Editorial - Sfadă şi scârbă

Trist, dar adevărat. Nici alegerile din toamna anului trecut nu au adus pacea printre românii din Ungaria. Războiul cel mare se duce în Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria, unde de ceva timp fiecare şedinţă se termină cu sfadă şi insulte. AŢRU, care a funcţionat timp de două decenii ca o formă fără fond (nu fără bani, ci fără conţinut), odată cu preluarea mai multor instituţii de învăţământ a primit o greutate, dar, din păcate, nu şi o seriozitate. Nu poate fi luată în serios o instituţie care nu joacă deschis, cu cărţile pe masă, cu dialoguri publice, cu argumente pro şi contra bine întemeiate. Şedinţele AŢRU din ultimul timp seamănă mai mult cu un târg balcanic decât cu o întrunire civilizată. Tensiunile au devenit atât de exagerate, încât omului normal a început să i se facă scârbă de viaţa noastră publică. Adică, a lor. În cazul naţionalităţilor nu se fac sondaje electorale, dar suntem convinşi că dacă în duminica următoare s-ar ţine alegerile de autoguvernări minoritare în Ungaria nu mulţi români s-ar îmbulzi la urne. Ni se face face lehamite de stilul cum vorbesc, cum se comportă unii dintre aleşii noştri…


Problema nu este doar că la şedinţe se vorbeşte urât şi foarte impulsiv, ci că aceste tensiuni sunt prezente şi în viaţa cotidiană, în relaţiile interumane, între familii şi neamuri, între colegii de la locurile de muncă. Ţaţele de la piaţă ar avea ce învăţa de la unii aleşi ai noştri. Printre ocări şi batjocuri, se pierde miezul problemei. Toţi promit binele, dar până să ajungem acolo, ne mănâncă ura şi duşmănia.
În ultimii 15 ani, românii din Ungaria şi-au pierdut încrederea în AŢRU, deoarece conducerea acesteia şi-a păstrat poziţia de putere în mai multe cicluri electorale la rând complotându-se cu elemente străine neamului nostru (se citeşte: etnobişniţarii, persoane care nu sunt de origine română, dar şi-au asumat acest rol înfiinţând cu duiumul autoguvernări pseudo-româneşti, în special în Budapesta). Actualul AŢRU a scăpat de această povară, elementele străine (ungurii ajunşi în AŢRU prin Asociaţia Românilor din Budapesta) fiind eliminate prin putea legii, de fapt, fiind vorba de o auto-eliminare, pe motiv de incompatibilitate. Azi în AŢRU nu mai este nici un ungur. Bucurie maaare! Că autoguvernările „româneşti” din Budapesta şi din jurul capitalei sunt inundate de ei şi în continuare – nu-i interesează pe aleşii noştri. Că în Autoguvernarea „Românească” pe Capitală nu este nici măcar un singur român, ci numai unguri şi ţigani – se pare că la fel nu interesează pe nimeni. Am devenit atât de egoişti şi înguști la minte, încât nu vedem mai departe de hotarele Julei sau ale satului în care trăim. Mie să-mi fie bine, restul nu mă priveşte.
Această mentalitate sufocă atât viaţa noastră publică, cât şi cea culturală. Printre certurile noastre înjositoare, nu ne dăm seama cum se pierd românii, mai ales tinerii. Nu mai e nevoie de o politică centrală de asimilare, ne asimilăm noi singuri, prin micimea minţii noastre: e suficient să pui în post de conducere o persoană ne-şcolită, fără pregătire profesională, ca să îţi omori singur cultura, învăţământul, valorile. Iar fără astea, nu ai nici cea mai mică şansă de viitor.
La noi, umblatul la birt şi întrunirile gastronomice sunt adevăratele valori comunitare. Că mâncăm anual atâtea gulaşuri la ceaun, la aşa-zisele festivaluri româneşti (finanţate din bani publici!), din care cel puţin cinci tineri români talentaţi s-ar putea bucura de burse lunare – nu interesează pe nimeni. Iar jurnaliştii care ridică în acest fel problema sunt nişte nesimţiţi, care nu înţeleg rostul team-building-urilor „autoguvernamentale” cu pălincă de prune şi popricaş de ouă de cocoş, pe bani publici. Ba, îl înţelegem, dar ne este tot mai scârbă de aşa viaţă „publică şi culturală” românească.

Eva Şimon

Comentarii

  1. Este o vorbă românească: "peștele de la cap se împute". Pe de altă parte, este democrație - poporul își alege conducătorii prin vot. Singura soluție este să fie atenți votanții și să aleagă în AȚRU oameni capabili, care să facă ceva pentru comunitatea românească. Altfel, ce votăm asta avem.
    Cât despre etnobusiness, naționalitatea se declară, nu se poate dovedi (juridic) prin nimic. Eventual se poate da un test de limbă, dar nu prea văd cine l-ar aplica și cum ar putea să dea vreo autoritate un certificat de "român". Din păcate e un fenomen real dar greu de combătut cu mijloace legale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În conducerea actuală majoritatea deputaţilor sunt laureaţi, au mai multe diplome. Sfadă şi scîrbă se face din cauza megalomaniei unei consiliere, ca ea să poruncească la toate instituţiile româneşti, la toţi românii din ţară - deşi nu are capacitate şi pricepere la lucruri serioase. Se vede cum l-a marginalizat pe candidatul de preşedinte...

      Ștergere
    2. Există o majoritate de consilieri care ia decizii in ATRU, nu e vorba numai de o singura persoană - aceasta ar putea fi ușor redusă la tăcere. Această majoritate se pare că e împotriva micherechenilor, sub masca "noi vă putem ajuta mai bine". Dar, ce e bine pentru unii, nu e la fel de bine pentru ceilalți. În urma votului se face cum e mai bine pentru o majoritate. Numai că, din păcate în cazul de față, majoritatea e din afara Micherechiului și nu e normal să decidă pentru comunitatea locală. Micherechenii au votat ARM, nu ARU sau ARB la alegeri.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu