 |
| Mai multe imagini aici |
Într-una din dimineţi am considerat că ar fi o zi ideală
pentru a petrece câteva ore în lumea de basm a celor mici de la grădiniţa din
Micherechi. În clădirea instituţiei, foarte spaţioasă şi frumos amenajată,
soarele intra timid pe fereastră, iar razele lui de primăvară pătrundeau jucăuş
printre perdelele fine, luminând colţurile tematice ale claselor, biblioteca, „bucătăria”,
casa păpuşilor, masa de lucru, etc. Am ajuns la grădiniţă la ora de ocupaţii,
când se lucra intens la confecţionarea unor felicitări pentru cei zece
absolvenţi, care în curând vor părăsi grădiniţa pentru a deveni şcolari.
Copiii au fost toţi relaxaţi în prezenţa mea, fiecare îşi
făcea treaba lui, se vedea în ochişorii lor bucuria şi plăcerea de a crea. După
ce ocupaţiile au luat sfârşit, în câteva secunde s-a făcut ordine, au ajutat cu
toţii doamnelor educatoare să adune materialele didactice şi până să primească
masa de prânz s-au spălat cu toţii pe mâini şi au avut câteva minute libere
când unele domnişoare s-au jucat de-a zânele, au povestit din cărţi, unii au
gătit la „bucătărie” sau la „bufetul” de plastic frumos colorat, alţii s-au
jucat, iar alţii au pozat la aparatul meu foto care îi urmărea de ici-colo.
Atât activităţile, creaţiile şi jocurile copiilor din această zi am avut ocazia
să le imortalizez în imagini drăguţe pentru care au pozat, s-au aliniat şi s-au
bucurat de prezenţa mea acolo, fiind informaţi de educatoare că „doamna este de
la ujşag şi o să ne pună în Foaie”.
Grădiniţa are trei grupe mixte în care sunt îngrijiţi şi
încurajaţi de către cele 6 educatoare şi 3 doici, 55 de preşcolari care sunt
aşteptaţi în fiecare zi la joacă de o mulţime de jucării, maşini mari şi mici,
avioane gata de zbor şi cuburi neastâmpărate, dornice să fie scoase din dulap.
Păpuşile cuminţi stau nerăbdătoare în cărucioare să fie plimbate şi alintate de
cei mici. Şi tot explorând am descoperit şi pătuţurile piticilor care, după
masa de prânz şi ora de joacă, s-au întins pe rând în clase unde cele două-trei
„mame” le supraveghează somnul în fiecare grupă sau le îndeplinesc dorinţele şi
îi conduc prin locuri noi, necunoscute, pe tărâmul de basm în care copiii sunt
încurajaţi să viseze, să aibe încredere în ceea ce simt şi să-şi transforme
visele în povestea lor de viaţă.
Sunt îngrijiţi şi încurajaţi să-şi dezvolte deprinderile
de viaţă autonomă, iubiţi şi sfătuiţi să iubească, să fie ascultători, să fie
indulgenţi unul cu altul, să ştie să se respecte, să fie răbdători, să ştie
să-şi ceară iertare dacă greşesc, lucruri pe care, şi noi adulţii ar trebui să
le respectăm nu doar să le insuflăm celor mici. Cei mici sunt oglinda
părinţilor, iar după părinte, următorul model al acestora este educatoarea care
are o mare responsabilitate pentru felul în care se formează aceştia în
grădiniţă.
Grădiniţa din Micherechi ar trebui să fie locul în care
copiii să ştie româneşte, să vină de acasă cu cunoştinţe măcar minime de limba
română, iar cu ajutorul educatoarelor să-şi dezvolte limbajul, cu ajutorul
conversaţiei, poveştilor şi poeziilor care introduc copiii în universul
creativităţii şi al imaginaţiei. Situaţia nu este însă prea îmbucurătoare.
Educatoarele se plâng de faptul că tot mai puţin se vorbeşte acasă cu copiii
româneşte şi că este greu cu ei, însă am observat că în timpul ocupaţiilor ei
se străduiesc să comunice cu educatoarea venită din România, pentru că aceasta
nu ştie ungureşte şi sunt obligaţi să-şi pună în practică cunoştinţele de limba
română.
În orice caz, am avut parte de câteva ore minunate, iar
timpul petrecut alături de copii mi-a trezit amintiri plăcute de pe vremea când
am lucrat o scurtă perioadă de timp la grădiniţa din Chitighaz.
A.B.
Comentarii
Trimiteți un comentariu