Editorial - Ungaria, ţara cămăşilor în carouri

În diferite momente istorice, culoarea cămăşii avea roluri simbolice. În momente de crize politice, culoarea vestimentaţiei transmitea un mesaj către lume: voluntarii lui Garibaldi se identificau cu cămăşi roşii, fasciştii italieni ai lui Mussolini au purtat cămăşi negre, paramilitarii nazişti din SA erau identificaţi cu culoarea cămăşilor maro, hungariştii şi membrii Partidului Crucilor cu săgeţi al lui Szálasi purtau cămăşi verzi, dar o altfel de nuanţă decât legionarii români, etc.
Începând de vinerea trecută, în Ungaria tot mai mulţi, adulţi, tineri şi copii deopotrivă, au început să poarte cămăşi cu carouri, de orice culoare. Scopul acestei acţiuni este schimbarea fundamentală a sistemului de învăţământ public, care este tot mai mult criticat nu doar de pedagogi, dar şi de părinţi şi elevi.

Primii care au îmbrăcat cămăşi cu carouri au fost profesorii unui liceu din Budapesta, care au ales această formă a protestului faţă de o declaraţie a fostului secretar de stat pentru învăţământul superior. Acesta a spus într-un interviu că îl supără când vede la televizor „profesori nebărbieriţi, nepieptănaţi şi cu cămăşi cu carouri”. Exemplul profesorilor budapestani a fost urmaţi apoi de zeci de şcoli, atât profesori cât şi elevi au îmbrăcat cămăşi cu carouri, dar şi numeroşi părinţi şi personalităţi cunoscute, chiar luni, 22 februarie, şi deputaţii din opoziţie au purtat astfel de cămăşi în Parlamentul de la Budapesta. Mesajul tuturora către Guvern este că viitorul învăţământului este o cauză comună şi că sistemul trebuie schimbat în mod fundamental. Profesorii sunt nemulţimiţi de sistemul extrem de birocratizat şi depăşit, tinerii se plâng de oboseală, de lecţiile inutile, care nu-i pregătesc pentru viaţă şi pentru continuarea studiilor în spiritul secolului XXI. Cu toţii cer libertate educaţională, alegerea liberă a manualelor, descentralizarea sistemului, ca statul să nu mai dorească să-i controleze şi să-i dirijeze. Profesorii protestează faţă de sistemul mult prea conservator, învechit, când era mai important raportul executării planului central decât produsul şi calitatea în sine. Tinerii solicită un învăţământ conform aşteptărilor secolului XXI, când cel mai important este creativitatea, studiul continuu şi dezvoltarea capacităţilor de a se adapta la lumea mereu schimbătoare.
Acţiunea „Elevi pentru cămăşile în carouri!” a fost popularizată pe reţelele de socializare şi a mişcat în jur de zece mii de şcolari. Ministerul de resort şi Guvernul de la Budapesta a primit o critică dură şi din partea a peste o sută de tineri olimpici, care au cerut să nu se mai folosească de succesele lor nici un ministru, nici un politician. Dintre şcolile de naţionalitate, doar una singură, o şcoală germană, am văzut la ştiri că ar fi aderat iniţiativei.
Ca urmare a nemulţumirilor pedagogilor şi elevilor faţă de sistemul actual de învăţământ, un grup de părinţi, organizaţi tot prin reţelele de socializare, au anunţat că în ziua de 29 februarie nu-şi vor trimite copiii la şcoală. Grupul de Facebook „Nu voi merge la şcoală” a atras până în acest moment zeci de mii de simpatizanţi.
Toate aceste acţiuni pot deveni însă total inutile, ba mai mult, caraghioase, dacă nu se va ajunge la tratative deschise şi constructive în vederea schimbării fundamentale a sistemului de învăţământ, iar dacă protestele vor continua numai prin cămăşi cu carouri şi selfie-uri distribuite pe Facebook, clasa politică conducătoare nu are de ce să se îngrijoreze: luptele duse de acasă, din fotoliul aşezat în faţa calculatorului, şi cu aruncarea unor like-uri în spaţiul virtual, nu durează şi nici nu produc schimbările mult aşteptate.

Eva Şimon

Comentarii