Pe 21 iunie, Autoguvernarea Românească din
Cenadul Unguresc a semnat un contract de colaborare cu Autoguvernarea Românească
din Seghedin. Din partea românilor din Cenad a fost prezent preşedintele Vasile
Rotar şi deputatul Gheorghe Popa, iar din partea celor din Seghedin
preşedintele autoguvernării, domnul profesor Gheorghe Petruşan. Cu această ocazie, am stat de vorbă cu domnul
Petruşan nu doar despre planul de colaborare între românii din Cenad şi
Seghedin, dar şi despre problemele actuale din comunitate, despre lipsa de
dialog care duce la dezbinare şi multe altele.
„Prin
colaborare, putem prelungi viaţa noastră românească”
– Relaţiile noastre cu Cenadul sunt mai vechi.
A fost o perioadă când nu prea am colaborat, însă Cenadul Unguresc este satul
de care noi ne legăm prin foarte multe activităţi din trecut, astfel ne-am
gândit să reînnoim aceste relaţii. Am căzut de acord cu românii din Cenad ca să
semnăm un contract de colaborare şi, într-adevăr, să fim atenţi la activităţile
noastre reciproc, să participăm la programele noastre şi să încercăm să
mobilizăm un pic mai bine românii, câţi mai sunt în Cenad şi Seghedin. Să ne
apropiem mai mult, deoarece cu cât suntem mai puţini cu atâta avem nevoie de
mai mare solidaritate, de voinţă de colaborare. Numai aşa putem supravieţui şi
prelungi viaţa noastră românească. Îmi pare bine că autoguvernarea de aici este
partener bun în această colaborare.
Nevoia
de dialog pentru apărarea valorilor comune
– O astfel de colaborare vă va ajuta şi
financiar pe viitor, să aveţi proiecte comune, să faceţi rost de fonduri pentru
a organiza cât mai multe evenimente?
– Neapărat. Adevărul este că noi am vrea, cu
centrul la Cenad, să încercăm să adunăm reprezentanţii comunităţilor româneşti
din judeţul Ciongrad, românii care în baza recensământului s-au definit ca
români, şi să vedem ce se poate face la nivel judeţean. O altă chestiune: simţim
în fiecare zi necesitatea de împăcare, de apropiere a taberelor care s-au
format între noi în ultimii ani. Comunitatea românilor din Ungaria este
fragmentată în mod anormal. Aşa ceva, eu în cei 60 de ani de când sunt în viaţa
publică nu am observat. Şi ar trebui să începem un dialog despre motivele,
cauzele adevărate. Să vedem ce se poate face, fără nici o iluzie desigur, dar
eventual să iniţiem un dialog. Nu ştiu de ce ne săpăm singuri groapa. Ea va fi
săpată pentru fiecare, dar pentru comunitate nu se poate permite aşa ceva. Sunt
tot felul de grupuleţe, care organizează paralel aceleaşi evenimente, nu se
consultă între ei. De ce? De ce atâtea conflicte, când apare o problemă de
soluţionat, vezi cazul şcolii din Micherechi! De ce nu suntem capabili să
analizăm situaţia, să comunicăm în mod corect, inteligent, ca apoi printr-o
voinţă comună şi colaborare, să soluţionăm problema, dar prin consens. Ar
trebui să ne băgăm minţile în cap şi să vedem că, dacă mergem pe calea aceasta,
ne distrugem mult mai repede.
Problemele
nediscutate se acutizează
– Dacă vorbim de dialog la nivel de
comunitate, nu ar fi nevoie de un reprezentant competent care să ţină legătura
între parteneri? Cine să fie acesta? Cum credeţi că ar fi posibil să se ţină o
strânsă legătură şi o bună cooperare între românii din judeţele Ciongrad,
Bichiş, Bihor, Budapesta?
– Dacă avem instituţii, care îşi asumă această
răspundere. Pe vremuri a fost mult mai uşor, pentru că era numai Uniunea, şi
acolo într-adevăr se dezbăteau problemele comunităţii, se adunau peste două
sute de oameni şi se duceau acasă cu cele auzite acolo. Acum e mult mai
complicat, pentru că este Autoguvernarea pe Ţară, este Uniunea, deşi
înfiinţarea autoguvernărilor locale este un act pozitiv în sine desigur, dar acestea
nu ştiu să colaboreze, se generează tot felul de conflicte. Ambiţiile personale
trebuie să le ştim armoniza cu interesele comunităţii, altfel viaţă publică,
obştească nu va fi. Dacă o societate nu funcţionează după normele democraţiei
binecunoscute atunci nu e funcţionabilă. Deci, la ora actuală ar trebui să ştim
să dialogăm şi să ne apropiem pentru a discuta cum putem ajuta comunitatea.
Dacă nu, aceste lucruri lipsite de morală, ce s-au întâmplat în trecutul
apropiat, discuţiile urâte şi arogante, sunt dăunătoare.
– Reprezentantul legal la nivel de ţară al
românilor din Ungaria este AŢRU. Aţi luat legătura cu dânşii pentru colaborare?
– Asta este o problemă extrem de importantă.
Relaţia dintre comunităţile locale şi centrală (AŢRU) s-a întrerupt prin acest
sistem de autoguvernări. Peste tot trăiesc puţini români. Între autoguvernările
locale ar trebui să existe o relaţie normală, zilnică, obişnuită şi să
colaboreze. Nu trebuie ca Autoguvernarea pe Ţară să aibă programele ei. Noi
avem programele noastre aici, în localităţile unde românii trăiesc. Ei acolo ar
trebui să facă cu totul altceva. Să nu repete ceea ce face Seghedinul,
Micherechiul, etc. Ei ar trebui să ne reprezinte interesele pe lângă Guvern,
iar viaţa culturală să se desfăşoare în localităţile unde trăiesc românii. Ar
trebui multe lucruri discutate şi schimbate. Problema principală cu AŢRU a fost
de la începuturi că s-a autoizolat, nu a participat numai la programele
organizate de ei înşişi. Treptat s-a creat această fragmentare şi dezbinare. E
nevoie de mai multă deschidere. Invităm de ani de zile reprezentanţii AŢRU la
programele noastre şi nu vin. De ce? Dar nu se duc nici în altă parte. Şi-au
creat trupa lor, au bani, la ei este puterea şi nu-şi dau seama că o mare parte
a comunităţii româneşti a rămas în afara acestei sfere de interese, de aceea
distrugerea comunităţii va fi mult mai rapidă. O altă problemă cu AŢRU este lipseşte
în totalitate transparenţa. Ştie cineva ce fac consilierii AŢRU? Ce fac
comisiile? Ar trebui să-şi prezinte în faţa opiniei publice activitatea,
programul, ce anume doresc să facă. Pentru că dacă fac lucruri importante,
frumoase, nimeni absolut nu-i va critica, îi va lăsa în pace. Dar ar trebui să
ştim ce fac, pentru că sunt banii noştri, ai mei, ai tuturor, bani publici. Ar
trebui ca AŢRU să devină o forţă coordonatoare, conducătoare a comunităţii.
După părerea mea nu este! Este prea puţin că Guvernul de la Budapesta îi
tratează ca atare, îi recunoaşte, dar dacă nu reuşeşti să atragi populaţia
comunitară pe care o reprezinţi nu ai făcut nimic.
A.B.
Comentarii
Trimiteți un comentariu