O poveste de credinţă şi istorie românească - Interviu cu preotul profesor Vasile Oltean, care de aproape cinci decenii are grijă de un muzeu cu cărţi şi documente rare
Muzeul se află în incinta Bisericii „Sf. Nicolae”.
Prima Şcoală Românească are porţile deschise zilnic şi părintele profesor Vasile Oltean este acolo, cu mintea, cu
sufletul, cu zâmbetul. Pregătit să povestească pe îndelete despre izvoarele
spiritualităţii româneşti din Şcheii Braşovului. Mii de turişti străini şi
români vizitează Muzeul Prima Şcoală Românească din Braşov. Sunt surprinşi când
descoperă că au drept ghid un vorbitor cu har, pasionat al istoriei şi îndrăgostit
de literatura veche.
La Prima Şcoală
Românească, Vasile Oltean păstrează cu sfinţenie şase mii de cărţi vechi şi
30.000 de documente. Multe dintre ele sunt unicat. De exemplu, mândria
colecţiei este o carte donată bisericii de domnitorul Alexandru Lăpuşneanu în
1561. Cuprinde cele patru evanghelii, cu foiţă de aur, scrisă pe piele de ied
nenăscut. Tot aici se află şi prima biblie rusească din lume şi toate bibliile
vechi româneşti, pe care nici Academia Română nu le deţine. Cel mai vechi
document descoperit în 1981 este manualul de şcoală din veacul XI–XII, ceea ce
permite să se spună că era şi şcoală atunci, dacă exista manual, precum şi
manuale de şcoală din veacul XV, cu învăţături din Ioan Gură de Aur, Ioan
Cantacuzino, Neagoe Basarab. Sunt cărţile de învăţătură care se foloseau la
şcoală şi care se mai păstrează şi astăzi.
Descoperirea
muzeului
– Sunt foarte
onorat să vorbesc despre acest subiect, despre prima şcoală românească din
ţară. Îmi permit să afirm acest lucru dat fiind că în ultimul timp avem multe
surprize în domeniul documentar, practic până în anul 1962 noi nu aveam nimic
aici, totul era ascuns în turnul bisericii şi nu ştia nimeni. În anul 1962 s-a
întâmplat o mare minune. Un bătrân a urcat în turnul bisericii să ia o scândură
şi când a luat scândura respectivă, s-a dărâmat un zid, iar dincolo de zid s-au
aflat 6 mii de cărţi vechi şi 30 de mii de documente, un adevărat tezaur
neaşteptat, ceea ce ne-a făcut să înţelegem că viaţa şcolii de aici a fost
extraordinară. Bătrânul nu era oricine, era prof. univ. dr. Ioan Colan, care
făcuse opt ani de temniţă pe motivul că avea Biblia lui Andrei Şaguna în
bibliotecă şi nu voia să-i dea foc. Şi revenind de la puşcărie şi-a dat seama
că nu mai are nici locuinţă şi dormea exact aici în sala de clasă a lui Anton
Pann, care pe atunci nu mai era şcoală, era o clădire oarecare pentru toţi
scăpătaţii. Lucra ca tâmplar şi în calitatea pe care o avea atunci a urcat să
ia o scândură, a mărturisit părintele profesor dr. Vasile Oltean, stând cu el
de vorbă într-o veche sală de clasă, Sala Anton Pann din acest muzeu.
Valori unice româneşti
– Descoperind aceste documente, fireşte, s-a
pornit cercetarea. Din 1967 am venit şi eu şi am lucrat cu domnul profesor timp
de zece ani. Mai avem încă trei camere necercetate. Începuturile şcolii nu
le-am putut depista nici acum. Până acum aşa ştiam că-i din veacul al 16-lea,
că aşa scria istoria învăţământului, că aşa voiau alţii… Clădirea este făcută
în 1495 şi din 1932 s-au publicat de către Aurelia Mureşanu documentele
clădirii binecunoscute, deci în 1495, odată cu biserica, se clădea şi şcoala.
Între timp s-au găsit documente în gazeta de atunci în care se vorbea despre
cei care primeau învăţătură de la pseudo-dascălii din Şchei. Astăzi mergem şi
mai departe, iar cei care trec pe la noi văd manualul de şcoală din veacurile XI–XII.
