În spatele meu, în autobuz, trei băieţi de vreo 10–12 ani
dezbat înfierbântaţi problema imigranţilor. Unul: – Aţi auzit că ieri noapte au
prins la graniţă nişte sirieni şi poliţiştii i-au dus la închisoare? Celălalt: –
Păcat că nu am fost acolo. I-aş fi lovit cu piciorul şi le-aş fi zis să meargă
înapoi la ei acasă, în ţara lor! Al treilea: – Eu i-aş fi scuipat! Mă uitam în
spate şi văd trei băieţi frumuşei, unul mai bărnăcuţ, clar că era de etnie
romă. M-a şocat violenţa vorbelor lor faţă de nişte oameni pe care nici măcar
nu i-au văzut, doar au auzit ştirea la tv sau radio. Vorbele agresive ale acestor
copii sunt rezultatul faptului că, de mai bine de un an, mediile din Ungaria
varsă zi-noapte ştirile controversate despre imigranţii din ţările arabe şi
nord-africane. Situaţia nu este una imaginară. Chiar s-a întâmplat aici,
aproape de graniţa româno-maghiară. Dar, din păcate, putea să fie în oricare
colţ al Ungariei.
Cu câteva săptămâni înainte de referendumul din 2
octombrie, la care cetăţenii ungari vor fi întrebaţi dacă doresc să permită
Uniunii Europene să mandateze reinstalarea cetăţenilor non-ungari în Ungaria
fără aprobarea Parlamentului, s-a înfiinţat în nordul ţării o organizaţie a
ţiganilor cu scopul de a mobiliza minoritatea romă pentru a vota contra
imigranţilor, care, vezi Doamne, vor veni să le violeze soţiile şi fetele şi să
le ia locurile de muncă. De 25 de ani încoace niciodată nu a fost aşa de mare
ura faţă de străini în Ungaria cum este de câteva luni. Sondajele arată nu doar
că îi urâm mai tare pe arabi, dar până şi faţă de ungurii din afara ţării a
crescut intoleranţa.
Cei care urmăresc problema respectării drepturilor
minorităţilor din Ungaria au fost şocaţi zilele trecute de o veste
îngrijorătoare: au fost suspendaţi din activitate angajaţii Biroului de
protecţie a drepturilor minorităţilor naţionale şi etnice (NEKI), deoarece în
scurt timp acesta se va desfiinţa, precum şi Centrul de Presă Roma (RSK) şi-a
sistat activitatea pentru un termen nelimitat. În timp ce miliarde de forinţi
se varsă în saci fără fund, sume dedicate integrării sociale a etniei romă,
organizaţii şi instituţii de intelectuali, care luptă contra rasismului şi
pentru protecţia a drepturilor minoritare, ajung în pragul disperării şi a
desfiinţării.
Ştirea desfiinţării acestor instituţii nu a ajuns pe
coperţile ziarelor din Ungaria. Problema a fost analizată şi semnalată doar de
câţiva intelectuali, care îşi dau seama de retrogradarea situaţiei
minorităţilor din ţară. În rest, indiferenţa opiniei publice a ajuns la cote
inimaginabile în ultimul timp.
Atât la ţigani cât şi la celelalte naţionalităţi din Ungaria
azi sunt băgate în seamă numai acele organizaţii şi instituţii, care arată o
imagine perfectă, care nu pun întrebări doar dau din cap aprobator la tot ce li
se spune de sus. Care dansează, cântă şi, mai nou, şi gătesc în ceaune, şi
chiar cred că prin asta şi-au făcut datoria faţă de „păstrarea tradiţiilor
strămoşeşti”. Forumurile naţionalităţilor sunt prezentări de rapoarte despre
acţiuni total inutile, urmate de mese bogate şi gustoase. Răspunsuri de mult nu
se mai dau. Cei care acum câţiva ani mai aveau curajul nebunesc să pună
întrebări, azi tac. Tac şi înghit în sec.
Ungaria se închide în sine pe zi ce trece. Când vor fi
mari, băieţii din autobuz se vor ruşina de gândirea duşmănoasă şi urâcioasă pe
care au avut-o. Şi sunt sigură că vor fi supăraţi că au fost manipulaţi din
fragedă copilărie.
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu