Ioan
Gurzău, român din Jula, originar din satul Micherechi,
la vârsta de 30 de ani lucrează ca asistent social în oraşul Jula, la Direcţia
Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Trăsăturile de caracter
i-au fost puternic modelate pe măsură ce s-a implicat mai mult decât denumirea
funcţiei o impunea. Se ocupă de integrarea copiilor într-un cadru adecvat
pentru dezvoltarea lor ca fiinţe umane şi pentru a-i ajuta să-şi stabilească o
poziţie în societate. Stând de vorbă cu dânsul ne-a povestit despre amintirile
plăcute ale copilăriei din Micherechi şi ale vieţii de licean de la Jula. Ne-a
mărturisit că a avut o copilărie foarte frumoasă, însă meseria pe care o are
l-a învăţat să vadă şi părţile negative ale vieţii. „Nu e vorba de bani, căci
aceştia sunt tare puţini, ci despre emoţie şi ataşare, dorinţa de implicare şi
angajament total. Cu timpul devii mai mult decât prieten cu ceea ce faci. Şi
asta nu se cumpără, se câştigă în timp şi se menţine foarte greu”, ne-a spus
interlocutorul nostru.
– Ţi-ai trăit
copilăria în satul Micherechi. Există întâmplări din copilărie de care îţi
aminteşti întotdeauna cu plăcere?
– Am o mulţime
de amintiri din copilărie de care îmi aduc aminte cu mare plăcere şi pe care nu
pot să le uit. În principal, de foarte multe ori îmi aduc aminte de prietenii
mei vechi. În vecinătate aveam un coleg de clasă şi fiind de aceeaşi vârstă am
petrecut foarte mult timp împreună. Peripeţiile pe care le făceam noi doi sunt
cele mai drăguţe amintiri, care oricând mi le amintesc îmi pot aduce un zâmbet
pe buze. În faţa casei aveam un gazon foarte frumos, unde jucam mereu fotbal.
Aici ne era terenul de fotbal, unde veneau şi alţi copii din zonă să joace, dar
de cele mai multe ori ne jucam doar noi doi, prietenul meu şi cu mine. Aveam
amenajat aici şi un loc special unde ne prăjeam slănină săptămânal. Parcă şi
acum simt acele gusturi plăcute ale copilăriei. O altă preocupare plăcută era
pentru noi mersul cu bicicleta în hotar, unde era şi o păduriţă în apropiere şi
o balastieră unde câteodată ne scăldam. Am hoinărit foarte mult împreună, dar
acum, din păcate, ne vedem foarte rar, dar când ne întâlnim este foarte plăcut
să ne aducem aminte de acele clipe plăcute ale copilăriei noastre.
– Ai terminat liceul românesc din Jula. Care
sunt cele mai frumoase amintiri din liceu?
– În timpul
anilor de liceu am stat la internat, iar împreună cu colegii de cameră eram ca
o familie mare. Eram foarte mult împreună, aproape toate le făceam împreună.
Împreună am învăţat, am împărtăşit cele bune şi cele rele, împreună am mâncat
bunătăţile aduse la pachet de acasă. Împreună am discutat despre problemele
noastre şi am încercat să ajutăm pe cât posibil unul pe celălalt. Ne-am
povestit unul altuia despre aventuri, fete, întâlniri, şi ne dădeam sfaturi
unul altuia… De multe ori chiar îmi face plăcere să mă gândesc la acei ani
frumoşi de liceu cu frumuseţile tinereţii, cu emoţiile examenelor, cu tot ce
atunci era bun şi rău.
– Anii petrecuţi în liceu au avut un impact
asupra vieţii tale?
– Bineînţeles!
Oricum, liceul este locul unde se iau decizii pentru viitor. În anii de liceu,
începem să înţelegem cine suntem, ce ne dorim să fim în viitor. Liceul românesc
este foarte prietenos, întotdeauna am ştiut totul despre toată lumea, aşa că a
fost mult mai uşor să ne ajutăm reciproc în cazul în care cineva a avut o
problemă.
– În prezent cu ce te ocupi?
– În urmă cu trei săptămâni am primit un
post de asistent social la Serviciul de Familie şi Asistenţă Socială a Copilului.
Înainte de asta am fost timp de mulţi ani şeful filialei Clubului pensionarilor
din Oraşul Mare Românesc din Jula. În postul actual pe care-l am acum căutăm să
găsim soluţii pentru rezolvarea situaţiilor de criză a unor familii nevoiaşe şi
ne îngrijim de copiii acestora.
– Este remarcabil faptul că munceşti
ajutându-i pe oameni. Îţi place ceea ce faci?
– Da, foarte mult. Este minunat să simţi
că-i poţi ajuta pe oamenii aflaţi la greu şi în dificultăţi. Îmi place să
lucrez aici pentru că problemele de zi cu zi şi cazurile întâlnite mă ajută
să-mi şi dezvolt cunoştinţele pe lângă faptul că te simţi foarte plăcut când
reuşeşti să faci un bine celor necăjiţi şi în nevoi.
– Care sunt planurile tale pentru viitor?
Vrei să te specializezi mai departe?
– Îmi doresc ca pe viitor să pot să-mi fac o specializare în domeniul
social, după care aş vrea să mă înscriu la un masterat unde să mă dezvolt mai
mult profesional.
– Care este sfatul tău pentru generaţiile
viitoare cu privire la modul în care pot să-şi atingă scopurile dorite în
viaţă?
– Îi sfătuiesc pe
tineri să aleagă profesia pe care şi-o doresc să o facă cu plăcere, pentru că
doar atunci vor simţi cu adevărat succesul.
În timpul studiilor să înveţe mult şi să-şi dezvolte cunoştinţele, pentru că
este în avantajul lor. Aceasta este singura modalitate de a fi profesionişti cu
adevărat buni.
Vanda
Atyin
Comentarii
Trimiteți un comentariu