Cei care trec joi seara, între orele 18 şi 20, prin faţa
căminului cultural din Micherechi aud ritmuri de muzică populară românească,
colorate cu strigăturile fetelor şi cu ropotele feciorescului, iar cei curioşi
dacă intră pot vedea copii şi tineri între 10–16 ani cum „fură” moştenirea
strămoşilor de la instructorul Vasile
Papp. Joia trecută am avut bucuria să particip la repetiţia tinerilor de la
Echipa păstrătorilor de tradiţii „Gheorghe Nistor”, dar curiozitatea mea de la
început repede s-a transformat într-un sentiment nostalgic, unul de călătorie
în timp.
Primul lucru ce mi-a plăcut foarte mult a fost disciplina
acestor copii: cu câtă deschidere, atenţie, admiraţie urmăreau sfaturile
instructorului. Al doilea a fost faptul că la toţi am simţit că sunt conştienţi
de valoarea acelei arte populare pe care tânărul lor instructor încearcă să
le-o transmită, o artă moştenită din moşi strămoşi. Drept dovadă, Vasile Papp
este a patra generaţie în familia lui dinspre tată care sunt fruntaşii
dansatorilor populari din sat. Al treilea lucru ce m-a frapat a fost echilibrul
profesional între instructor, dansatori şi muzicant. Şi ce mare lucru este că
aceşti tineri mai au norocul să înveţe dansurile la repetiţii cu muzică live,
cu highiduşul alături de ei.
Şi tocmai asta a trezit în mine un puternic sentiment
nostalgic: acum aproape 30 de ani, în vara anului 1988, am făcut parte din acea
echipă de dansuri care a participat pentru prima dată la concursul de talente
„Cine ce ştie?”, de la Budapesta. Şi noi am repetat cu muzică live, avându-i
alături de noi pe regretaţii Iancu (Ioan Covaci) şi Gabi Sabău. Copiii de azi
din Micherechi au norocul să danseze pe muzica tânărului Zoltan Racz, tot un nepot al renumiţilor highiduşi Iancu şi tatăl
său Delea. Dansatorii instruiţi de Vasile Papp acum învaţă primii paşi ai
vechii coregrafii „Când cătană m-o luat…”, cu care noi am participat la
concursul „Cine ce ştie?”. Atunci chiar eu eram fata cu clopul, iar tata lui
Vasile Papp era feciorul care se pregătea să se înroleze… E atât de frumos să
vezi cum tradiţiile trăiesc mai departe şi sunt luate în serios şi de tinerii
de azi din Micherechi.
„Ne întâlnim cu copiii la repetiţii în fiecare joi seara,
iar dacă ne pregătim pentru un spectacol mai important atunci repetăm şi
sâmbăta”, ne-a spus tânărul instructor, care de trei ani de zile se ocupă de
această echipă a şcolarilor. „Dansatorii de bază sunt cei pe care i-aţi văzut
azi, elevi de la şcoala generală, clasele 5–8, dar avem şi câţiva mai mari,
tineri din Micherechi care sunt deja liceeni, dar nu au vrut să-şi întrerupă
colaborarea cu echipa noastră. Mă bucur că tot timpul avem alături de noi şi
câţiva copii mai mici care participă la repetiţii, dar deocamdată în mod pasiv,
doar privesc, pentru că după câtva timp încep şi ei să facă primii paşi şi să
se integreze în echipă. Astfel avem asigurată continuitatea. Aşa cum aţi văzut,
azi am învăţat să dansăm coregrafia Când cătană m-o luat. Încă suntem la
început, dar mă bucur că la copii le place acest dans. Ştim deja dansul
fetelor, feciorescul din Micherechi, rânduiala dansurilor locale, mânânţălu,
ardelenescu, etc. Uneori copiii îmi zic de ce nu învăţăm şi dansuri din alte
zone etnografice, dar atunci eu tot le atrag atenţia că rolul nostru cel mai
important este păstrarea tradiţiilor locale. Şi cred că noi, micherechenii,
suntem foarte bogaţi din moment ce avem aşa dansuri populare frumoase”, ne-a
mai spus Vasile Papp.
Pentru că merită să-i cunoască toată lumea, iată şi
numele copiilor care acum dansează în Echipa de dansuri populare „Gh. Nistor”
din Micherechi: Cristina Cozma, Mercedes
Iovan, Izabela Cefan, Dora Goron, Estera Réthelyi, Ana Szitás, Dora Nagy, Vasile Martin, David Orodan, Szabolcs Roşu, Zoltan Roşu, Deniel
Ruja, Petru Iova, Toma Goron, şi pe post de
observatori au fost: Mihai Cozma şi Marc Toszeczki.
E.Ş.
Comentarii
Trimiteți un comentariu