O poveste de credinţă şi istorie românească - Interviu cu preotul profesor Vasile Oltean, care de aproape cinci decenii are grijă de un muzeu cu cărţi şi documente rare

Muzeul se află în incinta Bisericii „Sf. Nicolae”. Prima Şcoală Românească are porţile deschise zilnic şi părintele profesor Vasile Oltean este acolo, cu mintea, cu sufletul, cu zâmbetul. Pregătit să povestească pe îndelete despre izvoarele spiritualităţii româneşti din Şcheii Braşovului. Mii de turişti străini şi români vizitează Muzeul Prima Şcoală Românească din Braşov. Sunt surprinşi când descoperă că au drept ghid un vorbitor cu har, pasionat al istoriei şi îndrăgostit de literatura veche.


La Prima Şcoală Românească, Vasile Oltean păstrează cu sfinţenie şase mii de cărţi vechi şi 30.000 de documente. Multe dintre ele sunt unicat. De exemplu, mândria colecţiei este o carte donată bisericii de domnitorul Alexandru Lăpuşneanu în 1561. Cuprinde cele patru evanghelii, cu foiţă de aur, scrisă pe piele de ied nenăscut. Tot aici se află şi prima biblie rusească din lume şi toate bibliile vechi româneşti, pe care nici Academia Română nu le deţine. Cel mai vechi document descoperit în 1981 este manualul de şcoală din veacul XI–XII, ceea ce permite să se spună că era şi şcoală atunci, dacă exista manual, precum şi manuale de şcoală din veacul XV, cu învăţături din Ioan Gură de Aur, Ioan Cantacuzino, Neagoe Basarab. Sunt cărţile de învăţătură care se foloseau la şcoală şi care se mai păstrează şi astăzi.





Descoperirea muzeului
– Sunt foarte onorat să vorbesc despre acest subiect, despre prima şcoală românească din ţară. Îmi permit să afirm acest lucru dat fiind că în ultimul timp avem multe surprize în domeniul documentar, practic până în anul 1962 noi nu aveam nimic aici, totul era ascuns în turnul bisericii şi nu ştia nimeni. În anul 1962 s-a întâmplat o mare minune. Un bătrân a urcat în turnul bisericii să ia o scândură şi când a luat scândura respectivă, s-a dărâmat un zid, iar dincolo de zid s-au aflat 6 mii de cărţi vechi şi 30 de mii de documente, un adevărat tezaur neaşteptat, ceea ce ne-a făcut să înţelegem că viaţa şcolii de aici a fost extraordinară. Bătrânul nu era oricine, era prof. univ. dr. Ioan Colan, care făcuse opt ani de temniţă pe motivul că avea Biblia lui Andrei Şaguna în bibliotecă şi nu voia să-i dea foc. Şi revenind de la puşcărie şi-a dat seama că nu mai are nici locuinţă şi dormea exact aici în sala de clasă a lui Anton Pann, care pe atunci nu mai era şcoală, era o clădire oarecare pentru toţi scăpătaţii. Lucra ca tâmplar şi în calitatea pe care o avea atunci a urcat să ia o scândură, a mărturisit părintele profesor dr. Vasile Oltean, stând cu el de vorbă într-o veche sală de clasă, Sala Anton Pann din acest muzeu.






