vizate direct de aceste decizii.

Evident, nu este cazul să fac aici o prezentare exhaustivă a tuturor temelor agreate deja cu partea ungară, dar exemplele anterior menţionate sunt elocvente din punctul de vedere al temelor de interes pentru comunitatea română din Ungaria.

– Cu ocazia vizitei Dvs. la Budapesta, aţi avut şi o întâlnire cu membrii comunităţii româneşti din Ungaria, în special cu cei care reprezintă instituţii cu probleme financiare (Biserica, Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, săptămânalul „Foaia românească”, Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria, redacţia românească radio-tv, primăria comunei Micherechi). Care sunt impresiile după această întrevedere? România cum va ajuta aceste instituţii, organizaţii importante pentru întărirea identităţii românilor din Ungaria?

– A fost un prilej de a mă reîntâlni cu persoane, pe care, pe parcursul anilor în care am fost direct implicat în activitatea Comitetului de specialitate, am învăţat să le preţuiesc pentru dedicaţia de care dau dovadă în străduinţa lor de a prezerva identitatea culturală, etnică şi lingvistică a românilor din Ungaria. De altfel, m-am întâlnit cu toţi reprezentanţii asociaţiilor şi instituţiilor româneşti din Ungaria care au dorit să se întâlnească cu mine pentru a discuta despre situaţia actuală a minorităţii române din această ţară.

Totodată, a fost o întâlnire care a reconfirmat evaluările noastre cu privire la situaţia în care se află comunitatea românească din Ungaria. Mă refer aici la reprezentarea parlamentară autentică, la sprijinul financiar pentru instituţiile culturale, bisericeşti şi media, la sprijinul pentru învăţământul în limba română, ca limbă maternă, la combaterea fenomenului de etnobusiness.

România nu îşi propune să se substituie statului ungar în protejarea identităţii etnice, culturale şi lingvistice a românilor din Ungaria, dar este gata să sprijine şi să colaboreze, într-un spirit de parteneriat sincer, în implementarea de programe care pot contribui, cu adevărat, la prezervarea identităţii românilor din Ungaria.

Ca şi până în prezent, îmi reafirm deschiderea în abordarea consensuală, prin dialog, a acestor teme cu statul ungar pentru a permite acele măsuri prin care românii din Ungaria să nu dispară, pentru că dispariţia lor ar fi o pierdere ireparabilă pentru ambele state.

– După cum bine cunoaşteţi, reprezentanţii asociaţiilor culturale şi de păstrare a tradiţiilor româneşti din Ungaria au solicitat, în repetate rânduri, ca DPRRP să-şi adapteze procedurile de lucru astfel încât să ţină cont pe faptul că unele comunităţi istorice au nevoi foarte diferite faţă de noile comunităţi româneşti din străinătate. Putem spera la veşti bune în această privinţă?

– Cunosc solicitările comunităţii româneşti din Ungaria. Ştiu că asociaţiile comunităţii române din Ungaria, care se bazează mai ales pe munca de voluntariat, au dificultăţi în a identifica resursele necesare cofinanţării proiectelor aprobate de DPRRP, precum şi că, uneori, decontarea cheltuielilor efectuate se realizează cu întârziere.

Tocmai pentru că îmi sunt cunoscute aceste dificultăţi, cu care se confruntă asociaţiile românilor din Ungaria, ministrul delegat pentru relaţiile cu românii de peste hotare, Angel Tîlvăr, va vizita comunitatea românească din Ungaria în cursul lunii iunie.

Am discutat de mai multe ori cu domnul ministru Tîlvăr despre situaţia din Ungaria şi vă asigur de faptul că dumnealui se află în căutarea unor soluţii adecvate pentru problemele dumneavoastră. Vă încurajez să profitaţi de prezenţa ministrului Tîlvăr în Ungaria pentru a-i prezenta propriile dumneavoastră idei despre cum anume putem îmbunătăţi colaborarea dintre guvernul român şi comunitatea românească din Ungaria, în vederea păstrării identităţii etnice, culturale şi lingvistice a românilor din Ungaria.

– Relaţiile diplomatice dintre România şi Ungaria din ultimii ani au fost uneori paşnice şi echilibrate, alteori reci ca gheaţa şi tensionate. Din afară a părut câteodată că între aceste două ţări vecine nu o simplă graniţă tot mai transparentă există, ci mii de kilometri distanţă. Cum apreciaţi calitatea relaţiilor de acum?

– Cred că opinia publică ungară este lipsită de ştiri pozitive despre relaţiile dintre România şi Ungaria, dar acest lucru nu înseamnă că nu avem realizări importante în relaţiile româno-ungare. Veştile bune din relaţia bilaterală trebuie şi ele să fie cunoscute.

Astfel, cu prilejul vizitei am semnat un acord cu privire la construirea unei infrastructuri de fibră optică peste frontiera de stat a ţărilor noastre, iar la data de 29 aprilie 2015, guvernul român a aprobat programul bilateral de cooperare transfrontalieră pentru perioada 2014–2020. Sperăm ca guvernul ungar să aprobe, la rândul său, acest program, pentru ca acest document să fie trimis cât mai curând Comisiei Europene spre analiză, astfel încât lansarea primului apel de proiecte să aibă loc chiar înainte de sfârşitul acestui an.

Totodată, suntem în aşteptarea aprobării autorităţilor naţionale de reglementare în domeniul energetic, din Ungaria şi România, a unui acord tehnic între Transgaz şi compania ungară parteneră FGSZ, în baza căruia se va căuta obţinerea de finanţare pentru creşterea capacităţii interconectorului de gaz Arad-Szeged.

În continuare, comerţul nostru bilateral a atins şi în cursul anului 2014 un volum de aproximativ 7,3 miliarde de euro. Ungaria este cel de-al treilea partener comercial pentru România, iar România reprezintă a treia piaţă pentru exporturile ungare.

Avem chiar foarte multe domenii în care am înregistrat rezultate bune şi foarte bune şi pe care, din motive de spaţiu, nu voi reuşi să le menţionez de data aceasta, dar nu vreau să-mi închei răspunsul la întrebarea dumneavoastră fără a menţiona că în luna iulie a acestui an, vom inaugura prima autostradă care leagă România de Ungaria, şi anume, autostrada A1–M43.

E.Şimon