Este un Omiliar care are 700 de pagini. Ceea ce ne conferă posibilitatea să
credem că dacă aveam manual aveam şi şcoală. Şi asta confirmă posibilitatea de
a înţelege că, altfel nu se puteau strânge aici 6 mii de cărţi vechi, în
condiţiile în care Academia Română are 3 mii. Deci un tezaur cu adevărat unic.
Şi între valorile acestea extraordinare avem şi un patrimoniu universal. Ca
exemplu: la Nürnberg, în Germania, se scria în 1603 o Cronică a Transilvaniei,
în vremea lui Mihai Viteazu, despre Mihai Viteazu cu foarte multe amănunte. Am
descoperit-o acum de curând. Avem tot de curând descoperite două exemplare din prima
Biblie a ruşilor din 1581, avem manuscrise de la bulgari din 1394, avem învăţături
din Ioan Gură de Aur, din veacul al 15-lea. Am dat doar câteva exemple, ca să
constataţi că este un tezaur universal, nu doar naţional. Explicând de asemenea
valoarea şcolii, dar pe contextul valorilor de cultură română. Sunt doar câteva
zile de când am sărbătorit Ziua Limbii Române, decret dat de Guvern şi îi
felicit pentru acest lucru, pentru că limba română a supravieţuit în contextul
acesta al ţării noastre 2000 de ani şi este atât de puţin protejată. Or,
Şcheiul şi-a adus o contribuţie teribilă în domeniul acesta, cel dintâi fiind
diaconul Coresi, care a tipărit primele cărţi de circulaţie în limba română, 39
de titluri de carte, un palmares cu adevărat unic. Până atunci, timp de 500 de
ani foloseau în biserică limba slavonă. Coresi ne confirmă un alt amănunt la
care susţine valoarea limbii la vremea respectivă, ceea ce conferă
posibilitatea să înţelegem că limba s-a scris mult înainte, că altfel nu putea
să aibă o asemenea structură lingvistică. Auziţi cum începe tâlcul
evangheliilor spre exemplu, în 1564: „dacă am cetit bine am socotit şi-am aflat
că toate tâlcuiesc şi mie toate plăcură. Şi-am scris cu tiparul vouă fraţilor,
românilor să vă fie pre învăţătură, şi vă rog fraţilor să cetiţi şi bine să
socotiţi, că veţi vedea voi înşivă că-i mărgăritanul şi comoara
ascunsă-ntrânsele.” Remarcaţi că nu există nici o licenţă gramaticală,
remarcaţi că textul este de o raritate impresionantă, deci limbă literară la
vremea respectivă. O zestre extraordinară sunt cele 65 de cărţi de la Anton Pann.
Culmea valorilor
muzicale o reprezintă Ciprian Porumbescu, care ne-a fost doi ani profesor, şi
avem 24 de scrisori de la C. Porumbescu. Avem manuscrisul unic în ţară a
operetei „Crai Nou”, care s-a dirijat în premieră la Braşov, în 28 februarie
1882. Ca un element sentimental avem o care poştală, pe care este Tricolorul,
făcută la Viena de către Societatea România Jună din Viena, şi este prima carte
poştală românească. Este tricolorul pe ea. Este imnul nostru care a fost un imn
de referinţă. Noi trebuia să rămânem cu imnul „Tricolorul”, pentru că este un
adevărat imn. Poate ştiţi că şi imnul albanezilor este scris tot de Ciprian
Porumbescu, „Pe al nostru steag”. Și noi am preluat „Deșteaptă-te române”, care
– culmea! - tot la Brașov s-a făcut, dar nu de Anton Pann, cum scriu toate
manualele, ci de Gheorghe Ucenescu, pe versurile lui Andrei Mureșanu, care a
adaptat textul pricesnei „Din sânul maicii mele”. Din păcate, acest lucru este
prea puțin cunoscut…
Comoara de la Muzeul „Prima
Şcoală Românească”
– Avem valori extraordinare,
un complex care stă închis din păcate, pentru că nu sunt solicitări în acest
sens. Nu se poate spune că nu l-am promovat, deoarece s-au publicat în acest
sens 34 de cărţi, absolut tot ce descopăr scriu… Şi nu mor caii când vor câinii,
deci mergem înainte şi cercetăm în continuare, a mai mărturisit cu părere de
rău profesorul Vasile Oltean. Clădirea muzeului este monument istoric şi
datează din secolul al XV-lea. Aici s-a predat pentru prima dată în limba
română, în anul 1559.
