Editorial - Vă mulţumim că ne… priviţi!

În mod normal, trebuia să scriem în titlu „vă mulţumim că ne citiţi”, dar de această dată nu despre cititorii noştri, ai „Foii româneşti” vrem să scriem, ci despre… privitorii ei. Nu spunem nicio noutate când remarcăm, pentru a multa oară, că în Ungaria se citeşte tot mai puţin româneşte. Din păcate. Şi nu ne referim la cei care s-au mutat de curând din România, unguri sau români, şi care citesc româneşte în mod natural, sau la cei care au învăţat limba română ca limbă străină şi prin lectură se străduiesc să-şi perfecţioneze cunoştinţele de limbă, ci la comunitatea românească istorică din Ungaria, unde starea limbii române este tot mai precară şi, în mod categoric, graiul arhaic, fie el bihorean sau crişan sau bănăţean, este pe cale de dispariţie totală. (Atenţie! Să ne înţelegem: limba vorbită mai nou, de ex. la Micherechi, unde din zece cuvinte rostite opt sunt ungureşti şi două româneşti, nu mai este grai românesc bihorean!)

În timp ce ne luptăm pentru păstrarea fiecărui abonat al revistei noastre şi nici prin minte nu poate să ne treacă (şi nici buzunarul redacţiei nu ne permite) mărirea tirajului ediţiei tipărite, care deja de două decenii apare în doar 800 de exemplare, încurajarea muncii noastre redacţionale vine din zona reţelelor de socializare: măcar mai avem privitori, care chiar că sunt tot mai mulţi. Cu like-urile de pe Facebook stăm mai rău, dar cu privitul nu avem probleme. Despre comentarii nu pomenim, pentru că acelea aproape că nu există. Şi de ce nu comentăm? Probabil din următoarele motive: ne este frică să ne spunem părerea; nu ştim să ne exprimăm, să scriem în limba română; nu avem experienţa şi cultura polemizării, mai bine tăcem pentru că aşa nu putem păţi nici un rău; şi aşa mai departe, fiecare cu motivul său.
Nu ne rămâne altceva decât să ne bucurăm că măcar privitori mai avem. Zilele acestea se împlinesc 10 luni de când am creat pagina de Facebook a revistei „Foaia românească” şi trebuie să constatăm că mica noastră comunitate de români istorici, cu toate că este tot mai invizibilă şi inactivă ca şi comunitate de naţionalitate, mai există, mai are în ea un pic de spirit civic, mai e interesată de ceea ce se întâmplă în jurul ei. Noi, cei care administrăm această pagină de Facebook vedem nu doar like-urile şi comentariile adăugate la câte un nou articol, dar şi impactul postărilor. Scrierile noastre sunt privite de sute de utilizatori individuali, cele mai populare fiind totuşi cele cu multe imagini. În aceste zece luni de ieşire a „Foii româneşti” pe Facebook, s-au evidenţiat în mod deosebit două postări: prima dată, fotodocumentarul de la aniversarea a 200 de ani de la înfiinţarea Şcolii generale româneşti din Micherechi, din 5 decembrie 2015, care a fost privită de 4541 de persoane, iar a doua postare, cea de acum câteva zile, 30 aprilie, despre festivitatea de adio a absolvenţilor Liceului „N. Bălcescu” din Jula, care deţine recordul de 4626 de privitori. Vă mulţumim, dar…
Noi nu suntem vânători de like-uri, nu considerăm că cei care nu ne „laicălesc” nu ne plac, ne-am bucura însă de mai multă implicare. Implicarea este acţiune, privirea nu este. Implicarea înseamnă că ne pasă, privirea este rece. Comentaţi şi criticaţi! Spuneţi-vă părerea! Dacă ne vom transforma doar într-o comunitate de privitori, vom fi o comunitate inactivă, în derivă, tot mai aproape de dispariţie. Vom fi la fel de reci ca „privitorii” din „Glossa” lui Eminescu: Privitor ca la teatru/ Tu în lume să te-nchipui:/ Joace unul şi pe patru,/ Totuşi tu ghici-vei chipu-i,/ Şi de plânge, de se ceartă,/ Tu în colţ petreci în tine… Zică toţi ce vor să zică,/ Treacă-n lume cine-o trece;/ Ca să nu-ndrăgeşti nimică,/ Tu rămâi la toate rece…”

Eva Şimon

Comentarii

  1. Subscriu la indemnul cu comentariile ! Ar fi un feed-back mai bun pentru realizatorii revistei decat like-urile pe facebook.
    Din pacate, nu prea se comenteaza desi unele articole sunt exceptional de bine scrise.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu