„Doamna Eva, va fi tabără şi anul viitor? Vă
rog să mă treceţi pe listă pentru că eu sigur vreau să particip!”, îmi zicea un
copil din Ungaria încă în prima zi a şcolii de vară „Al. Mocioni”, tocmai la
ora când învăţau despre istoria românilor. „Doamna Eva, nu s-ar putea ca tabăra
de anul viitor s-o organizăm începând cu a treia zi, pentru că atunci deja
suntem prieteni şi aşa e mult mai fain”, mă sfătuieşte un copil din Banatul
sârbesc. „Fetiţa noastră ne tot bate la cap că ea vrea să vorbească frumos
româneşte, aşa ca în România, nu ca la noi în Timoc, în grai”, îmi explică o
mămică venită din oraşul Bor, Serbia de răsărit, de ce şi-a adus cele două fete
la şcoala de vară de la Moneasa. Aceasta a ajuns deja la a treia ediţie, fiind
organizată în perioada 26–31 iulie 2015. Scopul taberei este acelaşi în fiecare
an: stabilirea legăturilor, eliminarea distanţelor, a prejudecăţilor şi
perfecţionarea tinerilor români. Şcoala de vară „Al. Mocioni” s-a realizat şi
de această dată cu sprijinul Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii
de Pretutindeni, de la Bucureşti, şi a fost organizată sub egida Uniunii Culturale
a Românilor din Ungaria, în parteneriat cu Societatea Culturală „Mihai
Eminescu” din Coştei şi Asociaţia „Ariadnae Filum” din Bor.
Înainte de a ajunge în tabăra de la Moneasa,
copiii participanţi la Şcoala de vară „Al. Mocioni” 2015, au poposit câteva ore
în localitatea Covăsânţ, din jud. Arad, unde duminică, 26 iulie, s-a organizat
festivalul românilor de pretutindeni. Tinerii noştri au urmărit evoluţia
grupurilor de copii sosite din Bulgaria, Moldova, Ucraina şi Serbia. Călătoria
către Moneasa, locul taberei, a fost plină de întrebări: oare ne vom simţi bine
în tabără? oare ne vom face prieteni noi? nu ne vom plictisi? şi cel mai
important: oare va fi WiFi în tabără? Răspunsurile au sosit repede: copiii au
avut şi internet şi au legat şi prietenii noi.
Figura emblematică a lui Alexandru Mocioni a
fost aleasă pentru această tabără din motivul că acest mare om politic al secolului
al XIX-lea a fost un adevărat luptător atât pentru drepturile românilor din
Banat şi Transilvania, cât şi a românilor din Ungaria de azi. La şcoala de vară
au luat parte 30 copii din Serbia (Banat şi Timoc) şi Ungaria.
Lecţii
despre istorie, domnitori, limbă şi identitate
Tematica şcolii de vară a fost alcătuită
pentru nivelul copiilor de 10–14 ani, ţinând cont de diferenţele de pregătire
şi de cunoaştere a limbii române a copiilor din diferitele comunităţi de
români. Unul dintre criteriile de participare la această tabără a fost ca toţi
copiii participanţi să vorbească limba română. Şcoala de vară a avut o parte
formativă (care a cuprins cursuri despre istoria românilor, despre cultura şi
civilizaţia românească, despre limba română, identitate etc.) şi o parte
recreativă (excursii, jocuri creative, jocuri de societate, jocuri interactive,
etc.).
Tabăra fiind organizată în staţiunea Moneasa,
nu se putea ca să nu înceapă cu o drumeţie în pădurile şi dealurile
înconjurătoare. Copiii au făcut cunoştinţă, cu ajutorul unui ghid specializat,
cu flora şi fauna caracteristică acestei zone, şi-au umplut plămânii cu aerul
bogat în ioni şi ozon din jurul staţiunii Moneasa.
În fiecare zi, înainte de masă, tinerii au
participat la cursuri tematice, susţinute de profesori de română. Au învăţat
despre principalele evenimente istorice româneşti, au ascultat poveşti despre
domnitorii şi voievozii românilor, au însuşit informaţii despre originea limbii
române, dar au discutat despre origini, despre identitate, despre sentimente
faţă de neam, ţară, credinţă, etc. Un curs întreg a fost dedicat cunoaşterii
personalităţii lui Alexandru Mocioni, a strădaniilor lui pentru înălţarea
culturii şi limbii române, pentru educaţia tinerilor şi pentru înfiinţarea unui
teatru românesc. Pe 29 iulie, când s-a sărbătorit ziua Imnului Naţional al
României, copiii au făcut cunoştinţă cu originea şi istoria acestuia.