Muzeul include:
Sala de clasă Anton Pann, care amintește de școala veche, Sala „Diaconul Coresi”,
Sala „Cartea – factor de unitate naţională”, cu cele mai valoroase monumente de
limbă română medievală, Sala „Cartea şi cărturarii braşoveni”, unde sunt expuse
câteva dintre valorile adăpostite în arhiva istorică a muzeului, Sala „Cu
vatră”, un mic colț etnografic. Sunt expuse colecţii de carte veche: tipărituri
coresiene, manuscrise (româneşti, greceşti şi slavone); istorie: cataloage din
secolul al VIII-lea ale Bisericii „Sf. Nicolae”, documente originale ale
domnitorului Constantin Brâncoveanu, hrisoave domneşti (80 documente); artă
medievală şi bisericească; tipăriturile veacului al XVIII-lea: „Biblia de la
Bucureşti”, „Îndreptarea Legii – Târgovişte”, „Cazania lui Varlaam”, „Evanghelia
de la Govora”, „Mineiele de la Râmnic” etc.
Mitropolitul
Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului
Despre statuia
lui Andrei Şaguna şi documentele sale părintele profesor Oltean ne-mărturisit
cum au fost descoperite, însă ar fi putut povesti foarte multe dacă timpul
ne-ar fi permis.
– Statuia era în
podul bisericii Poiana Mărului, dacă pe vremea comuniştilor îl prindeau, îl
distrugeau. Aşa nu s-a distrus doar partea de mijloc a statuii şi prin
îngăduinţa preotului de-acolo, l-am adus aici, se află în Sala Şaguna, din
muzeul nostru. Este o statuie foarte reuşită, făcută în ceramică în perioada în
care trăia Şaguna. Dealtfel noi avem din acea perioadă peste 40 de tablouri cu
toate personalităţile din timpul lui Şaguna. Ele au fost aruncate în Gârlile
Braşovului în ’56, iar profesorul Ioan Colan a fost cel care noaptea le-a furat
şi le-a ascuns în podul bisericii. Graţie acestei întâmplări noi avem acum
imaginile celor mai mari cărturari din vremea lui Şaguna. Tablourile sunt
monumentale şi au fost făcute pe vremea când aceşti cărturari trăiau.
Andrei Şaguna şi contribuţia sa
la prima şcoală românească
– Trei mii şase
sute de documente am găsit în podul bisericii legate cu o sfoară, arse pe
margine, dovadă că cineva le-a scos dintr-un foc. Pe baza acestora am creat o
carte: „Mitropolitul Andrei Şaguna şi Braşovul”, patru volume monumentale, zic
eu, au peste 800 de pagini fiecare în parte. Cu aceste documente, şi încă
necercetate destul, îl cunoaştem foarte bine pe Şaguna, şi în perioada când
conducea revoluţia din 1848 şi ca ctitor al Astrei (primele trei şedinţe ale
Astrei), Biblia lui Andrei Şaguna se găseşte la noi în nouă exemplare, manuale
de şcoală (el a scris câteva zeci de manuale de şcoală), a scris câteva zeci de
cărţi de drept, de legi şi le avem pe toate. Am făcut și o expoziţie dedicată
lui Şaguna. El s-a născut la Mişcolţ, în Ungaria, şi ajunge la noi în ţară în
1846, cu doi ani înainte de revoluţie. Conduce revoluţia după doi ani şi
reînfiinţează Mitropolia Ardealului în 1864. Scoate Telegraful Român, prima
revistă religioasă de la noi din ţară. Aduce de la Viena editură şi tipografie,
cu care tipăreşte manuale, proiectează șase gimnazii în Ardeal, și două le
deschide, primul fiind cel de la Brașov, care a dat până acum 49 de membri ai
Academiei, Liceul Andrei Șaguna din Brașov.
I.Kaupert
Comentarii
Trimiteți un comentariu