Valori unice româneşti

Descoperind aceste documente, fireşte, s-a pornit cercetarea. Din 1967 am venit şi eu şi am lucrat cu domnul profesor timp de zece ani. Mai avem încă trei camere necercetate. Începuturile şcolii nu le-am putut depista nici acum. Până acum aşa ştiam că-i din veacul al 16-lea, că aşa scria istoria învăţământului, că aşa voiau alţii… Clădirea este făcută în 1495 şi din 1932 s-au publicat de către Aurelia Mureşanu documentele clădirii binecunoscute, deci în 1495, odată cu biserica, se clădea şi şcoala. Între timp s-au găsit documente în gazeta de atunci în care se vorbea despre cei care primeau învăţătură de la pseudo-dascălii din Şchei. Astăzi mergem şi mai departe, iar cei care trec pe la noi văd manualul de şcoală din veacurile XI–XII. Este un Omiliar care are 700 de pagini. Ceea ce ne conferă posibilitatea să credem că dacă aveam manual aveam şi şcoală. Şi asta confirmă posibilitatea de a înţelege că, altfel nu se puteau strânge aici 6 mii de cărţi vechi, în condiţiile în care Academia Română are 3 mii. Deci un tezaur cu adevărat unic. Şi între valorile acestea extraordinare avem şi un patrimoniu universal. Ca exemplu: la Nürnberg, în Germania, se scria în 1603 o Cronică a Transilvaniei, în vremea lui Mihai Viteazu, despre Mihai Viteazu cu foarte multe amănunte. Am descoperit-o acum de curând. Avem tot de curând descoperite două exemplare din prima Biblie a ruşilor din 1581, avem manuscrise de la bulgari din 1394, avem învăţături din Ioan Gură de Aur, din veacul al 15-lea. Am dat doar câteva exemple, ca să constataţi că este un tezaur universal, nu doar naţional. Explicând de asemenea valoarea şcolii, dar pe contextul valorilor de cultură română. Sunt doar câteva zile de când am sărbătorit Ziua Limbii Române, decret dat de Guvern şi îi felicit pentru acest lucru, pentru că limba română a supravieţuit în contextul acesta al ţării noastre 2000 de ani şi este atât de puţin protejată. Or, Şcheiul şi-a adus o contribuţie teribilă în domeniul acesta, cel dintâi fiind diaconul Coresi, care a tipărit primele cărţi de circulaţie în limba română, 39 de titluri de carte, un palmares cu adevărat unic. Până atunci, timp de 500 de ani foloseau în biserică limba slavonă. Coresi ne confirmă un alt amănunt la care susţine valoarea limbii la vremea respectivă, ceea ce conferă posibilitatea să înţelegem că limba s-a scris mult înainte, că altfel nu putea să aibă o asemenea structură lingvistică. Auziţi cum începe tâlcul evangheliilor spre exemplu, în 1564: „dacă am cetit bine am socotit şi-am aflat că toate tâlcuiesc şi mie toate plăcură. Şi-am scris cu tiparul vouă fraţilor, românilor să vă fie pre învăţătură, şi vă rog fraţilor să cetiţi şi bine să socotiţi, că veţi vedea voi înşivă că-i mărgăritanul şi comoara ascunsă-ntrânsele.” Remarcaţi că nu există nici o licenţă gramaticală, remarcaţi că textul este de o raritate impresionantă, deci limbă literară la vremea respectivă. O zestre extraordinară sunt cele 65 de cărţi de la Anton Pann.
Culmea valorilor muzicale o reprezintă Ciprian Porumbescu, care ne-a fost doi ani profesor, şi avem 24 de scrisori de la C. Porumbescu. Avem manuscrisul unic în ţară a operetei „Crai Nou”, care s-a dirijat în premieră la Braşov, în 28 februarie 1882. Ca un element sentimental avem o care poştală, pe care este Tricolorul, făcută la Viena de către Societatea România Jună din Viena, şi este prima carte poştală românească. Este tricolorul pe ea. Este imnul nostru care a fost un imn de referinţă. Noi trebuia să rămânem cu imnul „Tricolorul”, pentru că este un adevărat imn. Poate ştiţi că şi imnul albanezilor este scris tot de Ciprian Porumbescu, „Pe al nostru steag”. Și noi am preluat „Deșteaptă-te române”, care – culmea! - tot la Brașov s-a făcut, dar nu de Anton Pann, cum scriu toate manualele, ci de Gheorghe Ucenescu, pe versurile lui Andrei Mureșanu, care a adaptat textul pricesnei „Din sânul maicii mele”. Din păcate, acest lucru este prea puțin cunoscut…




Comoara de la Muzeul „Prima Şcoală Românească”