Jocuri creative, teatru şi excursii
În după amiezile şcolii de vară s-au ţinut programe
mai lejere. În prima zi, copiii au făcut cunoştinţă cu arta olăritului, iar
după o demonstraţie şi-au putut încerca fiecare talentul de a face oale, vaze
sau farfurii. Olăritul a avut aşa succes mare, că în ziua următoare copiii au
creat şi câte-o statuetă din lut, imitând „Gânditorul” de la Hamangia. La
finalul taberei, fiecare copil şi-a luat cu el acasă prima sa creaţie din lut.
O altă după amiază a fost dedicată artei
teatrale. Două actriţe de la Teatrul de Stat „Ioan Slavici” din Arad i-au
învăţat pe copii cum se face teatru, cum trebuie să stai pe scenă, cum să obţii
aplauzele publicului, etc. Succesul a fost total. După primele reacţii mai
timide, la sfârşitul celor două ore de joc interactiv toţi copiii au dorit să
fie actori, fiecare şi-a dorit rol principal în jocul comun.
Restul timpului liber a fost folosit pentru
meciuri de fotbal, de polo pe apă sau volei, plimbări prin staţiune sau
distracţie la terenul de joacă.
Ziua de joi a fost dedicată excursiei, când am
călătorit până la Vârfurile ca de acolo să ne îndreptăm către renumita Peşteră
a Urşilor, din satul Chişcău. Marea majoritate a copiilor acum a văzut pentru prima
dată în viaţă o peşteră atât de mare şi interesantă. Călăuziţi de un ghid
specializat, grupul nostru a făcut cunoştinţă cu originea descoperirii acestei
peşteri, cu fenomenul creării ei, precum şi cu legendele şi poveştile care s-au
creat de-a lungul anilor. Nu am putut părăsi satul Chişcău înainte de a vizita
şi Muzeul Etnografic Flutur, care este un muzeu particular cu numeroase
exponate adunate în decursul mai multor decenii. Copiii şi-au făcut poze în
băncile unei şcoli de odinioară, s-au minunat de numeroasele obiecte vechi cum nu
au mai văzut în viaţa lor, uneori neştiind la ce se foloseau acestea. La
întoarcere am vizitat oraşele Beiuş, Sebiş şi ruinele cetăţii de la Dezna. În
organizarea excursiilor copiilor organizatorii au primit ajutor de la Direcţia
judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Arad şi Primăria comunei
Moneasa.
Cunoaştere + veselie = prietenie
În fiecare seară de tabără s-a prezentat câte
un grup de copii. Primii au fost bănăţenii, care ne-au povestit despre satul
lor Coştei, despre şcoala din satul lor şi despre ei înşişi. Deoarece din
echipa celor din Coştei majoritatea copiilor fac parte din trupa de teatru şi
cea de folclor, seara s-a încheiat cu cântece populare şi cu hora bănăţeană.
Atunci când a sosit rândul copiilor din Ungaria, aceştia au spus poveste şi au
dansat dansuri româneşti din Micherechi. Cea mai impresionată seară a fost cea
a copiilor din Timoc, care poate mai timizi, dar foarte convingători au
povestit despre locurile de unde vin ei, despre faptul că ei nu au şcoală
românească, din acest motiv nu prea ştiu să scrie şi să citească româneşte, dar
că se bucură de fiecare dată când au ocazia să vină în tabără în România. Şi
seara timocenilor s-a încheiat cu un dans popular, prinzându-se în horă copii
din toate cele trei grupe.
Iar aşa cum este normal la copiii de azi, hora
românească s-a transformat aproape în fiecare seară în discotecă, în
selfie-uri, în prietenii legate în direct, dar continuate pe reţeaua de
socializare Facebook.
Tabăra s-a încheiat în ultima seară cu
înmânarea diplomelor de participare, împărţirea tricourilor cu simbolul
taberei, cu oferirea unor cadouri de cărţi, şi, nu în ultimul rând, cu un foc
de tabără, în jurul căruia s-a dansat o horă românească (transformată apoi iar
în discotecă).
Prietenia copiilor din Banat, Timoc şi Ungaria
continuă şi azi. Martor este reţeaua de socializare Facebook.
E.
Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu