Editorial - Spirit civic vs. spirit de turmă

Trăim într-o societate din ce în ce mai egoistă. Trăim vremuri în care toată lumea caută numai folosul propriu, deseori omul bun şi conştiincios fiind luat de prost. Egoismul şi dezinteresul faţă de problemele altora, inclusiv de cele ale grupului restrâns, ale comunităţii în care trăim, uneori cunosc cote îngrijorătoare. Deseori ne comportăm ca nişte spălaţi la creier, ca o armată a clonelor, suntem speriaţi de moarte nu doar să ne spunem părerea, dar nu avem curajul nici măcar să gândim limpede. De ce? Pentru că nu avem un spirit civic dezvoltat, şi pentru că deseori spiritul de grup este confundat cu spiritul de turmă.

Funcţionăm ca o turmă atunci când ne lăsăm influenţaţi de ce ne spune televizorul şi răspândim în jurul nostru ură şi duşmănie, de exemplu, faţă de imigranţii care-şi părăsesc zilele acestea ţările cuprinse de război spre o lume mai paşnică. Dăm dovadă de spirit de turmă şi atunci când, cu toate că vedem ce nu e bine în jurul nostru, sau şi mai rău, ştim sigur că suntem păcăliţi şi manipulaţi, tot nu avem curajul să ne spunem părerea şi să ne impunem voinţa.

Spiritul de turmă nu cunoaşte responsabilitatea. În caz că ceva nu iese bine, turma dă vina pe alţii, pe oricine şi pe toată lumea. Cu cât grupul este mai mic, mai redus la număr, daunele comportamentului de turmă sunt mai grave.

Spiritul de turmă nu recunoaşte libertatea gândirii, nu acceptă ideile individuale, cel care nu merge după turmă este etichetat ca fiind trădător sau duşman. Nimeni şi nimic nu a cultivat vreodată mai bine manipularea spiritului de turmă decât Facebook-ul. Oameni adulţi, în toată firea, stau şi numără cât e ziua de mare „like”-urile primite sau neprimite, analizând: de ce a dat cutare „like” la poza cuiva, iar cel care nu a dat de ce n-a dat?

Pentru majoritatea oamenilor, spiritul de turmă este foarte comod. Ei sunt cei cărora le place să creadă că ceea ce e acceptat de mulţi trebuie să fie adevărat, că doar nu se poate ca atâţia oameni să se înşele. Şi cum se înşală…

Opusul spiritului de turmă este spiritul civic. Acesta din urmă se caracterizează prin: conştiinciozitate, corectitudine şi responsabilitate, mai pe înţeles: prin faptul că îţi pasă de ceea ce se întâmplă şi acţionezi. E puţin doar să vezi, dacă nu faci nimic.

Spiritul civic înseamnă să-ţi iubeşti familia, prietenii, ţara, naţiunea şi să lupţi din iniţiativă personală pentru apărarea şi menţinerea valorilor naţionale şi pentru viitorul celor care vin după tine. E important să-ţi cultivi intelectul, să cunoşti şi să înţelegi, pentru a evita cât posibil să cazi în plasa manipulatorilor (fie ei politicieni sau mass-media). Spiritul civic presupune idei proprii, argumente clare şi solide, un cuget liber, lipsit de orice manipulare. Acesta există în orice societate normală, chiar dacă uneori nu în număr suficient de mare. Pentru a ajunge la ideile proprii şi la cugetul liber e nevoie de multă învăţătură, educaţie, înţelere.

O comunitate sănătoasă şi normală se bazează pe oameni cu atitudine şi care sunt gata oricând de acţiune, pe oameni care ştiu să vindece bolile unei lumi bolnave, ştiu să îndrepte greşelile trecutului. Dacă iei atitudine înseamnă că te interesează şi îţi pasă de societatea în care trăieşti, de comunitatea din care faci parte. Spiritul civic nu te lasă să fii leneş, să fii neglijent, ci îţi aminteşte că dacă tu îi ajuţi pe cei cu probleme, la rândul tău, când vei avea tu nevoie, poţi să te bazezi pe oamenii din jurul tău.

Uneori suntem în stare să încurcăm spiritul de grup cu cel de turmă. Dacă antenele invizibile vă semnalează că sunteţi manipulaţi sau că cineva vă foloseşte în scopuri rele, atunci luaţi atitudine. Până se mai poate şi nu e prea târziu.

Eva Şimon