– Avem valori extraordinare, un complex care stă închis din păcate, pentru că nu sunt solicitări în acest sens. Nu se poate spune că nu l-am promovat, deoarece s-au publicat în acest sens 34 de cărţi, absolut tot ce descopăr scriu… Şi nu mor caii când vor câinii, deci mergem înainte şi cercetăm în continuare, a mai mărturisit cu părere de rău profesorul Vasile Oltean. Clădirea muzeului este monument istoric şi datează din secolul al XV-lea. Aici s-a predat pentru prima dată în limba română, în anul 1559.
Muzeul include: Sala de clasă Anton Pann, care amintește de școala veche, Sala „Diaconul Coresi”, Sala „Cartea – factor de unitate naţională”, cu cele mai valoroase monumente de limbă română medievală, Sala „Cartea şi cărturarii braşoveni”, unde sunt expuse câteva dintre valorile adăpostite în arhiva istorică a muzeului, Sala „Cu vatră”, un mic colț etnografic. Sunt expuse colecţii de carte veche: tipărituri coresiene, manuscrise (româneşti, greceşti şi slavone); istorie: cataloage din secolul al VIII-lea ale Bisericii „Sf. Nicolae”, documente originale ale domnitorului Constantin Brâncoveanu, hrisoave domneşti (80 documente); artă medievală şi bisericească; tipăriturile veacului al XVIII-lea: „Biblia de la Bucureşti”, „Îndreptarea Legii – Târgovişte”, „Cazania lui Varlaam”, „Evanghelia de la Govora”, „Mineiele de la Râmnic” etc.

Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului
Despre statuia lui Andrei Şaguna şi documentele sale părintele profesor Oltean ne-mărturisit cum au fost descoperite, însă ar fi putut povesti foarte multe dacă timpul ne-ar fi permis.
– Statuia era în podul bisericii Poiana Mărului, dacă pe vremea comuniştilor îl prindeau, îl distrugeau. Aşa nu s-a distrus doar partea de mijloc a statuii şi prin îngăduinţa preotului de-acolo, l-am adus aici, se află în Sala Şaguna, din muzeul nostru. Este o statuie foarte reuşită, făcută în ceramică în perioada în care trăia Şaguna. Dealtfel noi avem din acea perioadă peste 40 de tablouri cu toate personalităţile din timpul lui Şaguna. Ele au fost aruncate în Gârlile Braşovului în ’56, iar profesorul Ioan Colan a fost cel care noaptea le-a furat şi le-a ascuns în podul bisericii. Graţie acestei întâmplări noi avem acum imaginile celor mai mari cărturari din vremea lui Şaguna. Tablourile sunt monumentale şi au fost făcute pe vremea când aceşti cărturari trăiau.


Andrei Şaguna şi contribuţia sa la prima şcoală românească

– Trei mii şase sute de documente am găsit în podul bisericii legate cu o sfoară, arse pe margine, dovadă că cineva le-a scos dintr-un foc. Pe baza acestora am creat o carte: „Mitropolitul Andrei Şaguna şi Braşovul”, patru volume monumentale, zic eu, au peste 800 de pagini fiecare în parte. Cu aceste documente, şi încă necercetate destul, îl cunoaştem foarte bine pe Şaguna, şi în perioada când conducea revoluţia din 1848 şi ca ctitor al Astrei (primele trei şedinţe ale Astrei), Biblia lui Andrei Şaguna se găseşte la noi în nouă exemplare, manuale de şcoală (el a scris câteva zeci de manuale de şcoală), a scris câteva zeci de cărţi de drept, de legi şi le avem pe toate. Am făcut și o expoziţie dedicată lui Şaguna. El s-a născut la Mişcolţ, în Ungaria, şi ajunge la noi în ţară în 1846, cu doi ani înainte de revoluţie. Conduce revoluţia după doi ani şi reînfiinţează Mitropolia Ardealului în 1864. Scoate Telegraful Român, prima revistă religioasă de la noi din ţară. Aduce de la Viena editură şi tipografie, cu care tipăreşte manuale, proiectează șase gimnazii în Ardeal, și două le deschide, primul fiind cel de la Brașov, care a dat până acum 49 de membri ai Academiei, Liceul Andrei Șaguna din Brașov.

I.Kaupert

Comentarii